La prima privire ar părea că am obținut în sfârșit un prilej pentru optimism relativ, în cea ce se numește ”reglementarea transnistreană”.
La 12 iulie curent Prim-ministrul Republicii Moldova doamna Maia Sandu a avut o întrevedere cu reprezentații mediatorilor și observatorilor din cadrul formatului de negocieri „5+2”. Discuțiile s-au axat pe evaluarea etapei actuale a procesului de reglementare transnistreană. Presa nu a trecut cu vedere evenimentul, cu toate că accentele ar fi putut plasate în conformitate cu importanța fenomenului. Materialul lui Pavel Maftei de la ”Deschide.md” este intitulat ”M.Sandu la întrevederea cu Frattini și Gubarev a cerut ridicarea interdicției pentru oficialii RM.” E bine, însă în material găsim ceva mult mai important, ca circulația liberă în regiune a funcționarilor de la Chișinău. Cum scrie domnul Pavel Maftei, citând-o pe Doamna Sandu, „Sunt mai multe întrebări la care trebuie să oferim răspuns cetățenilor și una dintre cele mai importante este scopul negocierilor pentru reglementarea transnistreană. Pe de o parte, scopul formatului „5+2” este reglementarea politică a conflictului pe baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova; pe de altă parte, Tiraspolul pledează în continuare pentru independență. Care este totuși stația terminus a negocierilor în acest format, stabilit pentru a asigura reintegrarea teritorială a Republicii Moldova, când există aceste două obiective care se exclud reciproc? În susținerea cărui obiectiv vin înțelegerile atinse până acum în cadrul acestui format, inclusiv politica pașilor mici?”- a întrebat Premierul. Mai amplu este cam greu de a aprecia situația în jurul negocierilor. „În toți acești ani, Chișinăul a fost deschis față de Tiraspol: ultimul a fost acceptat ca parte în procesul de negocieri, locuitorilor din stânga Nistrului le-a fost asigurată libera circulație, inclusiv la traversarea frontierei de stat, oamenii au beneficiat de mai multe proiecte, iar regiunea transnistreană a beneficiat de aceleași zone de comerț liber ca malul drept. Cu toate acestea, nu suntem mai aproape de soluția politică. Mai mult decât atât, în continuare, unele categorii de cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv oficiali și funcționari publici, nu au dreptul de a călători liber pe malul stâng”, a mai precizat Premierul. Deci, o parte din cele șapte participante la negocieri în formatul ”5+2”, ”schimbă calul”. Doamna Sandu înaintează întrebări, pe care nu le rostea oficial practic nimeni de predecesorii ei. În situația în care domnia sa va fi suficient de insistentă, negocierile în actuala formulă ar putea fi stopate, pentru a permite negociatorilor a decide: care cale să fie selectată pentru a nu admite fiasco-ul deplin al procesului de reglementare?
Care ar putea fi argumentele. Tot la Pavel Maftei găsim reacția OSCE la afirmațiile doamnei Prim-ministru, expusă de Claus Neukirch, Șeful Misiunii OSCE în Moldova, care a reiterat că ”asigurarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, cu un statut special pentru regiunea transnistreană, este factorul cheie în activitatea Misiunii, dar și scopul principal al negocierilor în formatul „5+2”; „Cu pași mici, dar avansăm pe această dimensiune. Ne dorim ca Chișinăul și Tiraspolul să mențină un dialog continuu”. El în continuare promovează punctul său de vedere, pledând pentru practica așa numiților ”pași mici”, de parcă cu ceva timp înainte Prim-ministrul Moldovei nu în prezența Domniei sale a supus criticii această tactică, considerând-o necorespunzătoare sarcinilor care și le propun negociatorii – cel puțin în declarații. Nu este exclus că poziția OSCE este formulată nu de situația în procesul de reglementare, ci de faptul că, cum scrie P. Maftei, ”Amintim că anterior, oficialul european declara de mai multe ori că fără contribuția Rusiei și implicarea președintelui Igor Dodon, reglementarea diferendului transnistrean este imposibilă”.
Totodată, Franco Frattini, reprezentantul oficial al Președintelui OSCE, este unul dintre oficialii care au criticat inițiativa Guvernului Filip prin care s-a cerut retragerea trupelor ruse de ocupație din regiunea transnistreană. Potrivit lui, această inițiativă este „desprinsă de realitate”. Probabil nu vom greși foarte mult, dacă vom presupune că solicitarea doamnei Maia Sandu la adresa factorilor implicați în negocieri, de a axa mai la concret tratativele la subiect, la fel este percepută de ”partenerii de europeni” drept una ”ruptă de realitate”.
Evident, e timpul să-i acordăm posibilitatea de a a-și exprima poziția, reprezentanților FR. De data aceasta și-a expus opinia doar Svetlana Gamova, șef de secție la ”Nezavisimaia Gazeta” (”NG”) din Moscova. Încă la 8 iulie a publicat articolul ”FR, UE și SUA vor decide, ce e de făcut cu Transnistria”. Cu cât de promițător e titlul, cu atât de sec la subiect este articolul. În el tradițional se repetă cine participă la negocieri, ce se discută și, cu trimitere la Vadim Krasnoselischii se fac câteva afirmații, între care – că în cadrul întâlnii se vor lua în dezbateri în exclusivitate probleme de ordin cultural-umanitare; că problema statutului regiunii nu va fi pe agendă. În genere, vor fi discutate problemele de îmbunătățire a traiului populației din ambele maluri ale Nistrului – a concis Krasnoselischii. Potrivit Gamova, teza dată este susținută de mediatori și observatori, care sunt de acord cu teza potrivit căreia, în caz că Moldova va insista asupra ”descoperirii coșului trei – a problemelor de statut pentru Transnistria”, Tiraspolul ar putea părăsi negocierile. Anume la teza dată aș ruga atenția cititorului, dat fiind faptul că la ea mai revenim.
Tiraspolul are și alte forme, prin care demonstrează suveranitatea sa de Moldova și disponibilitatea de a discuta la masa de negocieri doar probleme de ordin cultural-economic. Recent în regiune au avut loc festivități, consacrate celei de a 24 aniversări de la formarea GOTR. Cu această ocazie, în regiune de mai multe ori s-a declarat că ”Soldatul, rus și sovietic, asigură aici pacea din secolul XVIII”, fenomen acceptat de majoritatea populației, care nici nu dispersează angajații GOTR de militarii-pacificatori. Patosul manifestărilor a avut un scop – a crea fondul politic respectiv eventualelor runde de negocieri. Pornind de la cele spuse de Claus Neukirch, parcă le-a reușit. OSCE nu abordează subiectul statutului.
Însă, apar careva noi elemente în situație, care practic reduc la zero eforturile Tiraspolului și, posibil, ale Moscovei. În caz că aceste elemente vor deveni realitate, Tiraspolul va solicita negocieri la orice subiect, inclusiv și la ”statutul său politic” în cadrul Moldovei. Vom vedea. Presupunerea vine de la ziarul rusesc ”Kommersant”, care la 6 iulie curent a găzduit articolul ”Puterii soft a Kremlinului i va răspunde hard”, semnat de autorii Kirill Bileaninov și Serghei Strocani. Autorii examinează un program al USAID, apărut recent, care ar fi consacrat susținerii statelor ex-sovietice și ex-socialiste. Scopul Programului: ”contracararea influenței negative a Kremlinului”, ce are realizare practică în reducerea esențială a dependenței acestor state de sursele energetice și piețele de desfacere ale Federației Ruse, și, concomitent, organizarea rezistenței propagandei rusești și atacurilor cibernetice din partea Moscovei. Moscova a reacționat bolnăvicios. La Ministerul de Externe al FR articolul a fost catalogat drept ”o voce din trecut”, care disonează cu tonalitatea și conținutul discuțiilor Președinților Putin și Trump la Osaka. Experții ruși consideră că documentul are ca scop excluderea normalizării relațiilor FR cu SUA în condițiile eventualilor alegeri prezidențiale. Dacă analizăm opinia specialiștilor americani, am putea da prioritate altui punct de vedere. Marc Grin, Director la USAID, prezentând programul în cauză, a menționat că scopul organizației este ”asistența anumitor state în parcursul acestora spre o dezvoltare independentă”. Concomitent M. Grin a declarat că principalul obstacol cu care se confruntă statele post-sovietice și post-socialiste este politica Moscovei. Realizarea acestui program va pune la dispoziția statelor-victime noi modalități de apărare față de Rusia. Regimul de la Moscova reprezintă o forță autoritară, care este permanent în căutarea noilor sfere de influență în exteriorul propriilor hotare. Moscova acționează necruțător, subminând economia, afectând dezvoltarea democratică și slăbind suveranitatea acestor state. Potrivit raportului, între cele mai eficiente strategii ale Moscovei se consideră dependența istorică a acestor state de furnizarea de către Rusia a petrolului și gazelor naturale în statele postsovietice și post-socialiste. În aceste condiții, Washingtonul e dispus a propune propriile mijloace, pentru a contribui la diversificarea surselor energetice ale acestor state, cu dominarea pe viitor a celor din exteriorul Rusiei. Un asemenea lucru deja se efectuează în Ucraina și Moldova. Chișinăul, datorită asistenței SUA, și-a orientat 70% din exporturi spre piețele europene, Rusiei revenind doar 16%. O altă direcție de ajutorare va fi crearea noilor partide politice, unirea activiștilor civili, axate la lupta cu corupția. Evident că MAE a FR a adus învinuiri UASID, că rezolvă careva probleme proprii. Scopul da bază al documentului, potrivit surselor din Moscova, ar fi intențiile de a conserva caracterul confruntațional al relațiilor reciproce cu FR.
Potrivit altor date, în sfârșit s-au urnit din loc două programe extrem de importante pentru Moldova – construcția gazoductei Iași-Ungheni-Chișinău și a sistemului de conectare a republicii la rețelele energetice ale României și, respectiv, a UE. Evident că mai e nevoie de timp, până le vom vedea realizate. Însă, deja nu sunt zeci, sute de ani. E inevitabilă renunțarea Chișinăului la energia electrică generată în Transnistria. Nu ca urmare a licitației, în cadrul cărei a fost acceptat costul mai mic, propus de un alt furnizor decât de Termocentrala de la Cuciurgan, dar e vorba de acceptarea unui alt sistem, în care termocentrala de la Cuciurgan nu are loc, nu mai poate interveni ca mecanism de influență a FR. Eventualul refuz al Moldovei, concomitent cu efectuarea proceselor similare în Ucraina, ar însemna că regimul de la Tiraspol are perspective reale de a fi lipsit nu numai de venit la propriu, de la comercializarea energiei electrice, dar și de mari scheme tenebre, prin care se valorificau gazele naturale din Rusia, plata pentru care se percepea de mulți alții, numai nu de compania ”Gazprom” și statul rus. Asta e o latură a situației, cu care, probabil că sunt familiarizați negociatorii de la formatul ”5+2”.
Altă latură, mai puțin cunoscută, este realizarea deciziei Dumei de Stat a FR (în cadrul mai multor acte normative) de a simplifica eliberarea pașapoartelor ruse și locuitorilor Ucrainei. Există deja legea FR, potrivit cărei procedura de eliberare a pașapoartelor locuitorilor regiunilor Donețk și Lugansk nu numai că e simplificată, dar și practic extinsă, asupra întregii Ucraine. Într-un timp destul de scurt integral populația teritoriilor necontrolate de Kiev, ar putea fi pașaportizată cu acte ale FR. Iar recent a apărut decizia Moscovei, de a elibera pașapoarte ale FR și locuitorilor Transnistriei. Evident că și anterior o parte considerabilă de locuitori ai regiunii posedau pașapoarte a FR, însă nu toți. Ca urmare a deciziilor respective ale legislativului rus, orice restricție va fi ridicată și toți locuitorii regiunii vor obține cetățenia FR. Afară de asta, Rusia va finanța unele obiecte de construcție, va asigura regiunea cu tehnică pentru serviciile comunale și cu troleibuze. Astfel, pașaportizarea regiunii transnistrene a luat o nouă amploare, indiferent de poziția Moldovei -factor care de la sine e destul de semnificativ. Următorul pas ar fi eliberarea pașapoartelor FR tuturor celor născuți în URSS.
Se admitem, că pentru cazul nostru nu 100% din populația Transnistriei vor solicita pașapoarte rusești. Însă, e indiscutabil că vor fi mulți, suficienți pentru a cere statutul teritorial, care reiese din numărul de cetățeni ai FR. Rămâne a vedea, cine va acționa mai eficient: Moscova cu pașapoartele, sau Washingtonul cu energia. Putem fi siguri că, pe un acest fundal, negocierile în formatul ”5+2” nu se vor apropia de careva decizii serioase. Să nu se pomenească formatul de necesitatea de a se autoanula, nu înainte de a constata careva schimbări radicale în Republica Moldova și Transnistria.