Procesul de negocieri în vederea reglementării transnistrene stagnează definitiv, în detrimentul multiplelor declarații la acest capitol ale oaspeților din Uniunea Europeană, OSCE și alte structuri implicate. Din altă parte, situația în zona de securitate precum și pe mai multe aspecte ale relațiilor bilaterale între Chișinău și Tiraspol, se menține comparativ stabilă, ca să nu spunem calmă – lucru care, indiscutabil, se datorește eventualelor ”alegeri ale președintelui regiunii”. Vadim Krasnoselischii își dorește mandatul secund și pentru asta este gata la cele mai mari cedări. Ceva mai târziu vom vorbi și la acest aspect.
La moment vom analiza o declarație a lui Vitalie Ignatiev, ”ministrul de externe” transnistrean, care pare a fi într-o disonanță cu tonalitatea relațiilor bilaterale, despre care am vorbit mai devreme. La 12 octombrie curent (cum ne relatează Agenția de știri ”Novosti pridnestrovia”) la ședința ”comisiei parlamentare pentru contacte și relații externe”, Ignatiev a declarat că în timpul apropiat în procesul de negocieri va parveni ”momentul adevărului”. Declarația nu este una voluminoasă și are sens a o aduce aici integral: ”În săptămânile ce urmează, se va definitiva soarta tratativelor ”moldo-transnistrene” pentru o perioadă medie de timp. Conținutul acestor relații pe deplin va depinde de măsura în care Tiraspolul și Chișinăul vor reuși să soluționeze problema transportului auto și cât de eficientă va fi ședința în formatul ”5+2”, preconizată pentru primele săptămâni a lui noiembrie la Stockholm”. Potrivit lui Ignatiev, ”Transnistria face tot ce depindea de ea, pentru a salva negocierile și a asigura prezența la masa de tratative a Republicii Moldova. Referitor la întâlnirea din capitala Suediei încă nu este convenit ferm că va avea loc. Totul va depinde de poziția Chișinăului. Timpul apropiat vom ști – este dispusă Moldova a continua dialogul, sau va găsi motive pentru a evita participarea la întrunire”. Ignatiev a confirmat că Tiraspolul așteaptă de la runda de negocieri la Stockholm înțelegeri concrete, în special în problema participării transportului auto transnistrean la traficul internațional”.
Ignatiev a ținut să afirme că decizia Ucrainei de a interzice de la 1 septembrie 2021 în propriul teritoriu accesul transportului auto cu numere de înmatriculare transnistrene, a fost o acțiune gândită și realizată de comun acord de Chișinău și Kiev. ”Declarațiile Chișinăului, cum că ei n-au intenționat a crea probleme populației autohtone, că ar fi cerut Ucrainei să renunțe la restricțiile respective, sunt parte componentă a acestei companii de dezinformare”- a spus Ignatiev. ”Realitatea e alta”. El a atenționat la faptul că Chișinăul nu și-a retras Nota din 28 ianuarie 2021, pornind de la care Ucraina a și recurs la restricții. ”Mai mult, la 16 iulie curent, Moldova expedieză Ucrainei un set suplimentar de acte, prin care se confirmă necesitatea excluderii transportului auto transnistrean din traficul internațional. Particularitățile acțiunii au fost discutate de către șefii organelor vamale și de grăniceri ale Ucrainei și Moldovei, în cadrul ședinței secrete din 19 august curent, convocate la Palanca”. Între altele, a menționat Ignatiev, ”s-au înțeles că Ucraina își asumă responsabilitatea de toate aspectele acțiunii, ocrotind Chișinăul. RM a primit posibilitatea să se spele pe mâini și să rămână cu obrazul curat”. La acest capitol Ignatiev a menționat că la finele lunii august participanții la întrunirea de la Palanca (Ignatiev concretizează, că evenimentul oficial nu a fost oglindit de presă, însă ei dețin datele necesare – n.n.) au realizat o acțiune comună – au organizat show în jurul unei note diplomatice, prin intermediul căreia Chișinăul ar fi solicitat Ucrainei renunțarea la introducerea restricțiilor. ”Documentul, spune Ignatiev, e cu multe suspiciuni. Scris în limba rusă, care nu este oficială nici la Chișinău, nici la Kiev. Considerăm, că documentul nu e unul oficial, ci mai degrabă pentru a mima anumite acțiuni”. ”Considerăm, spune Ignatiev, că Chișinăul nu a aplicat posibilitățile reale de care dispunea, pentru a evita colapsul. El ar fi putut însoți nota sa din 16 iulie cu mostrele plăcuțelor de înmatriculare transnistrene și a livretelor locale de conducere, La fel ar fi putut fi aplicate relațiile personale între Președinții Sandu și Zelenschii. Dar, nimic din acestea nu s-a aplicat”. La mijlocul lunii septembrie ”ministrul de externe” transnistrean i-a propus lui Vladislav Kulminski, reprezentantul politic al Chișinăului în procesul de negocieri, să fie expediată la Kiev o adresare comună, pentru a obține ridicarea restricțiilor, dar a primit refuz. Situația descrie absolut clar intențiile adevărate ale Chișinăului” – a concluzionat Ignatiev.
La moment, spune ”ministrul”, problema transportului auto nu indică nici o mișcare. Nu se decide referitor la ambulanțe, transport pentru pasageri, nu se urnește lucrul la Punctele de înregistrare. ”Noi avem o singură abordare – excludem orice selecție, permitem dotarea cu numere neutre a tuturor unităților și rezolvăm problema. Este unica posibilitate de a asigura posesorilor de autovehicule accesul liber la circuitul internațional. Avem zeci de persoane care ori stau în Ucraina după 1 octombrie, ori au părăsit mijloacele de transport și au revenit în Transnistria cu diferite ocazii. Lista acestor unități de transport și a persoanelor afectate am transmis-o Ucrainei, Moldovei și Doamnei Ann Linde, Președintele OSCE. Însă, noi nu simțim că părțile respective ar fi purces la soluționarea situației. La moment, din numărul mașinilor, supuse restricțiilor, au ajuns în Transnistria doar câteva”. ”Probabil – consideră Ignatiev – situația ține de o anumită reducere de capacități, de care suferă la moment reprezentanții mediatorilor în procesul de negocieri. Noi am văzut evident în octombrie curent, că reprezentanții Washingtonului, Bruxellesului și Vienei nu prea dispun de mecanisme care, fiind aplicate, ar împiedica ruinarea procesului de tratative. Ei sunt îngrijorați de respectarea drepturilor omului, însă drepturile transnistrenilor le tratatează cam eronat”.
Ignatiev a publicat materialul doar cu o zi înainte de apariția unei decizii a lui Vadim Krasnoselischii, care ridică mai multe semne de întrebare referitor la mai multe declarații făcute de ”ministrul” transnistrean. Deci, la 13 octombrie curent, ”Novosti Pridnestrovia” publică decizia lui Vadim Krasnoselischii referitoare la activitatea punctelor de înmatriculare a transportului auto. La concret: în Transnistria programarea la perfectarea numerelor neutre a fost sistată luni, 11 octombrie. La indicația lui Vadim Krasnoselischii, din 14 octombrie curent, se va relua programarea doritorilor de înmatriculare pentru perioada ianuarie – mai anul 2022. Care ar fi pretențiile față de Chișinău, dacă Tiraspolul, în persoana lui Krasnoselischii, stopează și pornește programarea? În lista permisiunilor nu se găsesc unitățile de transport cu destinație comercială? E motiv de a discuta, dar nu de a arunca învinuiri.
Cu învinuirile e cam greu să obții rezultatul scontat. Asta, se vede că a însușit-o Vadim Krasnoselischii, care în septembrie curent a făcut o declarație-bombă, dar care a trecut puțin observată de factorii interesați. În septembrie curent, fiind la Moscova, Krasnoselischii, ca de obicei, a oferit un interviu AS ”RIA NOVOSTI”. Evenimentul nu ar merita atenția noastră, dacă nu ar conține în sine ceva senzațional. El a menționat că Transnistria nu renunță la datoria sa față de compania rusească Gazprom, pentru gazele utilizate anterior. Transnistria este dispusă a plăti orice sumă care va fi identificată ca datoria regiunii față de Gazprom. Subiectul a ajuns în discuții, fiind provocat de întrebarea jurnalistului moscovit. El a întrebat franc – cine trebuie să achite Gazpromului datoria de 7 miliarde de dolari SUA? Și Krasnoselischii a spus că ”Transnistria nu se eschivează de obligațiunile sale. Transnistria utilizează gaze rusești, pentru care s-au adunat anumite datorii. Se spune că suma e de 7 miliarde, o sumă enormă. Dar ea e reală, căci oglindește consumul acești ani. Suntem gata să plătim, atât cât putem. Evident, că nu putem vorbi despre plata într-un, doi. Rambursarea datoriilor e un proces îndelungat. Este important că am manifestat disponibilitatea de a ne asuma obligațiunile și a demonstra disponibilitatea de a plăti”. E cazul de menționat că Tiraspolul a mai recunoscut această datorie. Pe la începutul guvernării lui V. Voronin, când relațiile Chișinăului cu Moscova progresau, Tiraspolul a fost forțat să recunoască datoriile. Pentru un singur an această recunoaștere a fost fixată în legea bugetului, cu dispoziția de a identifica surse pentru deservirea datoriei. Apoi, relațiile cu Chișinăul s-au deteriorat și Moscova nu mai amintește de datorie Tiraspolului. Ar fi caraghios de admis că Moscova ar examina real posibilitatea de a obține acești bani de la Tiraspol. Însă, la subminarea tratativelor din motiv de neacordare a plăcuțelor, problema gazelor vine cu completări considerabile. Regiunea depinde de tranzit prin Ucraina. Odată și odată, pentru ei la fel va fi problema aprovizionării.
Întrebat de corespondenții ”RIA Novosti” dacă Tiraspolul examinează în perspectivă posibilitatea de a monta propria conductă de gaze prin Ucraina, el categoric a respins această posibilitate, menționând că conducta există și tranzitul gazelor se efectuează. Krasnoselischii a declarat că, de această dată, la Moscova nu s-au discutat prețurile la gaze. Redacția a menționat că din aprilie concernul Gazprom comite scurgeri de informații referitor la anumite particularități ale eventualului acord cu Moldovagaz referitor la prestarea gazelor Moldovei. Moscova ar insista ca Moldova să-și asume această datorie de 7 miliarde de dolari, pe care s-o achite timp de 2-3 ani. La moment conținutul acordului nu este publicat.
Vom vedea cum va figura suma datoriei în noul acord a Moldovagaz cu Gazprom. Putem menționa un factor – Krasnoselischii a luat vorba de datorie într-o asemenea manieră, înseamnă numai un lucru. El are învoirea de a-și consolida imaginea de ”om de stat” în ajunul alegerilor, cum dorește. Nici o aberație de gen asumarea datoriei nu v-a strica jocul Moscovei. Cel puțin asta concluzionăm, odată ce nu am fixat o careva reacție a FR la declarațiile liderului secesionist. Totodată Chișinăul ar fi putut reduce din propriile ambiții și a-l prinde cu vorba, pentru a consolida argumentele care dovedesc apartenența acestei datorii la Transnistria. Nu se exclude că, luat la modul serios, acest moment ar fi putut fi utilizat și la negocieri în formatul ”5+2”. Să credem că s-au făcut lucrurile necesare. Dacă nu – adăugăm încă o posibilitate ratată la lista și așa deloc scurtă a ratărilor anterioare.