De ceva timp oricare reprezentant al Federaţiei Ruse, indiferent de postul sau funcţia deţinute, vizitînd regiunea transnistreană şi împărtăşind impresiile, neapărat fericită auditoriul cu porţiuni considerabile de minciună. Formal, fenomenul nu este unul nou, însă insistenţa cu care se promoverază anumite „versiuni”, indică la concluzia că se minte nu de dragul accentuării unor puncte de vedere, dar pentru a demonstra că anumite consecinţe vor avea loc. Cel puţin aşa impresii lasă intervenţiile pentru mass media a lui Serghei Marchedonov, docent la Universitatea Umanitară de Stat din Federația Rusă şi a lui Serghei Gavrilov, deputat în Duma de Stat a FR.
Marchedonov, întrebat despre situaţia economică în regiune, condiţionată de „restricţiile din partea Kievului şi a Chişinăului”, face unele declaraţii destul de interesante. El califică drept blocadă impunerea în 2006 agenţilor economici transnistreni normelor legale de traversare a frontierei, însă nu asta e principalul. Marchedonov spune că, din 2006, atenţia a fost concentrată asupra situaţiei din Caucaz (atenţia cui, probabil a Moscovei – I.L.), iar Transnistria rămînea în atenţia doar a unor specialişti. Criza din Ucraina a sporit cu mult valoarea Transnistriei, odată ce este „o fortăreaţă a Rusiei, are hotar cu Ucraina, situată în regiunea pontică, în imediata apropiere de Odesa. Evenimentele din Crimea le-au inspirat localnicilor aşteptări ale unor acţiuni de integrare a regiunii în cadrul Federaţiei Ruse”. Potrivit lui Marchedonov, anume aceste acţiuni „binevoitoare” ale FR au condiţionat tentativele Chişinăului şi a Kievului axate spre blocarea regiunii, spre subminarea „actualului format” de soluţionare a diferendului. Marchedonov accentuează că Kievul ar fi abandonat poziţia sa de altă dată, comună cu cea a FR, potrivit căreia reglementarea diferendului nistrean poate fi atinsă în exclusivitate prin utilizarea procedeelor politice, paşnice. Autorul, amintind despre construirea sistemelor inginereşti la hotar între regiune şi Ucraina, despre probleme în activitatea Comisiei Unificate de Control, intenţionează a demonstra că Kievul şi Chişinăul ar fi renunţat la dezideratul soluţionării paşnice a diferendului nistrean.
Întrebat care ar fi reacţia adecvată a Moscovei, Marchedonov a menţionat că „la moment (aflîndu-se în izolare diplomatică), Rusia nu-şi poate permite acţiuni categorice, cum ar fi recunoaşterea politică a Transnistriei – însă face ce e posibil: insistent susţine inadmisibilitatea soluţionării militarea diferendului nistrean, cere ridicarea măsurilor de restricţionare aplicate regiunii”. Ena dintre primele declarații, în ultimul timp, referitoare la unele planuri militare ale Republicii Moldova. Probabil, este cazul ca Chişinăul să reacţioneze. Altfel minciuna nu se va stopa. Comentând problema modificării mecanismului de pacificare, Marchedonov declară că Chişinăul nu propune nimic în schimbul „plecării trupelor ruse”. Potrivit lui, în acest mecanism Rusia nu deţine majoritate, nu este un factor decisiv, şi astfel Chişinăul trişează cînd promovează modificarea. Ar trebui să vină cu propuneri accesibile pentru Tiraspol şi susţinute de alţi participanţi la negocieri”. Probabil, Chişinăul este insuficient de explicit când explică ce doreşte, pledînd pentru demolarea acestei operaţiuni de pacificare. Însă, comentând apoi situaţia din Găgăuzia, domnul docent face declaraţii foarte importante. El spune, că Autonomia Găgăuză se consideră ca parte componentă a Republicii Moldova, pe când Transnistria – nu. Ea este stat de facto, în care s-au constituit toate indiciile statalităţii. Le lipseşte doar recunoașterea. Ar urma o întrebare retorică: dacă Transnistria nu se poziţionează ca parte a Republicii Moldova, care ar putea fi acele compromisuri râvnite de ei, care ar putea servi la soluţionarea diferendului?
Deputatul Gavrilov a fost ceva mai categoric – probabil îl impune şi funcția de coordonator al relaţiilor Dumei de Stat din FR cu „Sovietul Suprem din Transnistria”. Declaraţiile domniei sale merită a fi expuse direct, întrucât comentînd am putea scăpa ceva important. Astfel, el consideră că „în Transnistria este fondat un sistem parlamentar democratic şi eficient, ce se datorează mult armonizării legislaţiei locale cu cea a FR. Actualmente Moldova, Ucraina şi, parţial România, vecinii Transnistriei, îşi pierd suveranitatea, cedând în faţa UE şi SUA, pe când Transnistria demonstrează stabilitate şi independenţă.”
Cum de le-a reuşit? „În primul rînd operând un dialog activ interetnic. În regiune conveţuiesc fără conflicte trei comunităţi – rusă, ucraineană, moldovenească.
Cîteva observații. Limba română (moldovenească) nu este aplicată absolut. Ba şi şedinţele „Uniunii moldovenilor” au loc în limba rusă, odată ce „nu toţi cei prezenţi cunosc suficient moldoveneasca”. Evident că nu pot fi conflicte cînd nu există factorii. Alt aspect – susţinerea bisericii creştine locale, care este teritoriul ortodoxiei ruseşti. Ca şi în Duma de stat a FR, în parlamentul din Tiraspol activează un grup de deputaţi care protejează „valorile ortodoxe”. Astfel, stabilitatea transnistreană se datorează ataşamentului tot mai complet către Rusia şi depărtării de Moldova.
De curând, în Moldova au avut loc aplicaţii militare la care alături de militarii moldoveni, au participat cei din SUA. Care a fost reacţia transnistrenilor? Gavrilov: „Calmă, odată ce republica are cu ce replica”. Nu trebuie uitat că alături de armata transnistreană se află Grupul operativ de trupe ruse şi contingentul de pacificatori ai FR. Plus la asta, FR evoluează în calitate de garant al securităţii transnistrene, pornind de la faptul, că „rmn” nicidecum nu poate îmbrăţişa cursul de integrare europeană, promovat la Chişinău şi Kiev. În noiembrie vor avea loc alegerile în Sovietul Suprem transnistrean şi FR deja a declarat că nu va admite implicarea din exterior în acest proces, pentru a-l submina. Timpurile cînd situaţia în regiune era manipulată de către oligarhii compradori şi serviciile speciale străine, au trecut. Ţin să menţionez, că în trecut alegerile în Transnistria purtau amprentele unor transparențe, cu o activitate înaltă a alegătorilor.”
În două fraze deputatul rus de mai multe ori se contrazice. Ba alegerile transnistrene sunt culmea democraţiei, ba sunt manipulate de compradori. Unde-i adevărul?
La întrebarea cum supravieţueşte Transnistria în condiţiile restricţiilor imnpuse de Ucraina, deputatul Gavrilov declară că Rusia va continua a plăti pensiile pensionarilor, a presta manuale, a construi obiecte cu destinaţia socială. Deputatul a menţionat că asistenţa FR va fi efectuată prin intermediul Ministerului Apărării şi altor departamente de stat ale FR, care vor comanda producţie întreprinderilor industriale locale.
Anterior, funcţionarii de stat din FR se eschivau de la discuţia despre asemenea subiecte. Probabil, când liderul unui stat recunoaşte disponibilitatea utilizării armelor nucleare în anumite condiţii, de ce un deputat nu ar promite plasarea producerii militare pe teritoriul altui stat? Gavrilov a mai promis formarea unor centre logistice, care ar utiliza unele mecanisme noi de activitate, ce ar permite transportarea producţiei agricole în FR fără obstacole (să fie prin Odesa şi Doneţk?). Deputatul confirmă ideea. El spune că locuitorii Moldovei, spre deosebire de autorităţi, se pronunţă pentru o colaborare strînsă cu FR. Alegerile recente din Găgăuzia au confirmat asta în mod convingător. Asta ne permite să fin convinşi că problemele de trazit vor fi soluţionate. Iar în viitorul apropiat vom participa la integrarea regională a Moldovei, Transnistriei (stat separat-I.L.) şi regiunii Odesa.
Remarca deputatului, potrivit căreia asociaţii teritoriale interstatale au loc şi în Europa, nu pot fi acceptate. În cazul dat se intenţionează aprofundarea tendinţelor separatiste în Moldova şi Ucraina cu scopul de a spori gradul de influenţare a guvernărilor de la Kiev şi Chişinău.
Kievul deja a reacţionat, dacă nu la declaraţiile deputatului Gavrilov, apoi la politica FR. Rada va examina proiectul de lege prin care va fi denunțat acordul cu FR referitor la tranzitarea teritoriului ucrainean de către militarii ruşi, care îşi satisfac serviciul militar în Republica Moldova (Transnistria). Astfel, Grupul Operativ de trupe ruse va fi blocat, lipsindu-se de posibilităţi pentru a-şi asigura completarea efectivului, asigurarea cu cele necesare, mobilitatea în acţiuni. Evident, asta nu va adăuga reciprocitate în relaţiile cu Moscova. Kievul este conştient de asta, dar rămâne consecvent. Moldova ar trebui să acorde Ucrainei asistenţă, pentru nu a pierde încă un aliat.
Ion Leahu.