Situația pe dimensiunea transnistreană este puternic influențată de fenomenele ce au loc în regiune. Am avut în vedere și activitatea structurilor de forță a regimului secesionist în aspectul comiterii diferitor provocări în zona de securitate și majorarea numerică a instrucțiunilor la posturile trupelor de menținere a păcii și în alte puncte din partea contingentului militar a FR, aflat în regiune. De menționat, că activitatea contingentului militar a FR în Transnistria este un indicator aparte a atitudinilor moldo-ruse. Cu cât mai mult Chișinăul cere retragerea acestor trupe, cu atât mai agresive sunt retorica și acțiunile regimului transnistrean. Este evident, că regimul este cointeresant vital de conservarea situației, căci numai în situație de maxima tensiune lor li se deschid porțile depozitelor militare și, ce e mai important, se livrează gaze fără a fi achitate și se plătesc suplimente la salarii și pensii. Ca urmare ai acestei motivații, Tiraspolul este capabil la ori ce acțiune, care ar exclude însuși presupunerea, că trupele rusești, ar putea fi retrase din regiune. La finile anului 2021, deja după ”alegerea” sa în funcția de ”președinte”, Vadim Krasnoselischii a făcut unele afirmații pentru presa locală, care merită a fi discutate. Potrivit lui, între cele mai importante decizii a așa numitului ”legislativ”, adoptate la inițiativa lui personală, sunt amendamentele la Codul penal local, care dispun aplicarea pedepsei penale pentru ne-recunoașterea ”rolului pozitiv a misiunii pacificatoare, realizată de Federația Rusă”. Amendamentul are destinația de a plasa discuțiile în jurul acestei operațiuni într-o albie destul de îngustă: operațiunea e una necesară pentru asigurarea păcii și a procesului de negocieri, reieșind că ea poate doar fi perfectată, dar nici de cum încheiată. Asta e poziția Tiraspolului și a Moscovei. În condițiile respective, este destul de complicat a evolua spre un alt punct de vedere, în caz că acesta ar fi fost elaborat și propus spre aplicare. Însă, Tiraspolul și unii ”experți” din dreapta Nistrului consideră, că Chișinăul nu dispune de un plan realist de reglementare a diferendului, că la Chișinău nu sunt pregătiți pentru momentul, în care se v-a anunța că conflictul e soluționat. Valeriu Ostalep, ex-vice-ministru afacerilor externe și integrării europene, a declarat pentru agenția ”Sputnik”, că ”autoritățile Moldovei nici odată nu au calculat la rece, care vor fi consecințele retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană a Moldovei”. Potrivit lui, declarațiile oficialilor de la Chișinău, poartă un caracter ritual, însă ei nu au la dispoziție un plan concret ai activității în situația respectivă. Ostalep propune pentru analiză următorul scenariu: ”rușii î-și retrag trupele, inclusiv cele, ce sunt antrenate la securizarea depozitelor de la Cobasna. Ce se întâmplă în ziua următoare? Acolo accede armata națională a RM? Poliția? Dar dacă cineva opune rezistență? Cine v-a purta răspunderea?” Politologul a declarat, că Chișinăul nu este gata de asemenea evoluție a situației.
”Cu asta nimeni nu s-a preocupat. Ei (politiceni-I.L.) simplu au luat această frază , care are deja mai mult de 25 de ani, și o repetă, de parcă ea hotărăște ceva. Sunt întrebări foarte serioase, ele neapărat trebuie abordate, dar abordate profesional. Dar cine se preocupă de aceste probleme – Numele? Poate la Biroul pentru Politici de Reintegrare? La Ministerul Apărării? Prima dată aud. Nimeni. Și atunci, cu ce participăm noi la acest proces? Cu rostirea unei singure fraze?”
Interviul lui Ostalep așa se termină. Redacția profită de ocazie pentru a face careva precizări. Noi le întroducem în text, odată ce sunt la rândul său fraze, care au devenit indispensabile oricărui discurs pro-moscovit referitor la această operațiune, zisă pacificatoare. Deci, se afirmă, că ”Grupul Operativ de Trupe Ruse” execută misiunea de menținere a păcii și protejează depozitele de armament la Cobasna. Aceasta operațiune este recunoscută drept cea mai de succes, odată ce pe parcursul misiunii nu s-au reluat acțiunile militare și nu s-au pierdut vieți omenești”.
Nu e corect, datorită acestei operațiuni s-a consolidat formațiunea nelegitimă ”Republica Moldovenească Transnistreană” ce face destul de problematică reintregirea Moldovei. Altă afirmație obligatorie a propagandei ruse la acest capitol este teza, potrivit cărei -”conform acordurilor existente, pacificatorii ruși pot fi retrași din Transnistria doar după reglementarea diferendului”. Fals, asemenea acorduri nu există. Memorandumul din martie 2009, semnat de Președintele Rusiei D. Medvedev, V. Voronin și I. Smirnov, în care se spun și aceste lucruri, nu a fost ratificat de parlament, nu are putere legitimă. Însă, e cazul de recunoscut, că Memorandumul există și propaganda rusească activ îl utilizează. Același Vadin Krasnoselischii, în mai multe situații a declarat, că propunerile de a schimba formatul operațiunii de pacificare, doar duce la excaladarea conflictului, nu și la soluționarea acestui.
La acest moment, se pare, că oricum te ai poziționa lucrurile stau și sunt percepute așa cum spun cei de la Moscova și aliații lor din țară. Ar fi Moldova nepregătită pentru a prelua controlul asupra raioanelor din stânga Nistrului și a depozitelor în special? Formal, pornind de la declarațiile oficialilor, evident că da. Domnul politolog, care s-a expus la subiect, nu este obligat să cunoască planurile guverunului, a ministerilor antrenate. Cum și aceste instituții nu sunt obligate să destăinuie de ce dispun și de ce se pregătesc. Pot afirma, că Chișinăul a elaborat nu un singur plan de acțiuni, destinat soluționrii diferendului Nistrean. Planuri realiste au fost, însă toate nu erau lipsite de anumite lacune. Prima viza situația internă. Nu toate forțele politice, care acced la guvernare, au în plan (real, nu propagandistic)- soluționarea conflictului. Majoritatea din acestea profitau de conservarea situației. A doua: care plan de soluționare a diferendului nistrean e obligat să țină cont de poziția actorilor principali – Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană și Federația Rusă. Ultima nici nu ascunde, că consideră teritoriul Moldovei și, respectiv a Transnistriei, drept zonă exclusivă a propriilor interese. De aici și problema – cum poți colabora cu un partener, pe care dorești să-l îndepărtezi din teritoriul ocupat de către acesta? Din nou apare întrebarea fostului vice-ministru: e pregătită Moldova, are ea plan de acțiuni pentru fericita zi, când vor pleca trupele rusești? Pornind de la cele spuse e clar, că nu prea. În primul rând e mare neclaritate în dreapta Nistrului, e prea mare dependența de sursele energetice din Est. Depozitele de armament le protejăm noi, dar dacă Rusia în plină iarnă debranșează republica de la rețeaua de gaze, apoi situația devine mult mai complicată. De aici prima concluzie. Pentru a realiza oricare scenariu de soluționare a diferendului Nistrean, e necesar a lichida dependența de FR. Ca se nu mai revenim la aspectul dat, consider necesar să afirm, că varianta, când FR binevol, fără diferite atacuri, inclusiv și violente, v-a ceda și se v-a retrage din Moldova, – nu există. Putem miza doar pe o evoluție a situației în regiune, care va deveni contrarie prezenței militare a FR în RM. E posibil, fie și în teorie, așa ceva? La prima privire, pornind de la faptul, că asemenea opinii sunt persecutate, inclusiv penal, nu are de unde apărea protestul. Dar, dacă analizăm ceva mai mult situația, vedem un alt tablou. Pornim de la principalul, de la economie. Potrivit agenției de știri transnistrene ”Novosti Pridnestrovia” (Noutățile transnistrene) din 19 ianuarie 2022, tabloul evoluțiilor economice în anul 2021 a regiunii ar fi următorul: 46% din venituri, obținute de la expoprturi, se datorează uzinele metalurgice. Integral, volumul operațiunilor comerciale externe a atins cifra de 2,58 miliarde dolari SUA, ce e cu 53.5% (0,9 miliarde dolari) mai mult ca în anul precedent, 2020. Exportul a atins cifre record petru ultimii 20 de ani, – 938,9 milioane dolari SUA, din care, cum am mai menționat, 46% revin exportului metalelor. 19% din export constituie energia electrică (100% revine Moldovei), iar 18% – constituie produsele almentare (vin, divinuri) și materia primă.
În 2021, esențial a crescut exportul în Ucraina (+107%, de la 65 pînă la 135 milioane dolari), și în UE (+76%, de la 185.8 la 327.7 milioane dolari SUA). În UE liniile principale de exporturi sunt axate spre Polonia (128.4 milioane) și România (106.6 milioane). Exporturi de 76 milioane dolari SUA au revenit statelor UE din ”grupul secund” – Italia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, Franța, Germania și Slovacia. Cu 24% au crescut livrările în Rusia (nu se specifică caracterul mărfurilor) și în Moldova cu 10%. Astfel, Moldovei ea revenit 31.8% din totalul exportat. Ucraina a absorbit 14.4% din exportul Transnistriei, statele Uniunii Europene – 34.9%, cele din uniunea euroasiatică – 9.8%. Cât ține de import, marea majoritate – în volum de 1 649 miliarde dolari SUA, Transnistria le-a importat din FR, majoritatea fiind surse energetice (gaze, păcură, cărbune). Rusia este urmată la acest capitol de România (214.1 milioane dolari) și Ucraina – 198.4 milioane). Tabloul dat conține în sine mai multe aspecte, inclusiv și o variantă de soluționare a diferendului. Regiunea este puternic dependentă de piețele UE și a RM. Cu statele uniunii euroasiatice și în special cu FR, relațiile sunt active atâta timp, cât Republica Moldova nu se maturisește și nu rupe firul, cu care e legată de Termocentrală de la Cucurgan și de rețeaua de gaze, ce trece prin Transnistria. În situația în care din 2.58 miliarde dolari volum total a relațiilor economice, 1.649 revine Rusiei pentru gaze, este ușor de făcut ecuația: renunțăm la energia electrică; produsă la Cucurgan, și economia regiunii se prăbușeșete. Iar dacă, admitem, că România și Ucraină renunță la partea, ce le revine lor în volum relațiilor externe comerciale a regiunii, ea se descompune ca formațiune statal-de- facto. Sau, apar probleme, cărora administrația secesionistă de la Tiraspol, nu le-a putea face față.
Am ajuns la concluzia, care se cerea expusă. Nu sunt probleme în procesul de reglementare transnistreană, care nu au rezolvare. Există incapacitatea conducerii de la Chișinău de ale aranja (procedeele) și a-le aplica. Cu ajutorul partenerilor, evident.
Ion Leahu.
Redacția L.A.C.T respectă normele uzuale ale publicării unui autor extern, întreaga răspundere cu privire la limbaj, formă și conținut aparținând autorului.