Probabil, nu am ratat nici o ocazie pentru a promova opinia potrivit cărei strategia Moscovei referitoare la conflictul transnistrean prevede extinderea zonei sale de influenţă la Prut. Cu toate că realitatea nu neapărat a susţinut această teză. Lansarea Republicii Moldova în alegeri prezidenţiale directe a trezit noi speranţe a promotorilor strategiei respective, fenomen care tot mai mult acoperă spaţiul politic în republică. Probabilitatea anume acestei finalizări devine tot mai mare, fapt confirmat de Moscova în persoana lui Vadim Denisov, corespondent la ziarul rusesc „Izvestia” („Ştiri” – I.L.), cunoscut ca unul absolut fidel Kremlinului şi, respectiv, şovin fără careva limite. În cazul dat anume şovinismul redacţiei ne permite să apreciem părerea expusă cu un anumit grad de veridicitate. De ar fi altfel, autorul deja ar fi în căutarea altui loc de muncă. Articolul este intitulat „Igor Dodon, candidatul partidului socialiştilor la preşidenţie, lider în competiţia preelectorală, intenţionează să transforme Moldova în federaţie şi, astfel, să soluţioneze conflictul transnistrean”. Cu un subtitlu: „Moldova se va modifica în favoarea Trasnistriei”.
Denisov scrie că în eventuala victorie a liderului socialiştilor din Moldova Igor Dodon în alegerile prezidenţiale din 30 octombrie curent, conflictul transnistrean – ce mocneşte timp de câteva zeci de ani, ar putea fi soluţionat. Candidatul este dispus a transforma actuala structură politică a statului în federaţie şi a propune Tiraspolului integrarea, devenind unul din subiecte ale acesteia.
Şi iată aici pentru prima dată apare o viziune absolut improprie Tiraspolului pe parcursul ultimilor zeci de ani. Potrivit lui Denisov, la Tiraspol ar fi disponibili a accepta invitaţia la negocieri. Subliniem, că este foarte important. Vă amintim că, încă în 2007, fiind la funcţia de Preşedinte al Sovietului Suprem, E. Şevciuc a iniţiat retragerea hotărării legislativului din 1993, prin care se admitea formarea confederaţiei cu RM. Documentul ca atare nu era împovărat cu careva consecinţe, însă Şevciuc l-a anulat pentru a demonstra imposibilitatea principială a unei asemenea evoluţii. Iată din care motiv, apariţia (fie şi indirectă) a opiniei care confirmă disponibilitatea Tiraspolului de a participa la asemenea tratative, necesită studiere.
Ce i-a vorbit ziaristului de la „Izvestia” I. Dodon. El ar fi spus că, fiind ales la funcţia de preşedinte, el renunţă la acordul de asociere cu Uniunea Europeană şi va încerca să reglementeze conflictul cu Transnistria. Potrivit ziarului, Dodon a menţionat că prima vizită în calitate de Preşedinte a RM, o va efectua la Moscova, odată ce el consideră strict necesar a restabili relaţiile de prietenie cu FR. Cît ţine de conflictul transnistrean, soluţia lui poate avea doar un caracter politic. Formăm federaţie şi îi propunem Tiraspolului statut de subiect ai acesteia. Este o sarcină de importanţă primordială.
Argumentele invocate de autorul de la „Izvestia” în susţinerea strategiei Dodon.
Timp de şapte ani cît au guvernat, forţele proeuropene nu au consolidat nivelul economic al statului, dar au bancrutizat-o, avînd drept scop constituirea unui sistem oligarhic de guvernare.
Se face referinţă la datele sondajului sociologic efectuat în septembrie curent de către Institutul Washington, conform cărora 82% din cei intervievaţi consideră, că republica nu a luat calea corectă de dezvoltare. Că 30% din respondenţi îl susţin pe Dodon la alegerile preşedintelui, ratingul fiind cel mai mare în comparaţie cu restul pretendenţilor.
Dodon: Consider că semnarea Acordului de Asociere a fost o greşeală. Chişinăul de la aceste angajamente a avut doar de pierdut. E necesar urgent de consultat populaţia, prin referendum, şi de resetat cel puţin partea economică. Apoi se va vedea cum procedăm cu documentul în ansamblu, cu toate că eu personal, şi Partidul Socialiştilor, pledează pentru anularea acestui fenomen – susţinut şi de 55% de populaţie.
Autorul de la „Izvestia” ne aminteşte că unul din sloganele electorale alui Dodon este că „viitorul Moldovei e alături de o Rusie puternică”.
La Tiraspol s-ar fi eschivat de la comentariile directe pe marginea afirmaţiilor lui Dodon, dar reprezentantul „Ministerului de externe” Yacov Ciaichin, reprezentatul oficial a departamentului în cauză a menţionat: La minister nu se trece cu atenţia pe lingă poziţiile expuse de pretendenţii la funcţia de preşedinte a RM, în special cînd este vorba de reglementarea transnistreană. Însă Transnistria, în cadrul tratativelor, are ca prioritate tactica „paşilor mici”, prin care îşi propune soluţionarea problemelor cu caracter social-economic. Din aceste considerente, preferăm să contribuim la perfecţionarea traiului populaţiei, la demonstrarea capacităţilor de a respecta acordurile atinse, de a crea o atmosferă de încredere reciprocă şi de aici, un dialog constructiv a părţilor. Potrivit lui Ciaichin, la moment este absolut prematur, pornind de la existenţa multor probleme nesoluţionate, în special a opiniilor diametral opuse principiale – vectorul euroasiatic a Tiraspolului şi european a Chişinăului, – la examinarea unuia sau altuia dintre modelele de reglementare politică a diferendului.
Reprezentantul Sovietului Suprem, care şi a păstrat anonimatul, a comunicat pentru „Izvestia”, că „republica atent urmăreşte evoluţiile în Moldova”. „Suntem în aşteptare, cine va birui, a spus reprezentantul Legislativuului, şi ce politică v-a promova. Suntem convinşi că totul ce ni se promite, este scris cu furca pe apă. Însă, în general, propunerile lui Dodon sunt foarte aproape de Memorandumul Cozac (planul de soluţionare a conflictului, pregătit cu participarea consilierului lui Putin, Dumitru Cozac. Prevedea federalizarea Moldovei. Pe ultima sută de metri, cînd Putin se pregătea să plece la Chişinău la semnarea Acordului, V. Voronin a renunţat). De facto, consideră reprezentantul Sovietului Suprem, propunerile lui Dodon sunt reanimarea planului Cozac. Însă, nu putem ignora faptul că în Transnistria multe ce s-au schimbat. (Probabil, s-ar fi mărit gradul de suveranitate, a crescut nivelul de trai? I.L.). În timpul apropiat şi la Tirapol vor avea loc alegeri (la 11 decembrie) prezidenţiale. Însă, a adăugat reprezentantul anonim al Sovietului Suprem, nu se exclude că în timpul apropiat Chişinăul şi Tiraspolul vor lansa tratative directe.
De aici am putea risca să derapăm în albia conspirologiei. Să presupunem, fără a avea careva argumente.
Şi totuşi. Primo. Spre deosebire de reprezentantul lui Şevciuc, cel de la Legislativ a admis posibilitatea tratativelor. Rămîne de presupus, că anume în această ramificare a puterii separatiste ideea negocierilor cu Chişinăul e mai acceptabilă. Însă, datele de la Tiraspol ne furnizează şi alte variante. Dodon ar fi considerat că ar putea negocia cu viitorul preşedinte al Transnistriei. Şi nu neapărat cu V. Crasnoselischi, cum presupune un analist regional Serghei Gorceacov. E.Şevciuc, admițînd că totuşi îi va reveni cel de al doilea mandat, tot va fi obligat a găsi posibilitatea de a ameliora situaţia economică şi financiară.
Cu cine ar putea conversa Tiraspolul la Chişinău?
Dodon şi-a expus disponibilitatea, însă la moment el nu deţine funcţii decisive. Anterior, Preşedintele Parlamentului de la Chişinău Andrian Candu a dat de înţeles că există careva înţelegeri cu vis a vis-ul lui de la Tiraspol, referitor la careva relaţii. Candu e reprezentantul majorităţii de guvernare, e spicherul Parlamentului. Putem să admitem, că o eventuală decizie (fantastică) a Tiraspolului de a lansa negocieri oficiale cu Parlamentul RM (cu PD-I.L.) referitor la formarea acestei federaţii, ar asigura exponentului formaţiunii Marian Lupu o susţinere a alegătorilor, care-i va granta fotoliul de preşedinte. Mai departe soarta Transnistriei ar putea dispare din agenda Chişinăului.
Da, posibil, şi nu. Anterior, în cadrul materialului dedicat vizitei lui Rogozin în Moldova, am menţionat că Moscova este în criză la capitolul asistenţa față de Transnistria. De la plecarea demnitarului rus, în detrimentul promisiunilor de a consulta careva posibilităţi de a antrena economia transnistreană în problemele celor din Federaţia Rusă, carul nu s-a urnit din loc.
Problemele s-au mai şi aprofundat.
Potrivit datelor băncii transnistrene, achiziţiile valutare sunt într-o descreştere catastrofală. În 8 luni ale anului 2016 în regiune au venit cu 204.3 milioane dolari SUA mai puţin ca în precedentul 2015 şi cu 389.4 milioane, comparativ cu 2014. Lunar disbalansa valutară (solicitarea şi capacitate de a propune. I.L.) în regiune atinge cifra de 10.5 milioane dolari SUA. Conform afirmaţiilor băncii transnistrene, situaţia respectivă este o consecinţă a disbalansei între torentele valutare ce intră în republică şi ies din ea. Disbalansa ar fi fost condiţionată de reducerea costului energiei electrice, comercializate conform contractului, la un preţ mult mai mic (mai mic cu 30% comparativ cu timpul precedent), contribuabilor din dreapta Nistrului. Banca transnistreană nu riscă să amintească, că Chişinăul negocia procurarea energiei electrice la un preţ mai mic de la furnizorul ucrainean. Şi a renunţat la oferta Kievului doar la insistenţa Tiraspolului.
Însă, situaţia financiară a regiunii – indiferent de încheierea contractului de livrare a energiei electrice, rămîne sub nivel (vom mai vedea mai departe). În această situaţie pare absolut firesc presupunerea că negocierile, la care face aluzii reprezentantul Sovietului Suprem, ar putea viza anume tariful la energie electrică în aspectul majorării acestui. Da, cu acoperirea promisiunii de a examina perspectiva formării federaţiei.
Sub aspect social, Transnistria tot mai mult devine asemănătoare cu un butoi cu pulbere, la care a rămas doar a aprinde firul. Banca transnistreană nu satisface solicitările valutare nemijlociet ale clienţilor Băncii în volum de 71.2 milioane dolari SUA. Cifra creşte de la zi la zi. În 8 luni ale anului curent, cu 54% au scătut reminetenţile în regiune, alunecând la cifra de 29,4 milioane, faţă de 54,3 milioane în anul precedent. „2016 este anul, în care în regiune s-a expediat mai puţină valută decît a fost extrasă în afara acesteia.” Deci, solicitările populaţiei şi ale agenţilor economici nu sunt satisfăcute şi nu vor fi în timpul ce urmează. Avem un motiv evident pentru a declanşarea protestelor.
Alt focar se conturează în domeniul industriei, în incapacitatea în creştere ai acesteia, și de a asigura solicitările sociale. Drept exemplu serveşte Uzina metalurgică de la Rîbniţa, din 2008 proiect social, datorită căruia îşi asigurau existenţa oraşul Râbniţa şi o parte considerabilă a regiunii transnistrene. Din 2014 întreprinderea generează datorii. Una din soluţii pentru a salva uzina, ar fi efectuarea mai multor reforme, care prevăd în prim plan concedierea masivă a angajaţilor. Aceştia, la rîndul lor au manifestat, evident, nemulţumire față de o asemenea eventuală perspectivă. Guvernarea tranistreană consideră că situaţia pe pieţele metalului s-ar fi stabilizat şi uzina va depăşi timpurile grele. Numai că 2.4 mii de muncitori vor lunar salariul. Să nu fie şi acest aspect subiect al discuţiilor la capitolul „reintegrarea Republicii Moldova”.
De ar fi promisiunile de „negocieri” numai din partea lui Dodon, am putea privi la ele anume ca la exerciţii electorale. Ridicarea aspectului negocierilor cu regimul transnistrean de către PD, e ceva cu o perspectivă mult mai gravă. Am demonstrat în textul materialului.