Ion Leahu: Misiunea geostrategică a Transnistriei

Chișinăul apreciază pozitiv, în fond, evoluțiile pe direcția transnistreană. La Tiraspol atitudinea e cu totul  alta. Divergențele ne par atât de importante, încât am recurs la analiza acestora prin prisma interviului, acordat de către Vitalie Ignatiev, ”ministrul de externe” local, lui Andrei Ganji, corespondent la agenția de știri «EurAsia Daily».

Interviul a atins mai multe subiecte, însă tema de bază a fost dinamicul și conținutul tratativelor cu Moldova, prin prisma unor decizii concrete. În prim plan a figurat problema plăcuțelor de înmatriculare a transportului transnistrean, care ar fi părut ca este soluționată. Nici pe departe, cum am înțeles din material. Afirmația lui Ignatiev – ”noi continuăm lupta pentru libera circulație cu plăcuțele noastre proprii transnistrene” – a fost utilizată în calitate de titlu al interviului. Nu este prima tentativă de a folosi orice articol, indiferent de subiect, pentru promovarea ideei inseparabilității Transnistriei de Rusia, însă plasarea problemelor ce vizează confruntarea FR cu Europa pe prim loc, nu e tradițională. Anterior Tiraspolul se comporta mai atent. Nu și în articolul lui Ganji, care a decis să demonstreze imposibilitatea coexistenței pașnice a Republicii Moldova și a Transnistriei. Îndată, după prezentarea variantei tradiționale a apariției ”rmn” ca urmare a politicii ”naționaliste și unioniste” a Chișinăului, autorul face prima generalizare.” În consecință a apărut statul ”rmn” cu capitala Tiraspol, care a devenit una din cele mai importante ”regiuni politice” din Europa. În replică la intențiile expansioniste a Uniunii Europene și a blocului NATO, Rusia a apelat la strategia de creare a avanposturilor. Pe direcția Vest FR dispune de trei asemenea avanposturi, militarizate la culme: Krimea și Kaliningrad, și între ele – Transnistria. Statutul de avanpost Transnistria îl solicită permanent. Aceptarea acestuia sau nu de către Moscova depinde de gradul tensiunilor în relația cu Chișinăul. În cazul dat, acest statut al Transnistriei este anunțat de reprezentantul Moscovei, ceea ce ar putea însemna că regiunea din nou e la datorie, din nou provoacă tensiuni. Însă, interviul e format așa încât subiectele militare să nu domine, ca în prim plan se fie problemele sociale și economice, care se rezolvă datorită actualei guvernări. Ignatiev a povestit despre elaborarea și promovarea noii politici investiționale, care ar fi devenit în centrul atenției lumii de afaceri din Europa. În calitate de argument a amintit vizita din iunie curent în  regiune a  reprezentanților corpului diplomatic acreditat în Moldova. Potrivit lui Ignatiev, diplomații au rămas uimiți de prevederile legislației locale, potrivit căreia ”statul transnistrean” compensează pierderile investitorului, condiționate de factorii interni. Ignatiev nu a stipulat din care surse se vor compensa pierderile investitorilor, ținând cont de faptul că Tiraspolului nu-i reușește reducerea la admisibilă cifra deficitului bugetar. Alt argument al lui Ignatiev a fost deja cunoscuta informație referitor la contractele încheiate. Nimic nou – din nou firma din România, care va construi schele pentru construcții, și o companie din Austria cu propuneri destul de modeste. Alte proiecte nu s-au propus. Evident că nu ultimul rol în această situație (lipsa propunerilor investiționale) l-a avut și caracterul criminal ai acestei regiuni, despre care spune personal Andrei Ganji, care îl întreabă pe Ignatiev: ”guvernanții anteriori au transferat peste hotare sume impunătoare de bani, care la moment sunt în căutare. Care ar fi succesele pe direcția data?” Ignatiev menționează că nu e în competența sa.

El revine la subiectul relațiilor cu Chișinăul, menționând că au loc regulat întruniri la diferite niveluri, inclusiv două între ”președinți”. Problemele puse în discuție sunt cu istorie, ce face anevoios soluționarea acestora. 

Am reușit să soluționăm careva probleme ce țin de circuitul transportului. Am elaborat pachetele de documente neutre și modelul de plăcuțe de înmatriculare la fel neutre. Accentuez, că acest set de documente nu este eliberat de Moldova pentru Transnistria, ci noi, Transnistria le eliberăm. Și el corespunde integral normelor internaționale. Evident, spune Ignatiev, noi continuăm lupta pentru a obține dreptul democratic de a  circula liber în toate direcțiile, utilizând plăcuțele noastre transnistrene. La 10 septembrie am  fost vizitați de către Franco Frattini, reprezentantul Președintelui OSCE, care a înmânat primele trei plăcuțe de înmatriculare. Ganji apreciază momentul ca un semn bun, ca o victorie în relații cu Occidentul.

Da cum e cu Ucraina? Ignatiev afirmă că cu Ucraina tot e la  nivel. Statul vecin a acordat asistența necesară la elaborarea mecanismului de înmatriculare a transportului. Problemele țin de participarea Ucrainei împreună cu Moldova la blocarea traficului la hotar. Acest regim de control dublu, consideră Ignatiev, nu are valoare economică, ci doar politică în favoarea Chișinăului. Ignatiev intenționat exemplifică teza cu problema medicamentelor, importarea cărora a devenit mai complicată odată cu instalarea controlului comun, intenționând a demonstra caracterul negativ al acestui sistem de control. Evident, când se declară că listele medicamentelor importate în Moldova și Transnistria nu coincid la 60%, apare senzația că Moldova subminează asistența medicală în regiune. Realitatea e alta, însă scopurile propagandistice a FR și a Tiraspolului deseori sunt atinse. Ignatiev afirmă că, activând pe teritoriul ucrainean, grănicerii moldoveni văduvesc etnicii ucraineni, locuitori ai regiunii transnistrene, de dreptul de a avea acces la medicamente, la produse alimentare, la hrană pentru copii etc. Probabil, consumatorul acestor defăimări sunt  persoane care ar putea fi implicate în careva acțiuni contra Republicii Moldova, sau a susține acestea. Altfel, care ar fi sensul a recurge la propaganda anti-moldovenească primitivă, caracteristică anilor 90? Ignatiev afirmă că Chișinăul scontând careva profituri politice, se comportă inconsecvent și, ca urmare, lezează drepturile și interesele ucrainenilor, și subminează efectele pozitive obținute în procesul de negocieri, grație eforturilor partenerilor din exterior.

Relațiile cu Rusia, răspunde Ignatiev la întrebarea ziaristului, sunt stabil-pozitive la toate nivelurile și pe toate demisiunile. În prim plan este vorba de operațiunea de pacificare, care timp de 26 de ani asigură pacea la Nistru. În regiune locuiesc aproximativ 220 mii cetățeni ai FR, doritorii pot perfecta pensia FR. Rusia acordă un suport modest pensionarilor. Sunt considerabile relațiile economice, care permanent evoluează. Dezvoltarea tehnologiilor blockchain deja aduce livrări suplimentare la buget. Este un domeniu cu mare perspectivă.

La întrebarea jurnalistului, care ar fi problemele cu care se confruntă regiunea, Ignatiev a comunicat că în special acelea condiționate de diferite restricții, impuse de partea moldovenească. Apoi, faptul nerecunoașterii politice pe arena internațională. Nu putem la acest capitol, trece și peste deficitul bugetar. (Am indicat problema, dar aici obținem o confirmare direct de la sursă. Ar fi o iresponsabilitate completă a investitorilor a crede Tiraspolului, care se obligă se compenseze pierderile din buget, veniturile căruia practic sunt egale cu deficitul). Situația s-a agravat odată ce Ucraina a inclus uzina metalurgică în lista întreprinderilor supuse sancțiunilor, ceea ce a condiționat mari probleme cu funcționarea acesteia, venituri la buget și salarizarea angajaților. Cu Kievul se poartă negocieri, la moment careva rezultate lipsesc.

Capitolul care urmează este unul central, cu toate că e plasat la finele materialului.  Jurnalistul de la «EurAsia Daily» afirmă că, din punct de vedere geopolitic, Moldova și România sunt adversarii Transnistriei. Din acest punct de vedere, Transnistria este sigură de forțele sale?  Ignatiev ne comunică faptul că ”practicând doctrina militară de apărare, acordăm atenție sporită forțelor armate. Tehnica militară din dotare e din timpurile sovietice, dar suficientă numeric și destul de eficientă. Am corectat legislația militară, ceea ce a asigurat sporirea atractivității serviciului militar. Populația este regulat antrenată în prosesul de reciclare. La moment se efectuează cantonamente pentru selectarea angajaților în contingentul de menținere a păcii. Eu consider că cele expuse permit presupunerea că suntem capabili a face față oricăror provocări”.

Gandji formulează altă întrebare. Dar cum cu inamicul? Anterior eram sigur că Transnistria liber se va descurca cu Moldova și ar putea riposta anumit timp și României, până nu intervine Rusia cu armamentul nuclear. Ceva s-a schimbat? Este un careva dinamică în raportul forțelor?

Evident, spune Ignatiev. Armata moldovenească activ colaborează cu cea română, ce ar fi egal cu NATO. La rândul său NATO extinde programe de instruire, mulți ofițeri moldoveni sunt implicați în aceste programe. Activează un batalion mixt moldo-român de pacificare. Armata moldovenească devine afiliată normelor NATO, ceea ce ar condiționa nu doar aplicarea standardelor, dar și reînarmarea în conformitate cu aceste standarde. Noi asta vedem și calificăm drept ceva extrem de periculos. Chișinăul planifică trecerea de la completarea armatei prin recrutare la sistemul de angajare a militarilor, ce va fi efectuat pe banii NATO. Astfel, hotarele blocului vor deveni și mai aproape de FR. Cu atât mai mult cu cât doctrina militară a RM consideră ca inamic – Federația Rusă. Noi nu avem pe teritoriu forțe militare ruse afară de pacificatori. Înseamnă, că avertizarea este la adresa lor. Evacuarea pacificatorilor ar putea provoca un nou conflict.

În fond, am putea să calificăm articolul ca o tradițională acțiune de propagandă rusească. De nu ar coincide unele aspecte cu lucruri mult mai serioase. Recent, la 29 octombrie, cotidianul rusesc ”Nezavisimaia Gazeta” a publicat materialul lui Vladimir Muhin ”ODCB țintește Caucazul și Donbasul”. (ODCB – Organizația Acordului de Securitate Colectivă). Este vorba despre aplicațiile militare ale trupelor militare ale statelor-membre ale Acordului (Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizia, Rusia și Tadjikistan), denumite ”frăția nezdruncinată 2018”. Scopul major ai antrenamentului – realizarea misiunilor pe teritoriul statelor în care au loc tulburări în masă de proporții și care nu sunt membri ai Acordului. Faptul că antrenarea trupelor acestei organizații, ar necesita decizia ONU, nu ne poate  liniști. Mult mai important este faptul că organizația a pregătit trupele pentru asemenea acțiuni, nefiind abilitată. La aplicații sunt implicate forțe care conțin 1.3 mii de efectiv, 300 unități tehnică militară de luptă, 20 aparate de zbor. Potrivit serviciului de presă, participanții la aplicații au contracarat tulburări în masă, misiuni care ar putea avea loc în state care nu fac parte din Acord. În Asia așa țară, unde s-ar solicita implicarea ODCB, ar putea fi Afganistan. Însă, cum relatează serviciul vizat, în zona de responsabilitate a ODCB pe teritoriul postsovietic sunt conflictele din Carabahul de Munte, situația din estul Ucrainei și din Transnistria. (Abhazia și Osetia de Sud sunt excluse din lista teritoriilor potențiale de intervenție).  Unii experți din FR, în special Vladimir Popov,  consideră că însăși recurgerea la aplicațiile ”FN 2018” ar fi condiționată de activizarea conflictelor în Carabah, Ucraina și Transnistria (noi suntem convinși că acordurile atinse ameliorează situația). În situații respective, trupele colective de  menținere a păcii ar putea fi aplicate. Expertul Iurie Netcacev, general-locotenent în retragere, fost comandant ai Ar. 14, dislocate în Transnistria, a declarat următoarele: în condițiile izolării impuse Rusiei de Occident, ea identifică solții pentru a-și asigura respectarea intereselor în statele din fosta Uniune Sovietică. Și, nu în ultimul rând prin intermediul mecanismului apărării colective și a acordurilor bilaterale cu statele membre CSI.

Astfel, Transnistria este pe lista teritoriilor în care evoluțiile  conflictului admit  implicarea forțelor colective de securitate.  De aici fireasca întrebare – ce se discută în cadrul negocierilor în diferite formate, dacă se admite aplicarea forțelor armate din exterior? Ba mai mult – este evident și scenariul potrivit căruia ar putea demara conflictul și, respective – implicarea Acordului. La prima necesitate la postul mixt la frontiera moldo-ucraineană poate fi provocat conflictul, care va crea condițiile implicării forțelor colective de securitate. De ce mai e nevoie, ca statele implicate în reglementarea transnistreană să renunțe la favorizarea intereselor Tiraspolului și se purceadă la examinarea pericolelor condiționate de evoluțiile acestui conflict?