Cum ne relatează portalul „Adevărul” (adev.ro/orosg8), găzduit de pagina LACT, speakerul Andrian Candu a comentat sâmbătă, 17 iunie, vizita de lucru la Londra a preşedintelui nerecunoscut de la Tiraspol, Vadim Krasnoselskii. Şeful Legislativului se arată sceptic că informaţia ar fi veridică, însă a dat asigurări că va solicita de la MAE o confirmare a acestui fapt, iar dacă se adevereşte va cere şi explicaţiile de rigoare de la autorităţile Marii Britaniei.
„În primul rând vom solicita MAEIE în legătură cu MAE al Marii Britaniei să verifice cât de adevărată este această informaţie. În cazul în care se adevereşte că domnul Krasnoselskii a fost primit la MAE al Marii Britaniei, Ministerul nostru de Externe să ia toate măsurile necesare şi pe căile diplomatice să afle care sunt motivele şi de ce există o atât de gravă încălcare a dreptului internaţional şi tot ceea ce înseamnă integritatea Republicii Moldova, deoarece comunitatea internaţională nu a recunoscut regiunea transnistreană şi autorităţile acesteia”, a declarat Andrian Candu în cadrul unei conferinţe de presă.
Amintim că, potrivit serviciului de presă al Preşedinţiei transnistrene, preşedintele nerecunoscut al regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselskii, a efectuat vineri, 16 iunie, o vizită de lucru în Marea Britanie, fiind primit la Foreign Office. Delegaţia condusă de Krasnoselskii a avut o întrevedere cu directorul pe relaţii cu Europa de Est şi Asia Centrală, Nicola Pollit.
Rămîne să înțelegem concluzia potrivit căreia Londra, acceptându-l pe Krasnoselskii, ar fi încălcat grav normele dreptului international, Andrian Candu o face doar în temeiul faptului că la moment regiunea transnistreană nu este oficial recunoscută de alți subiecți ai dreptului international în calitate de stat suveran. Să sperăm că opiniile unor specialiști serioși în materia dreptului internațional nu vor întârzia și vom putea obține adevărul – a fost sau nu a fost violat acest drept. Cu toate, că la moment acest aspect ne interesează mai puțin, odată ce fenomenul nu numai că a avut loc, dar a și fost comentat și confirmat. Ambasada Marii Britanii a confirmat apari’ia lui Krasnoselskii cu însoțitorii pe malurile Tamisei, în cadrul unei vizite particulare. Și, ce rezultă din asta? Faptul că Londra, în mai multe situații internaționale, deseori promovează propria poziție, indiferent de coincidența sau nu cu cea comună, este cunoscut. Se practică acest lucru și în relații cu Moldova. În 2005 Comisia Europeană a adoptat regulamentul 2005/147/CFSP, potrivit căruia liderilor regiunii transnsitrene le este interzisă frecventarea statelor-membre ale UE. Însă, prin anii 2000 Evghenii Șevciuc, atunci deputat în Sovietul Suprem transnistrean (indiscutabil – lider, factor de decizie) a fost admis la studii la cursurile pentru politicienii din Europa de Est, organizate de guvernul Marii Britanii. Apoi, deja după adoptarea deciziei vizate, tot Șevciuc a fost invitatul unui for international, organizat la Londra, la care intenționa să demonstreze opțiunile proeuropene ale Transnistriei. Vizita nu a avut loc -însă nu datorită implicării Chișinăului. Atunci Marea Britanie era membru al UE, dar nu se simțea obligată a respecta doleanțele Chișinăului. În 2017 Krasnoselskii, însoțit de cei mai apropiați ”conducători” ai regimului, este admis și primit la Londra, indiferent de faptul că Marea Britanie încă este membru a UE. Care ar fi motivele Londrei, și ar exista vreun scop ascuns în situația dată? Sau, poate, dogmaticii din Londra ar fi presupus că odată devenind egală în drepturi cu alte state la Masa de tratative, Transnistria a devenit și recunoscută ca stat, respectiv, asta permite liderilor acestuia a deveni admiși în Comunitatea Europeană?
Sinceri să fim, este destul de atractiv a axa analiza fenomenului pe una din cele mai evidente direcții: cea conspirologică, propusă de analistul de la Chișinău Petru Bogatu și preluată de site-ul LACT, sau pe cea mai simplă, care rezultă din practica anterioară a Londrei de a ignora normele existente, pentru a obține careva scopuri proprii.
Domnul Bogatu scrie: „Vizita fără precedent în Marea Britanie a șefului administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselskii, și primirea sa la Ministerul de Externe al Regatului Unit nu are cum fi întâmplătoare. Dimpotrivă. Pare să fie o bombă politică occidentală recent fabricată care se află în faza de testare”. Analistul admite că la mijloc nu este o stângăcie sau o eroare diplomatică. „Voiajul liderului regiunii separatiste nu era un secret, iar Chișinăul a cerut respectuos dar ferm Londrei să nu permită sosirea acestuia pe Insula Albionului. Surprinzător, Foreign Office a ignorat demersurile făcute de oficialitățile moldovene, lucru care nu s-a mai întâmplat de la 1992 încoace, anul izbucnirii conflictului de la Nistru. Până acum n-a fost înregistrat nici un caz ca statele occidentale să desconsidere poziția Republicii Moldova. De unde și impresia că a fost întoarsă foia problemei transnistrene. Se prefigurează o nouă abordare a diferendului pe care unele state occidentale, în primul rând Marea Britaniei și SUA ar înclina să o adopte”. Potrivit lui Bogatu, particularitatea situației ar consta în imposibilitatea Rusiei de a gestiona regiunea – fenomen care ar fi condiționat decizia Moscovei de a abandona onorabil teritoriul dat. Onoarea constă în solicitarea Moscovei recunoașterea de către Occident a statalității transnistrene în schimbul retragerii trupelor ruse și crearea condițiilor pentru soluționarea diferendului. În caz contrar, strâns la zid, Putin va dezgheța conflictul în spatele Ucrainei, că oricum nu are nimic de pierdut, deschizând astfel al doilea front.
Acest scenariu s-ar constitui într-un coșmar nu doar pentru Kiev, ci și pentru Europa, deoarece ar apropia războiul ruso-ucrainean de hotarele ei. În această partidă de șah politic nici Putin, nici Occidentul nu prea au de ales. Mutări bune sunt puține”, scrie analistul pe blogul său. În principiu, un asemenea scenariu are drept de a fi admis în mediul experților. Însă, logica ne propune să admitem, că statul cel mai indicat de a recurge la asemenea experimente ar fi Austria, care deține preșidenția în OSCE, este la jumătatea termenului în funcția și nu dispune de careva idei referitor la procesul de negocieri și la reglementare la general. Nu ar fi de mirare, dacă acest eveniment ar fi propus de Germania, care dispune de cîteva platouri permanente de tratative și are relații speciale cu Moscova, care ar asigura realizarea intențiilor de acest mod. Marea Britanie, zdruncinată interminabil de alegeri, acțiuni teroriste, destabilizarea internă, condiționată de ”Brexit”, să mai găsească ei timp pentru a examina niște probleme absolut virtuale din acest punct de vedere? Nu-mi pare deloc realist. Probabil, la capitolul ”vizita transnistrenilor la Londra” mai argumentată pare explicația ambasadei MB la Chișinău. A fost o vizită particulară, organizată de clubul de discuții ”Societatea de la Oxford”. Instituția este una nonguvernamentală, iar întrunirea la Foreign Office ar putea fi o manifestare de curtoazie, fără un careva sens politic semnificativ. Evident, însăși faptul că Londra a admis apariția ”funcționarilor transnistereni” în regat necesită a fi examinat. Cum și s-a promis, departamentele de externe de la Chișinău și Londra se vor preocupa de asta, noi însă vom analiza aspectul care neapărat ei îl vor scăpa.
Nu ratez ocazia pentru a menționa că, în politica internă, dar în special în cea externă, se cere neapărat o consecutivitate. Chișinăul și la acest capitol nu a fost nici o dată exemplu. Republica Moldova solicită de la parteneri anumite atitudini, dar bazate pe sentimente. Logica e aproximativ următoarea: ”Tiraspolul ne-a ofensat, declanșînd conflictul militar și răpindu-ne o parte din teritoriu; înseamnă că și toți trebuie să înceteze relațiile cu acest regim”. Toți, numai nu Chișinăul. Noi nu excludem că și Londra, și alte capitale ar renunța la relații cu Tiraspolul, dacă ar exista o apreciere juridică (de dorit internațională) a conflictului din 1992, a regimului transnistrean, a ”operațiunii de pacificare”. Nu replici emoționale, deseori contrarii în funcție de situație sau persoana care le comite, ci documente – argumentate și corect formulate. De ar exista asemenea acte, ar sta Krasnoselskii la Tiraspol și nu ar face următoarele afirmații. La 16 iunie, în cadrul deplasării la Londra, acest lider al regimului de la Tiraspol, a avut ocazia a discuta cu membrii clubului de discuții ”Societatea de la Oxford”, studenții și profesorii universității ”Oxford”, cărora le-a spus multe – între care și dezideratul său de bază: ”noi vom obține suveranitatea, dar pe cale pașnică”. Ideea suveranității este viabilă în MB, și, mai pui că pe fundalul ei, și alte aberații din alocuțiunea ”președintelui” de la Tiraspol ar fi luat foc. Da, Krasnoseliskii nu a avut cu ce evolua în auditoriul respectiv, în afara eronării unor evenimente importante din trecut. Este vorba de dezaprobarea de către Chișinău a pactului Ribentrop-Molotov și, cum spune el, a ”agresiunii din 1992”. Au fi avut afirmațiile date un careva ecou în Londra? Puțin probabil; cert e că fiind pe larg popularizate, fenomenele date au activizat sentimentele respective în societatea locală. Probabil anume asta a și fost scopul major a activității. Și, dacă se va confirma presupunerea, vom fi obligați să recunoaștem, că a fost una de succes.
E una să faci declarații din Tiraspol, și e cu totul alta din o capitală europeană, în special din una deloc prietenoasă și generoasă față de Rusia, cum este Londra. Acuzațiile obțin o altă coloratură și, evident, deciziile Tiraspolului de a reduce din puterea de cumpărare a rublei, nu par întru atât de negative. Din Londra altfel sună declarațiile, potrivit cărora Moldova ignoră cele mai mult de 200 de acte semnate în cei 25 de ani de negocieri, respectarea cărora ar fi exclus aducerea populației transnistrene la actuala situație în economie. Ba mai mult, el a declarat că Chișinăul evoluează în acțiunile sale provocatoare, ceea ce condiționează agravarea situației regionale.
Potrivit declarațiilor lui Krasnoselschii, Tiraspolul este în permanenta căutare a modalităților de a activiza negocierile și a evita tensionarea situației. În această ordine de idei a trecut în revistă mai multe înțelegeri atinse cu Președintele RM Igor Dodon (cum ar fi adresarea comună către Sebastian Kurz referitor la reluarea negocierilor; la excluderea din relațiile bilaterale a problemelor politice și concentrarea atenției la cele vital importante pentru populație și rămase fără realizare de către partea moldovenească. Afirmațiile banale, pe larg cunoscute, fiind făcute la Londra, obțin o altă greutate și valoare, consolidează societatea și o fac indulgentă la multe greutăți, condiționate de existența acestui regim.
Pe lîngă propaganda, turnată cu duiumul la Londra, Krasnoseliskii a spus și unele lucruri absolut corecte. El a menționat că Chișinăul este iritat de vizita la Londra și nu acceptă reluarea procesului de negocieri odată ce Transnistria nerecunoscută evoluează în aceste fenomene ca un partener cu drepturi egale. E adevărat, asta irită Chișinăul. Dar cine i-a impus să accepte decizia formatului ”5+2” prin care această egalitate li se acordă? Acuma Chișinăul poate doar bloca platourile, renunțînd la negocieri, însă – cum a demonstrat situația – Tiraspolul găsește variante. Vizita la Londra este una absolut reușită. Cum a menționat Krasnoselskii, cu diplomații englezi ne-am întreținut nu la o cafenea, ci la Foreign Office. Diplomații englezi s-au interest de procesul de negocieri și s-au pronunțat pentru continuarea tratativelor în formatul ”5+2”. Chișinăul este iritat de faptul că noi găsim modalitatea de a ne promova poziția, că suntem auziți. Însă, Transnistria este membru a procesului de negocieri cu drepturi egale, avem dreptul la opinie. Și de aici rezultă opinia, că noi nu am comis nici o abatere, fie la normele de drept, fie la cele diplomatice.
Pe fondalul întrunirilor la Londra, Krasnoselskii și-a permis atacuri directe și la adresa lui Dodon. S-a menționat, că Procuratura transnistreană este disponibilă de a examina orice informație a președintelui statului Moldova Igor Dodon privitor la consumul fraudulos a ajutoarelor financiare din partea FR. Sunt acuzații serioase, care vizează în prim plan Federația Rusă. Acest fapt mă impune să solicit aprecierea organelor de anchetă. Vor fi dovezi, vom recurge la urmărirea penală. Însă, a menționat liderul de la Tiraspol, mă miră intenția lui Dodon de a apela către Moscova cu solicitarea FR de a sista ajutoarele Transnistriei. În ”republică” locuiesc mai mult de 220 mii de cetățeni ai FR, și de ce ar fi întrerupte ajutoarele lor în temeiul doar unor presupuneri, că acestea ar fi furate. Moldova nu refuză ajutorul UE, indiferent de faptul că furtul miliardului este demonstrat. Nu se vede logică.
Având un asemenea suport ideologic, liderul de la Tiraspol cu o mai mare libertate a comentat decizia anterioară a autorităților transnistrene de a devaloriza rubla locală. Potrivit ”președintelui” de la Tiraspol, este un eveniment foarte dureros, consecințele căruia încă urmează a fi examinate. Însă Krasnoseliskii absolut liniștit afirmă că a fost ”o acțiune complicată, echilibrată, care a ținut cont de interesele businessului”. Am decis a egala cursul comercial cu cel oficial și, reușind din dezideratul apariției valutei în punctele de schimb. Astfel, am stabilit cursul de schimb la 15-15,5 ruble pentru un dolar SUA. Valuta propusă pentru schimb nu a fost solicitată integral, ajutaj pe piață nu este. Și nici un cuvânt la faptul că valuta nu vine de la schimbarea cursului. Sursa ei e contractul cu Moldova pentru livrarea energiei electrice. Din nou Chișinăul salvează regimul, fără a aduce explicațiile respective. Fără a solicita în schimb îmbunătățirea condițiilor în care activează școlile cu predarea în română. Ei au beneficiat de la acțiunea respectivă pe deplin, pe când Moldova din nou a rămas cu ”baza umflată”.
Poziția Rusiei referitor la relațiile cu regimurile nerecunoscute, autoproclamate rămâne intactă, nu se simte o careva intenție de a schimba ceva. O dovadă la acest capitol ar putea servi alocuțiunea lui Serghei Marchedonov, expert în Consiliul rusesc pentru problemele externe, cu care el a evoluat la 16 iunie curent în cadrul conferinței ”Război și pace la Nistru” la Tiraspol El a menționat că spațiul postsovietic este o zonă deosebită a intereselor FR, odată ce în el se asigură securitatea și previzibilitatea. Marchedonov a intenționat să desconsidere opțiunile care, potrivit lui, ar domina în spațiul științific, referitor la caracterul acestor conflicte. Ar fi ”înghețate” și dominate de aspirațiile revanșarde și imperiale ale Federației Ruse.
Conflictul transnistrean ar fi unul clasic, sub aspectul ”înghețat” (nu se înregistrează tensionarea situației, care ar condiționa revenirea la faza armată), însă evenimentele din 2006 și cele actuale ar fi esențial ridicat temperatura acestuia. Marchedonov afirmă, că procesul de ”încălzire” a fost provocat de către Chișinău și Kiev în 2006, odată cu încălcarea prevederilor Memorandumului din 1997, potrivit căruia Transnistria avea drept la efectuarea liberă a relațiilor economice externe. Memorandumul nu este ratificat de către Parlamentul RM, însă e semnat de Președintele Lucinskii – ceea ce, în opinia Moscovei, ar fi suficient pentru a solicita exercitarea documentului. Încă o groapă în care călcăm benevol, acuzând pe oricine, numai nu pe noi însuși.
Apoi, Marchedonov a făcut o trecere la propunerile ce bântuie în societatea moldovenească, referitor la modificarea operațiunii de pacificare. El a declarat că anume demontarea Comisiei Mixte de control (analogică Comisiei Unificate de Control din RM) în Osetia de Sud a subminat status-quo-ul și a creat condițiile conflictului armat din 2008. Toate intențiile de a bloca activitatea CUC, consideră expertul, ar putea avea o evoluție conflictuală – factor la care Rusia trebuie permanent să accentueze atenția. În RM nu există un studiu bine închegat și argumentat, care ar demonstra necesitatea demontării actualului format de pacificare.
În cadrul acestei conferințe, a fost prezentat un nou fenomen propagandistic transnistrean, ”Istoria războiului de pe Nistru din 1992”, semnat de Boris Bomeșco, profesor la universitatea din Tiraspol. Indiferent de afirmațiile autorului, care declară că s-a străduit a fi maximal obiectiv în expunerea evenimentelor, putem doar presupune ce este expus în această ”lucrare științifică”. Situația se complică prin faptul că dreapta Nistrului, practic, nu are cu ce replica. Există mai multe lucrări la acest subiect, însă în lipsa poziției oficiale, valoarea monografiilor este diminuată.
Deci, cît de mult nu ar dori cineva să arate un dinamic în reglementarea transnistreană, el nu poate avea loc fără implicarea serioasă a Moldovei, care consecutiv evită a se manifesta la capitolul dat. În lipsa poziției Chișinăului, ea este ocupată de cea transnistreană, ce formează o imprevizibilitatea profundă asupra viitorului procesului de reglementare.