Problemele, ce țin de conflictul transnistrean, tradițional ocupă un segment în grila de noutăți la nivel regional. Odată cu atacul Ucrainei de către Moscova, aspectul transnistrean de la unul amorf și opțional, s-a transformat în unul destul de concret și sensibil. Observatorii și comentatorii întreabă și se întreabă : v-a fi sau nu implicat potențialul militar, concentrat în regiune, în acțiunile armate? Și dacă v-a fi, apoi contra cui? Recent, Denis Pușilin, liderul autoproclamatei ”republici populare Donețc”, a declarat, că la moment nu există nici o necesitate pentru a implica în operațiune militară a FR, efectuată în Ucraina, a forțelor armate a regiunii transnistrene a Republicii Moldova. Potrivit sursei indicate, la acest subiect cu conducerea regiunii transnistrene nu s-a discutat. În cadrul conferinței de presă, oferită RIA ”Novosti” din 15 iunie curent, Pușilin a reiterat, că nu există necesitate de a antrena forțele regiunii. Dar, la întrebarea care v-a fi soarta Odesei, Pușilin a declarat, că toate orașele ”ruse” trebuie eliberate.
Constatăm, că oricât de mică ar fi Republica Moldova, nu mai vorbind de regiunea transnistreană, ele ambele au funcțiile lor în politica, promovată atât de Est, cât și de Vest. La fel, nu este deloc o noutate, că în funcție de persoană, sau de mediul reprezentat, aceste două entități sunt prezentate și tratate ba separat, ba drept ceva integru, aproape indispensabil. Evident, că pe noi la acest capitol, ne interesează opinia factorilor, care au de spus un cuvânt greu referitor la coexistența acelor două formațiuni. Ne interesează, odată ce Tiraspolul de la începutul anului 2022 a întrat în zodia respingerii ori cărei forme de coexistență comună a Republicii Moldova și formațiunii secesioniste. Momentul este unul deloc lipsit de sens, odată ce după alegerea doamnei Maia Sandu la funcția de președinte a RM, Vadim Krasnoselischi, liderul impostor de la Tiraspol, de mai multe ori a lansat inițiativa întrunirii cu domnia sa, menționând, că în cadrul acestor întâlniri, ar putea, de ce nu, admisă pe agendă și problema statutului ”regiunii” în cadrul Republicii Moldova. Apoi s-a bătut în retragere, s-a declarat, că nu poate fi nici vorbă de o careva ”reintegrare”, s-au făcut și glume pe marginea instituției cu această denumire în Chișinău. Recent, Vitalie Ignatiev, pretinsul ”ministru de externe” a ”RMN” și negociatorul principal din partea formațiunii nerecunoscute, a declarat în cadrul întrunirii cu reprezentanții unei ambasade, că ”fizic nu există și nu poate exista o formulă, care ar permite existența regiunii transnistrene în cadrul unui stat comun cu Republica Moldova”. Aceste declarații năstrușnice deloc nu-i împiedică ”ministrului” de la Tiraspol, se declare, că Moldova practică blocade și restricții, care ”înrăutățesc esențial” viața populației din stânga Nistrului. În cadrul tuturor întâlniri cu oaspeții de peste hotare (curioși sunt mulți) Ignatiev neapărat cere convocarea formatului ”5+2”pentru a pedepsi partea moldovenească și a ”debloca” interesele regiunii. De soluționarea diferendului, scopul de bază a formatului, nici vorbă. În linii mari, Chișinăul procedează așa cum e cazul:-ignoră acuzațiile Tiraspolului și rezolvă, pe măsura posibilităților, propriile interese. Însă, situația nu este una statică. Zice el Pușilin, că nimeni nu pregătește implicarea trupelor, dislocate în regiunea transnistreană, în acțiuni armate. El poate să nu cunoască planurile comandamentului de la Moscova, cum poate fi antrenat în promovarea unor date false, special difuzate. Pentru Moldova este destul de important a demonstra, că Chișinăul nu este forța, care atacă interesele și drepturile rușilor, aflați cu traiul în regiunea separatistă. Momentul dat fără îndoială v-a fi printre primele capete de acuzații la adresa noastră, pentru a explica un eventual atac militar. Evident, că este puțin probabil, că adevărurile respective să oprească agresorul. Dar, dacă este posibilitatea, de ce nu de încercat?
Deci, reprezentanții biroului de reintegrare ar putea, detailat explica, că Moldova nu dăunează cu nimic actualității social-economice a regiunii. De explicat, că mare parte din transferuri bănești din statele europene vin în regiune de la posesorii pașapoartelor moldovenești. De la 24 februarie 2022 cu alte pașapoarte acolo nu prea mai poți ajunge. Admitem, că Chișinăul îl ascultă pe Krasdnoselischi, și declară că refuză la ori care relații cu Tiraspolul atâta timp, cât acesta manifestă un comportament neprietenos. Formulăm așa, neutru. Evident, că primul pas a RM la separare de regiune, fie și temporară, -a fi anularea și retragerea pașapoartelor, oferite locuitorilor din stânga Nistrului. Cu greu, dar până la urmă scopul v-a fi atins. Cei din stânga Nistrului nu vor nai putea călători în statele europene, SUA, Asia, etc. La fel, cei de stau acasă nu vor primi transferurile mult așteptate. Vor fi interesele sociale a populației din regiune mai protejate? Nu cred. Și asta trebuie s-o audă toți locuitorii regiunii.
Odată cu semnarea de către RM și UE a Acordului de Liber Schimb, economia regionala a obținut posibilitatea a utiliza imensă piață europeană. Piață severă, cu cerințe dure, dar și scumpă. De la 66 la 76% din produsul metalelor, confecțiunilor, cimentului și băuturilor alcoolice au acces pe această piață, asigurând evoluții pozitive a societății transnistrene. Și nu toți și nu la concret sunt familiarizați cu această misiune nobilă a Chișinăului de a contribui la prosperarea, fie și modestă, a regimului separatiste și a ostaticilor, care îl formează populația. E absolut necesar de menționat în cadrul explicațiilor, că regiunea ar putea profita de interesele financiare ale investitorilor din UE, care nu vin doar din două considerente: în regiune domină regimul nerecunoscut și vădit autoritar, care nu poate fi tratat ca unul care ar garanta realizarea programului investițional și culegerea venitului. La fel, nu inspiră entuziasmul eventualilor investitori blindatele așa zișilor ”pacificatori”, plasate la toate trecerile peste Nistru, în condițiile, când nu există motive pentru reluarea conflictului armat. Evident, că sunt mai multe momente, care ar demonstra, că nu Chișinăul este cointeresat de relații bune cu Tiraspolul, da invers. Una din ele evident e problema relațiilor bancare. A fost suficient ca actuala conducere în dreapta Nistrului să aplice măsuri pentru prevenirea ”spălării banilor”, cum Tiraspolul a catalogat asta drept atac la drepturile omului. Numai că nici o instanță nu acceptă examinarea adresărilor cu acest generic. Dar și aspectul dat e foarte slab oglindit de presa de la Chișinău, lăsând spațiu mare pentru insinuările lui Krasnoselischi și Ignatiev.
Astăzi s-a strecurat o noutate, potrivit cărei din România vin primi Kw de energie electrică. Dacă e așa, apoi nimic nu ne mai încurcă să întrebăm franc Tiraspolul – mai cooperăm, sau mai departe evoluați pe propria responsabilitate?
Ion Leahu.
Redacția L.A.C.T respectă normele uzuale ale publicării unui autor extern, întreaga răspundere cu privire la limbaj, formă și conținut aparținând autorului.