Apare senzația că procesul de reglementare a consecințelor diferendului nistrean, ar fi din nou plasat în fața unor provocări. Factorii sunt cunoscuți: declarațiile AG a ONU; a AP a OSCE, a summitului NATO și a Congresului SUA, prin care în mod categoric s-a cerut de la Rusia retragerea trupelor militare din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Concomitent, Președintele FR V. Putin, l-a investit pe Dumitru Kozac, vice-prim-ministru, cu misiunea de responsabil de relațiile comercial-economice ale FR cu Moldova.
Primii factori deja au fost destul de minuțios și pe larg examinați de experți, fiind catalogați drept un element destul de simptomatic al evoluțiilor. Fiind de acord cu aprecierile înalte, date deciziilor indicate, nu evităm a menționa că toate deciziile vizate, inclusiv declarația Camerei Reprezentanților a SUA, poartă un caracter de recomandare. Ele ar putea influența evenimentele studiate într-un mod absolut indirect. Cât ține de apariția la rampă a lui D. Kozac, asta ar putea avea consecințe directe. Pentru a argumenta afirmația, apelăm la opiniile mai multor experți, indiferent de faptul, că acestea nu sunt lipsite de subiectivitate.
Svetlana Gamova, șeful secției politice a ziarului CSI ”Nezavisimaea Gazeta”, evoluează cu un material amplu, intitulat ”Kremlinul repetat îl lansează pe Kozac”. Teza de bază a articolului, propusă de Gamova – Transnistria ar putea deveni monedă de schimb în problema recunoașterii Crimeii în calitate de parte indispensabilă a Federației Ruse, de către SUA. Analiza propusă de Gamova, ar fi mai credibilă, dacă în calitate de purtători de opinii ar evolua persoane cu o mai mare diversitate a punctelor de vedere. În cazul dat, în calitate de expert este invitat Victor Șelin, președintele Partidului Social-Democrat, cunoscut prin poziția sa categoric pro-moscovită. Potrivit lui Șelin, numirea lui Kozac în calitate de reprezentant pentru relațiile cu Moldova și nu cu Transnistria, la Chișinău ar fi percepută ca o schimbare a politicii FR în regiune. Prin evoluțiile respective, Kremlinul ar fi dat de înțeles că intenționează se integreze Transnistria cu Republica Moldova. Evident că argumentând teza dată, Șelin a invocat faptul cunoscut, că D. Kozac în 2003 a elaborat planul de soluționare a diferendului nistrean, numit și ”Memorandumul Kozac”. Potrivit planului din 2003, problemele se soluționau prin federalizarea RM. Tot această idee ar fi promovată și în prezent, cu condiția, consideră Șelin, că va fi susținută de Moscova și Washington.
Șelin consideră, că situația evoluază astfel, întrucât Moscova ar putea identifica limba comună nu doar cu Igor Dodon, dar și cu președintele Partidului Democrat Vlad Plahotniuc, liderul de-facto al majorității parlamentare și al guvernului. Factorul de bază a acestei evoluții este, în opinia politicianului, o răceală evidentă a Occidentului față de Moldova. Șelin nu a precizat, însă este evident, că organismele internaționale au manifestat indignare față de poziția ”partidului de guvernare”, care ar fi influențat deciziile instanțelor referitor la legalitatea scrutinului electoral în municipiul Chișinău, și nu de propriu zis Republica Moldova. De altfel, nu asistăm la deciziile spectaculoase la care ne am referit mai sus. Însă, Șelin la fel nu specifică că Partidul Democrat și liderul acestuia ar putea specula evoluțiile indicate ale situației, pentru a explica apropierea sa de Moscova. Liderii PD ar fi fost adepții apropierii de FR, dar cu condiția că Moscova va accepta o abordare respectuoasă, de pe poziții de egalitate în drepturi în raport cu Moldova. Și, primul semnal, că anume în acest mod ar putea evolua relațiile, potrivit lui Șelin, este faptul că Kozac va fi responsabil pentru relațiile cu Moldova și nu cu Transnistria. Șelin afirmă că faptul dat ar însemna că Moscova, prin această promovare a lui Kozac, recunoaște integritatea teritorială a Republicii Moldova. Aici, spre regret, afirmațiile bazate pe careva argumente se termină, oferind locul speculațiilor. Șelin afirmă că promovarea lui Kozac ar însemna că Moscova nu a uitat de Transnistria, că Moscova în continuare este dispusă de a soluționa problema prin integrarea regiunii în componența Moldovei având ca formă federalizarea Moldovei. Și, anume la acest capitol, Șelin afirmă că Moscova ar putea accepta integrarea Transnistriei conform doleanțelor Chișinăului (inclusiv retragerea trupelor armate ale FR), cu condiția că va fi atinsă o înțelegere referitor la recunoașterea legalității încorporării Crimeii în componența Rusiei. În acest caz, afirmă Șelin, SUA și FR ar putea evolua în calitate de garanți ai procesului de integrare a Transnistriei în componența RM.
Nu cred că ar exista careva argumente la această presupunere. În genere, reacțiile rezervate ale politicienilor aflați la guvernare la Chișinău, provoacă o altă senzație de cât cea a lui Șelin.
Andrian Candu, Președintele Parlamentului moldovenesc, a declarat pentru un post de televiziune local că Moldova dispune de o experiență mai puțin pozitivă de colaborare cu Dumitru Kozac și echipa acestuia (se referă la renunțarea lui V.Voronin a semna Memorandumul respectiv în 2003). Dar, s-au scurs 15 ani, posibil ceva s-a schimbat. Așteptăm că Domnul Kozac se va preocupa de perfecționarea relațiilor comercial-economice între statele noastre. Cât privește reglementarea transnistreană, de ea se preocupă Consfătuirea permanentă.., mai numită și formatul ”5+2”. Declarația lui A. Candu a demonstrat nu doar o atitudine rezervată referitor la evoluțiile Moscovei în reglementarea transnistreană, dar și disponibilitatea clasei de guvernământ de la Chișinău a colabora în acest domeniu cu Bruxellesul.
Destul de retrasă este și poziția oficială a Tiraspolului referitor la reglementarea diferendului transnistrean. Însă, concomitent cu afirmațiile cunoscute ce țin de ”suveranitatea” Transnistriei, Vadim Krasnoselischii a developat un element destul de important al situației. El a menționat în interviul vizat pentru S. Gamova, că nu a primit de la Moscova răspuns la inițiativele Tiraspolului referitor la impulsionarea economiei regionale cu aportul Federației Ruse.
Anterior am scris în mai multe materiale referitor la un careva plan al Moscovei de refacere a situației economice în Transnistria, care se baza pe implicarea masivă a FR pe linia de colaborare atât ”între state”, cât și prin atragerea investițiilor private. Esența planului – a exclude interminatele plăți nerambursabile ale FR, practicate pe larg anterior, și destul de costisitoare, și trecerea la investiții concrete, cu respectarea drepturilor și intereselor investitorului. Dar, cum a menționat Krasnoselischii, Moscova nu a răspuns la aceste solicitări. El speră că D. Kozac ar putea influența situația spre realizarea inițiativelor respective. Oricare posibilitate de a reveni la ”planul Kozac” din 2003, referitor la reglementarea transnistreană, Krasnoselischii a exclus-o. Situația s-a schimbat radical. Crimeea e a FR, în Ucraina e în conflict armat. Nu sunt careva indicii că acest plan ar putea fi propus. Reală este doar consolidarea și normalizarea relațiilor comercial-economice între Republica Moldova și Trasnistria. În calitate de scop principal, Tiraspolul, spune el, are ca obiectiv recunoașterea politică a statului independent Transnistria.
V. Yastrebceac, fost ”ministru de externe” al Transnistriei, a specificat unele priorități ale ”planului Kozac”, demonstrând prin acestea imposibilitatea implementării actuale ale planului respectiv. Se prevedea recunoașterea statutului de stat suveran al Transnistriei în componența Federației Moldovenești. O parte indispensabilă a planului era acordul cu privire la staționarea in regiune a trupelor militare a FR pentru un termen de 30 de ani. Alta – documentul urma să fie supus examinării de către populația ambelor maluri prin referendum. Însă, Președintele Voronin a refuzat a semna Memorandumul, ce a condiționat și cea mai dramatică situație. V. Putin a fost nevoit să renunțe la realizarea unui plan, considerat de el ca o reușită pe plan extern foarte importantă. Astfel, mai multe condiții prezente în 2003, nu pot fi implementate în prezent, ceea ce face imposibil realizarea acestei variante de soluționare a diferendului.
Dar, faptul că funcția respectivă a lui Kozac, nu este una de decor, este evident și rezultă din unele declarații ale Președinelui Igor Dodon și ale Ambasadorului RM în FR Andrei Neguță. Potrivit lui Dodon, V. Putin consideră că D. Kozac ar putea esențial dinamiza relațiile Chișinăului cu Moscova. Cel puțin despre asta s-ar fi discutat în cadrul întrunirii lui Dodon cu Putin, la care au asistat D. Kozac și S. Lavrov, ministrul de externe a FR. Ulterior a avut loc o întâlnire a lui Dodon personal cu D. Kozac, în cadrul căreia ar fi fost discutate mai multe probleme, între care și reglementarea transnistreană. Însă, aspectul dat nu a fost considerat de Dodon în calitate de unul primordial. La acest aspect, potrivit lui Dodon, se presupune de revenit doar după alegeri, în cadrul cărora vor avea succes ”forțele pro-moldovenești”. Numai în aceste condiții se va aborda soluționarea transnistreană. (Putem admite că, în situația în care Dodon din start e de acord cu oricare propunere a Moscovei în aspectul rezolvării diferendului nistrean, lui Kozac i-ar reveni influențarea Tiraspolului?). La moment, spune Dodon – important e rezolvarea problemelor economice, anularea deplină a restricțiilor la export în Rusia pentru mărfurile moldovenești. La subiectul dat Dodon ar fi discutat cu Vice-prim-ministrul FR Alexei Gordeev. Ar trebui de înțeles, că nu tot complexul relațiilor economice cu Moldova îl vizează pe Kozac?
Nu putem termina subiectul fără a da unele aprecieri referitor la perspectivele situației în Moldova în aspectul discutat. Vom apela la afirmațiile reporterului stației de radio ”Sputnik” Natalia Seleverstova, care, în opinia noastră, a evidențiat unele nuanțe importante, neobservate de alți experți. Doamna accentuează că, la care domeniu concret se referă planurile Moscovei în Moldova, se poate doar de a presupune. Tema Transnistriei e la suprafață, însă ea nu este singură actuală pentru Moscova. Astfel, toate propunerile referitor la obiectivele lui Kozac în funcția respectivă, devin doar speculații. Unele precizări le-am putea formula, însă acestea țin nu de pași concreți, ci de abordare și stilul de soluționare. Experții au fixat o particularitate a abordărilor în politica externă din perioada lui Putin. Fiecare propunere actuală, făcută de Rusia, conține în sine înrăutățirea condițiilor pentru parteneri, comparativ cu cea precedentă, dacă ea a fost respinsă. Numirea lui Kozac accentuează că Moscova nu a uitat evenimentele din trecutul imediat. Și personal vice-prim-ministrul va dori să închidă cu succes eșecul propriu de altă dată. Combinarea acestor doi factori ar putea însemna că guvernarea de la Chișinău este plasată în preajma unor timpuri deloc simple.
Nu este vorba de emoțiile personale ale guvernanților. Este reală situația în care Moscova insistent va promova prin intermediul lui Kozac ceva de genul ”Memorandumului” din 2003, dar, cum a spus doamna Natalia Seleverstova, mult mai puțin avantajos pentru Chișinău, iar Occidentul, ofensat de această guvernare, nu va interveni, cum a făcut-o în 2003.