Ion Leahu: Jocul de-a negocierile

Nu știu în ce măsură este rezonabil a acorda atenție tuturor materialelor apărute în presa transnistreană, ce țin de subiectele recent examinate. Însă, problema e destul de actuală, ca să nu-i spunem – acută. Este vorba de un eventual conflict armat, temă devenită prezentă în orice analiză a situației, efectuată de ”liderii” transnistreni, sau de patronii acestora din Federația Rusă. În materialul apărut numai o zi în urmă pe site-ul LACT, am analizat problema din punctul de vedere al intereselor FR. Urmează a studia, întrucât presupunerile respective au fost argumentate, cât de convingătoare sunt acțiunile Tiraspolului sau ale Moscovei în această direcție. Și încă una – ar fi sau nu productivă intenția de a separa interesele și acțiunile FR și ale Transnistriei în ceea ce se  numește ”reglementarea transnistreană”

Accentuăm situația, odată ce deseori asupra unor momente se pronunță în exclusivitate Tiraspolul, ce formează impresia că regiunea secesionistă este liberă a comenta și a acționa. Cel puțin astfel de impresii lasă anumite afirmații ale liderilor de la Tiraspol, cum ar fi și interviul din  20 octombrie curent, acordat de către ”președintele” transnistrean,  pentru canalul de televiziune TV ”Centru” din FR, în care Krasnoselischii  a făcut următoarele declarații. (Menționăm, că în interviu spre discuții s-au propus subiecte la care s-a vorbit zeci de ori. Care ar fi sensul a răscoli trecutul sau ceea ce nu e actual, doar de dragul confirmațiilor, sau totuși asistăm la o realizare unor strategii cu ”bătaie lungă?)

Ana Scerbacova, TV ”Centru”.(TV). Multe state nu recunosc Transnistria, dar concomitent regiunea este participant la negocieri internaționale, sunteți parte a relațiilor internaționale. Nu vă pare rău?

Krasnoselischii. (K). Numi pare rău, sânt convins, că avem tot dreptul de a fi recunoscuți juridic și de-facto, și această recunoaștere va avea loc.

TV: De ce stagnează tratativele în formatul ”5+2”?

K: Se formează impresia, că cineva are profit de la blocajul informațional al Federației Ruse și al Transnistriei la acest capitol. Și a realiza intențiile de strangulare a Transnistriei. Ca argument poate fi aplicat instalarea posturilor (probabil a celui mixt moldo-ucrainean la Cuciurgan I.L.).

TV: De ce Guvernul Republicii Moldova pune în discuție problema evacuării pacificatorilor din Transnistria?

K: Însuși dorința de a expulza din regiune pacificatorii Federației Ruse și a GOTR ului, este o fază de pregătire a conflictului armat. Eu nici nu doresc să discute această temă – evacuarea trupelor ruse la noi e o temă care nu se discută. Pentru noi e constantă. (Așa e în text.-I.L.)

Care ar fi situația, care îl obligă pe Krasnoselischii să fie atât de devotat intereselor FR, de nici nu admite discuții la acest subiect – evacuarea trupelor? Predecesorul lui era mai liber în abordări, iar I. Smirnov în genere își permitea să sustragă bani din plățile pentru gazele furnizate de concernul rusesc ”Gazprom”. Considerăm că la mijloc sunt mai mulți factori, principalul fiind cel ucrainean.

Până-n 2014 Ucraina avea un alt comportament, o altă atitudine. Ea permitea Tiraspolului să opereze acțiuni ilegale în așa proporții, încât deveneau satisfăcute persoanele antrenate din toate părțile, ba ceva mai rămânea și pentru salarii și pensii în Trasnistria. În prezent posibilitățile de contrabandă se reduc și bunăvoința Rusiei rămâne unica sursă de existență a acestei formațiuni pseudo statale. Situația deloc nu o simplifică succesiunea primită de la guvernarea lui Șevciuc. Ne referim la un articol, publicat de ”Novosti Pridnestrovia” la 18 octombrie curent, cu titlul –”Sistemul bancar a acumulat 2 miliarde de active problematice”. 2 miliarde de ruble ar fi aproximativ 200 milioane de dolari SUA, ce corespunde unui buget anual a regiunii. E un material amplu, ce are la baza sa raportul guvernatorului băncii centrale din Tiraspol (Vladislav Tidva) pe anul 2016 către Sovietul Suprem. Ideea de bază a raportului e următoarea: băncile locale, nu-și respectau destinația, ci transferau banii în offshor-uri, provocând o criză financiară de proporții.

Cum a menționat Tidva: anul ce s-a scurs a fost deosebit de complicat pentru economia regională, acutizând toate problemele interne. Producția a decăzut cu 5.7%, exportul cu 14,5%, importul cu 22.3%. Soldul comerțului extern a indicat minus 359 milioane dolari SUA. Investițiile în capitalul statutar a decăzut cu 17.25%, nivelul mediu de salarii a scăzut cu 1.6%. Deficitul bugetar a atins cifra de 21% a PIB.

Anume deficitul insuportabil a condiționat efectuarea de către banca centrală a emisiei extraordinare. Banca centrală a livrat în sistemul financiar 500 milioane ruble fără acoperire respectivă, care apoi au fost transferate Ministerului de finanțe pentru a compensa deficitul bugetar. 500 de milioane constituiau, a afirmat Tidva, doar o parte din banii tipăriți în 2016. Au fost emiși 920 de milioane ruble, ce constituie 50,7% din masa de bani în circuit la începutul anului 2016. Alte sume, transferate către băncile comerciale, au fost folosite pentru a elibera credite nerambursabile mai multor întreprinderi din regiune, cum ar fi Uzina metalurgică. Anterior am scris că întreprinderea nu dispune de careva rezerve, pentru a înregistra ”succese” despre care se declara cu diferite ocazii. În materialul dat, Vladislav Tidva a afirmat că Uzina metalurgică a obținut 360 milioane ruble credite de la băncile comerciale, însă  asta deloc nu a favorizat întreprinderea, ba mai mult – capitalul rotant a scăzut cu 48 milioane. Potrivit lui Tidva, și în acest caz avea loc exportarea capitalului peste hotare, evident, în prealabil transferat în dolari sau euro.

În consecință, băncile, în loc să crediteze în mod normal solicitații legali, au devenit scule în procesul de transferare a banilor peste hotare, ceea ce a și condiționat criza bancar-valutară. Prima evidențiere a consecințelor a devenit deprecierea rublei.

Însă, V. Tidva a raportat că masa sterilă a banilor  se forma nu numai în 2016. Între 2012 și 2016 în sistemul bancar au fost injectate 1,2 miliarde ruble. În total și se formează suma de 2 miliarde de active nerambursabile. Guvernul cere de la agenții economici se majoreze norma de economii la 25%, pentru a obține tempoul de creștere anuală a PIB-ului de 6-7%, dar aici pe loc drept am pierdut 20% din PIB. Pentru a transfera banii peste hotare s-au cumpărat hârtii de valoare neverificate, imobil în regiunea Moscovei.

Cum a menționat V. Tidva, Banca Centrală a intervenit și, prin acțiunile sale dure, nu a permis subminarea sistemului bancar și pericolul nerambursării depozitelor populației. Însă, integral birul  politicii bancare anterioare, ”republica încă nu l-a plătit”.

Sovietul Suprem a validat raportul, dar a decis efectuarea unui control al activității creditare în sistemul bancar între 2012-2016 de către comitetul de profil al legislativului.

Este cazul de menționat, este pentru prima dată când regiunea separatistă se efectuează o asemenea analiză a infracțiunilor, comise de liderii regimului. Putem admite că se bate în adversari de principiu, și totodată se tatonează fundamentul viitoarelor explicații. Patru ani trec repede, Krasnoselischii neapărat v-a dori repetarea mandatului, ce v-a deveni imposibil în situația, în care lui nu îi va reuși stabilizarea economiei și ridicarea palpabilă a nivelului de trai. Și aceasta mult se datorează activității predecesorului lui, Șevciuc. Dar, ce e mai grav, că de insuccesele lui în domeniul economic intenționează să se folosească adversarii politici. Și nu simpli adversari, dar cei care ar avea un program radical deosebit de cel promovat de actuala administrație. Este vorba de tentativa deputatului în Sovietul Suprem Oleg Horjan a prelua spre sine tratativele cu Chișinăul, în special cu Președintele Dodon. Vom vedea care sunt motivele reacției extrem de dure la acțiunile lui Horjan.

Personal Krasnoselischii a făcut destule, ca negocierile la nivelul înalt să fie stopate. Odată cu declararea lui Dmitrii Rogozin persoană non-grata în Moldova, el a anulat toate acordurile de colaborare atinse, toate întâlnirile preconizate, fără a stabili termene de revenire la acestea. Pentru el Dodon nu mai există ca partener de negocieri. Într-o discuție cu ”ministrul de externe”  Vitalie Ignatiev, referitor la vizita acestui la Moscova, Krasnoselischii a menționat că ”cu reprezentanții Moldovei se va discuta, însă doar cu acea, care pot lua decizii reale” (formula le aparține).

În interviul vizat, acordat TV ”Centru” din Moscova, Krasnoselischii a explicat din care motiv Tiraspolul a respins propunerea de a efectua un referendum comun referitor la ”unificarea celor două state”. Propunerea, potrivit lui, nu este fondată. ”Noi am petrecut referendumul în 2006, rezultatele lui au fost acceptate de Duma de Stat din FR. Cât ține de Moldova, pe noi ne mai desparte și diferența sistemelor de drept. La ei au drept de vot doar cetățenii, iar în Transnistria nu toți posedă pașapoartele moldovenești. Și nu e clar, va fi sau nu luată în considerație opinia locuitorilor transnistreni. Ei ar putea petrece propriul referendum, prin care să evidențieze, care direcție e adorată de popor și apoi noi vom vedea, cum  aranjăm relațiile cu vecinii.”

Astfel, putem concluziona, că Tiraspolul activ și insistent promovează linia de separare de Chișinău iar Moscova, la acest capitol, îl încurajează. Îl susține într-atât, încât a evitat să se implice întru un conflict intern, care de altă dată neapărat ar fi condiționat replici dure din partea unui partid, reprezentat în Duma de Stat de o fracțiune destul de  impunătoare.

Este vorba de scandalul declanșat la Tiraspol, în urma întâlnirii lui Igor Dodon cu un grup restrâns de  cetățeni locali, pe care i-a adunat Oleg Horjan, liderul partidului comuniștilor din Transnistria  și deputat în Sovietul Suprem. Acțiunea a avut loc la 7 octombrie, însă pe zi ce trece, reacția negativă ea amploare. La 12 octombrie toate structurile informaționale pro-guvernare au difuzat adresarea a 15 organizații non guvernamentale, în care acțiunea este dur condamnată. Potrivit autorilor demersului, crima constă în faptul că Horjan și acoliții acestuia au declarat că procedează din numele ”poporului transnistrean”. Apoi i s-a incriminat, că au acceptat invitația lui Dodon, expusă într-o manieră bădărană, inadmisibilă (Dodon a menționat, că îi invită, dacă ”Șerif” le va permite).

Autorii au considerat necesar lipsirea lui Horjan de imunitatea parlamentară și deferirea acestuia justiției. La acest capitol pețitorii solicită răfuială cu persoana, care oficial a declarat că ”politicienii din Transnistria ar putea participa la următoarele alegeri în Parlamentul Republicii Moldova”. Se declară că asemenea abordare contravine constituției ”rmn” și rezultatelor referendumului din 2006. Cât ține de Horjan, în presă activ se vehiculează ideea, că el este obligat să depună mandatul de deputat, în caz contrar comisia pentru etica deputatului a Sovietului Suprem trebuie să inițieze procedura respectivă. Tot la acest subiect, dar cu titlu de precizare, ne referim la un material apărut la 12 octombrie în ”Novosti Pridnestrovia” și semnat de Vladimir Râleacov, unul din fondatorii ”rmn”. În prezent Râleacov este membru al ”frontului național transnistrean”, organ consultativ format de Krasnoselischii, ce ar însemna că el redă poziția oficială a regiunii. La acuzațiile expuse mai sus, Râleacov a adăugat că anterior Horjan pleda pentru aderarea ”rmn” la Moldova, în situația în care Chișinăul își schimbă vectorul politicii externe.

Cele expuse ne permit să constatăm următoarele: Tiraspolul în realitate, absolut conștient exclude, cel puțin în prezent, orice formă de aderare la statalitatea moldovenească, inclusiv și federalizarea – teza cu care Igor Dodon a promis soluționarea diferendului Nistrean. Evident, constatarea dată nu închide problema pe viitor. Însă subsemnatul consideră  necesar a ține cont de un moment: societatea transnistreană acceptă teza conducerii, potrivit căreia ”statalitatea transnistreană le garantează lor pacea, suveranitatea și independența”. Și, indiferent de numărul și componența populației acestei regiuni, aflate în permanenta descreștere,  dezideratele nominalizate se reproduc în generațiile următoare. Condițiile și suporturile fenomenului vor fi studiate într-un alt material.