Scrutinul din 30 noiembrie curent încă e pe fază de finalizare, dar esenţialul e limpede: guvernul, probabil, va fi format de către exponenţii cursului european – respectiv, şi cu reglementarea transnistreană se va preocupa cineva din această tabără politică.
Pornind de la faptul că palmele încă nu sunt bătute şi alianţa nu este consfinţită în unul sau altul acord, putem doar să expunem ce ne doare, în speranţa că de data aceasta vom fi auziţi şi partea moldovenească se va decide ce doreşte de la acest aspect al activităţii statale, intitulat „reglementarea consecinţelor conflictului armat”. Spun „ce doreşte”, chiar dacă nu cred că la Chişinău se va accepta continuarea acestei practici ruşinoase numită „tactica paşilor mici”, care de minune satisface Tiraspolul şi patronii acestuia, şi este completamente în detrimentul intereselor Republicii Moldova şi a populaţiei acesteia.
Să fim sinceri: Chişinăul, datorită erorilor comise cu duiumul anterior, nu prea are spaţiu de manevră. Practic, el este plasat în albia lui Procust, constituită din două variante posibile.
Or, 1 – consolidându-şi curajul şi voinţa, declară că actuala operaţiune nu poate continua şi înşiră stocurile de argumente (evident, consultând în prealalbil aliaţii) şi insistă categoric asupra excluderii regimului separatist din componenţa oricărui format de negocieri;
or, 2- continuă momeala numită a „paşilor mici”. Ştiind firea şi opţiunile „proeuropenilor”, nu este greu de calculat care cale va fi acceptată.
Celor care vor susţine „tactica paşilor mici”, inclusiv din cadrul organismelor internaţionale implicate, considerăm necesar a-i atenţiona la faptul că situaţia nu mai este una asemănătoare anului 2009. În Ucraina are loc intervenţie militară străină. Liderii de la Kremlin condiţionează încetarea focului în estul Ucrainei cu (între 4 altele cereri) asigurarea de către Kiev a accesului către … regiunea transnistreană. Aceasta, în îmbinare cu mulţi alţi factori, ar putea însemna că politica „negocierilor” interminabile nu mai corespunde nici planurilor Moscovei. Şi, pentru a-şi „convinge partenerii” de la Chişinău, Rogozin şi compania vor plasa pe rol acţiuni de „influenţă” – de capacitatea de a le elabora au dat nu odată dovadă.
Cea mai bogată in exemple la acest capitol este, evident, situaţia în Zona de Securitate – dând peste cap afirmaţiile cotidiene ale Moscovei şi Tiraspolului, referitor la „eficienţa fabuloasă” a acestei operaţiuni de „pacificare”. Din start menţionăm, că esenţa oricărei infracţiuni în această zonă neapărat deţine două elemente-cheie:
1. Activitatea ilegală a structurilor de forţă transnistrene, pradă ai cărei devin cetăţenii Republicii Moldova, deseori şi angajaţii serviciilor din cadrul operaţiunii de pacificare.
2. Incapacitatea mecanismelor Operaţiunii (Comandamentul unificat, CUC, etc) de a interveni şi a asigura respectarea drepturilor asupra cărora s-a atentat.
La 29 noiembrie 2014, din postul ilegal a trupelor militarizate transnistrene plasat în preajma satului Varniţa, a dispărut căpitanul de poliţie Veaceslav Ghenciu, angajat ai inspectoratului de poliţie Bender al Ministerului Afacerilor Interne a RM și membru al grupului operativ mixt – unica structură a organelor de asigurare a ordinii publice, investită de către CUC cu dreptul de activa legal în municipiul Bender. A dispărut misterios, în drum de la serviciu spre casă, care e situată în Bender. La scurt timp, oficialii inspectoratului de poliţie Bender deja cunoştau cu lux de amănunturi „odiseea” lui Ghenciu. Căpitanul a fost stopat la postul respectiv la 29 noiembrie pe la orele 12 şi 30. I s-a declarat că el nu va trece postul spre Bender, odată ce are intenţii de a transporta la penitenciarele din localitate, aflate în jurisdicţia RM, buletine de vot pentru organizarea scrutinului electoral din 30 noiembrie. Ghenciu a respins acuzaţiile şi a cerut permisiunea de a continua deplasarea spre casă, la care a urmat un refuz pe cât de brutal pe atât şi categoric. În semn de protest faţă de comportamentul angajaţilor regimului secesionist, Ghenciu n-a tras pe dreapta, fapt care a produs un anumit ambuteiaj. La scurt timp, de la Tiraspol au sosit reprezentaţii „miliţiei” auto, care au întocmit diferite procese verbale asupra faptului „de nesupunere” a lui Ghenciu. Apoi, la orele 16 şi ceva, maşina căpitanului a fost îmbarcată într-un evacuator şi transportată la secţia de miliţie din Bender. În momentul îmbarcării Ghenciu se afla în maşină, viaţa lui fiind supusă unui risc major.
Apropo de organizarea votării în cele două instituţii penitenciare din Bender. Delegaţia RM, oficial și disciplinat, a solicitat plenul CUC de a acorda asistenţa la organizarea alegerilor în penitenciare. Delegaţiile Tiraspolului şi Moscovei s-au pronunţat categoric contra sub pretextul unor eventuale „tensiuni a situaţiei”. Cum ar fi putut votarea în două închisori influenţa situaţia nu se ştie, dar este important că primind refuzul, Chişinăul nu a mai recurs la alte procedee. Cu asta erau familiarizaţi „colegii” în CUC. Şi totuşi au recurs la provocaţiune, practic atacându-l pe Ghenciu.
Revenim la răpire. Începând cu orele 12, reprezentanţii Chişinăului în Comisia Unificată de Control, Comandamentul unificat Militar a trupelor de menţinere a păcii, inspectoratului de poliţie Bender, solicitau în modul stabilit deplasarea la locul incidentului a observatorilor militari, investiţi cu dreptul de a documenta cazul. Odată ce decizia referitor la deplasarea grupului de observatori se adoptă prin consens, şi acesta nu a fost atins, grupul nu a părăsit biroul de lucru – documentarea fiind blocată de comportamentul comandantului transnistrean.
Insistenţa reprezentanţei moldoveneşti a urnit din loc un alt element a mecanismului de pacificare – comandantul militar al oraşului Bender personal s-a deplasat la sediul miliţiei pentru a se familiariza cu cele întâmplate. Ceea ce a urmat acolo nu prea are explicaţie. Comandantul militar, ofiţer al Forțelor Armate ale Federației Ruse, locotenent-colonelul Laşov Serghei, investit cu drepturi foarte mari (inclusiv a reţine orice persoană care manifestă un comportament periculos pentru situaţia din oraş), nu a fost admis în sediul miliţiei transnistrene. Cele întâmplate au fost raportate personal de către Laşov comandamentului militar, şi cu asta „investigaţiile” s-au terminat. Nici nu-mi imaginez ce valuri de proteste, la ce niveluri s-ar fi ridicat, dacă o asemenea atitudine către comandant ar fi manifestat-o orice instituţie sau persoană oficială din partea Chişinăului.
În schimb, în aceiaşi vreme, din Tiraspol a sosit un grup de angajaţi înarmaţi ai serviciului de pază de corp a liderului separatist Şevciuc, care l-au însoţit pe Chenciu, blocat în propria maşină, la Tiraspol. Menţionăm: posturile fixe ale Forţelor de menţinere a păcii, plasate în Moldova, au ca una dintre principalele misiuni, neadmiterea circulaţiei fără permisiune CUC sau CMU (comandamentul militar unificat) a persoanelor înarmate. Pentru a accede în Bender, bodigarzii înarmaţi au trecut de două ori prin postul pacificator 10 – unde efectivul este completat de către partea rusă. Aceşti paznici înarmaţi, evident (spre deosebire de comandantul militar Laşov) au acces liber în secţia miliţiei de unde l-au ridicat pe căpitanul de poliţie. Potrivit celor spuse de căpitanul Ghenciu la întoarcere, la Tiraspol l-au scos cu forţa din maşină şi i-au propus să plece unde doreşte, dar fără vehicol. Avem un jaf elementar, comis în plină zi, de către structuri ilegale – de facto criminale, faţă de un reprezentant legal al organelor mixte moldo-transnistrene de ocrotire a ordinii publice – în timp ce reprezentanţii RM insistau ca mecanismul pacificator să-şi exercite funcţiile. Fox clamantis in desertum.
Totalizăm.
Reprezentanţii regimului secesionist.
În teritoriul în care responsabilitatea pentru ordinea publică revine Forţelor de Menţinere a păcii, reprezentanţii regimului separatist au comis reţinerea angajatului poliţiei, transportarea acestuia într-un mod periculos pentru viaţă la secţia de miliţiei; i-au înaintat acuzaţii eronate; i-au depozitat de proprietatea privată (automobil). Toate ilegalităţile au fost comise de persoane înarmate, care absolut liber circulă şi utilizează arma în zona de responsabilitate a forţelor pacificatoare. Potrivit documentelor Operaţiunii de pacificare în Zona de Securitate, dreptul de port armă este acordat contingentului forţelor de menţinere a păcii şi unui număr fix al colaboratorilor poliţiei şi miliţiei.
Exponenţii Operaţiunii de Menţinere a păcii.
Nu-şi exercită funcţiile. Nu intervin pentru a documenta infracţiunile comise, nemaivorbind de prevenirea sau stoparea acestora. Au cedat completamente dirijarea situaţiei în zona de securitate şi în exteriorul acesteia regimului secesionist. Permit până şi acţiuni de umilire din partea reprezentanţilor regimului secesionist.
Reprezentanţii Republicii Moldova.
De la caz la caz fac declaraţii, potrivit cărora Chişinăul ar identifica soluţii pentru a spori capacitatea actualei operaţiuni de menţinerea a păcii. În calitate de element destructiv îi cataloghează în exclusivitate pe reprezentanţii Tiraspolului, fiind la curent cu dependenţa totală a regimului secesionist de livrările din FR – financiare, tehnice, materiale, militare, etc.
Astfel, actuala formulă a operaţiunei de menţinere a păcii este completamente epuizată. Oricare tentativă de a reactiva acest mecanism are un singur efect – consolidarea extremismului secesionist, creşterea nelimitată a convingerii Tiraspolului că el are posibilitatea de realiza orice intenţie, utilizând toate mejloacele accesibile, inclusiv forţa militară şi – respectiv – arma.
De aici presupunerea că o nouă rundă a conflictului armat între Chişinău şi Tiraspol ar putea fi reluată în orice clipă, în care regimul va considera că este oportună aplicarea armei. Operaţiunea de menţinere a păcii nu va interveni din motivele expuse, care au spulberat funcţia de asigurare a păcii ai acestui conglomerat de militari, lipsind de oricare capacitate de a acţiona unanim şi uniform.
De aici propunerea. A termina cu convingerea. A declara regimul transnistrean unul rebel şi a solicita partenerilor în formatul de negocieri excluderea delegaţiei Tiraspolului din procesul de tratative referitor la regelementarea transnistrenă. A considera actuala operaţiune de menţinere a păcii terminată (cu retragerea, în conformitate cu prevederile Acordului) a trupelor implicate. A solicita participanţilor la negocieri formarea unui mecanism de menţinere a păcii adecvat problemelor în regiune: demilitarizarea regimului şi lansarea procesului de reintegrare teritorială a Republicii Moldova.
Ion Leahu.