La 27 decembrie 2019, Serghei Gubarev, reprezentantul Federației Ruse la negocieri în formatul ”5+2”, a făcut un fel de totalizare a celor petrecute în anul ce a trecut. Potrivit agenției de știri ”Novosti Pridnestrovia”, ambasadorul rus s-a pronunțat asupra celor mai importante aspecte ale procesului. Astfel, el a declarat că ar fi iresponsabil a purcede la discutarea ideii de a transforma operațiunea de pacificare. Argumentele invocate. ”Operațiunea a fost lansată de către liderii statelor-semnatare ale Acordului din 1992. Anume lor le aparține dreptul de a opera orice modificare în această operațiune.”
Însă, spune Gubarev, operațiunea de la Nistru este unică și merită a fi inclusă în toate manualele ce vizează operațiuni de menținere a păcii. Prioritatea acestei operațiuni reiese din mai mulți factori. Primul – după lansarea operațiunii altercațiile armate nu au mai fost reluate. Da, acțiuni armate de proporții nu au avut loc, însă asta nu înseamnă că efectul aparține forțelor de menținere a păcii. Putem afirma că numai datorită calmului demonstrat de partea moldovenească, s-a evitat deschiderea focului. Istoria operațiunii cunoaște mai mult de 15 situații conflictuale, când la locul incidentului s-au prezentat angajații structurilor de forță transnistreni, înarmați și dispuși de a aplica arma.
Gubarev declară că la mai multe posturi fixe activează în comun reprezentanții RM, ai FR și ai regiunii transnistrene, și ei cu bine își realizează misiunea. Necătând la asta, conducerea RM permanent declară necesitatea transformării operațiunii de pacificare în una civilă și polițienească. Diplomatul rus numește o asemenea abordare una iresponsabilă, în special în aspectul situației actuale. Diplomatul nu a specificat care anume factori nu permit pornirea discuțiilor referitor la transformările operațiunii. Dealtfel, domnia sa neapărat se confrunta cu necesitatea de a explica deciziile din 20 martie 1998 de la Odesa ale liderilor statelor implicate, de a reduce teritorial zona de securitate, a lichida posturile fixe ale forțelor de menținerea a păcii, înlocuindu-le cu patrularea mobilă. De atunci s-au scurs 21 de ani, deciziile liderilor statelor (la ce face trimiteri Gubarev) nu sunt realizate. Poate a venit timpul de găsit explicație fenomenului?
Gubarev în schimb accentuează că finalul logic al operațiunii ar fi atingerea unei reglementări vitale, politice a conflictului ”moldo-transnistrean”, care ar fi salutat de populația de pe ambele maluri a Nistrului. Nu are sens să repetăm că prezența trupelor armate a FR în Republica Moldova (fie cele pacificatoare, fie cele care se mai declară grupul operativ de trupe ruse (GOTR), nu au nici un impact pozitiv asupra evoluțiilor în regiune. Din contra, ele alimentează aspirațiile separatiste ale populației prin crearea impresiei că FR are în persoana lor capul de pod în imediată apropiere de inamic – statele-membre NATO.
S. Gubarev și-a expus opinia că la moment este actuală tactica ”pașilor mici”, care asigură soluționarea problemelor practice, ce vizează viața cotidiană a populației. Gubarev afirmă că fără soluționarea problemei statutului politic al regiunii transnistrene, nu poate fi vorba de reglementarea finală a diferendului nistrean. O teză normală, însă Gubarev consideră că Tiraspolul și Chișinăul abordează tema absolut diferit. El a apelat la Legea RM din 2005 cu privire la ”Statutul localităților din stânga Nistrului” și la datele obținute în cadrul referendumului din 2006 în Transnistria, afirmând că documentele în cauză fixează două abordări diametral opuse asupra soluționării problemei transnistrene. Dintr-o parte se propune o autonomie, deloc nu largă, din altă parte se declară suveranitatea deplină, cu perspectiva de a obține recunoașterea internațională și aderarea în calitate de parte componentă, la Rusia. Diplomatul a constatat că atâta timp cât aceste acte nu sunt anulate, ele nici de cum nu pot fi ignorate. Anume din acest motiv se propune a se concentra la problemele sociale, aspect în care ”din păcate este fixată stagnare, ba și renunțare la anumite realizări”. S.Gubarev a specifica, că reglementarea viabilă este posibilă cu aprobarea populației din ambele maluri. Gubarev nu a ezitat să afirme că rezultatele referendumului din 2006 le-a recunoscut Duma de Stat din FR. El a dat citirii unui articol din Declarația Legislativului rusesc din 17 septembrie 2006, adoptat cu această ocazie. ”Duma consideră că Federația Rusă este obligată să-și aranjeze politica sa în funcție de exprimarea liberă a doleanțelor de către populația transnistreană”.
Afară de constatări istorice, S. Gubarev a evoluat și cu anumite propuneri referitor la activizarea procesului de negocieri. Astfel, diplomatul rus a propus ca acordurile între RM și partea transnistreană, atinse în cadrul negocierilor, să fie introduse în legislația ambelor ”state”. (da-da, anume așa și este scris în materialul citat de ”Novosti Pridnestrovia” – ”ambelor state”). Gubarev fără a aștepta actul final a negocierilor a proclamat regiunea rebelă transnistreană ”stat”. La Chișinău nu s-a auzit nici o reacție la acțiunea diplomatului rus. Gubarev a explicat că susține introducerea efectelor obținute în cadrul negocierilor în legislația părților ar asigura controlul exercitării acordurilor atinse. Tratativele în 2019, potrivit lui Gubarev, datorită poziției Chișinăului, au fost plasate pe linie moartă. RM nu și-a îndeplinit obligațiunile asumate, ba a și recurs la presiuni asupra regiunii transnistrene. De facto, Chișinăul a zădărnicit tratativele de la Bratislava. La acest capitol, Gubarev consideră că modelele economice existente în dreapta și în stânga Nistrului diferă într-atât, încât nu are sens a examina armonizarea sistemelor de impozitare aplicate în dreapta și stânga Nistrului. Ar fi ca și o tentativă de a armoniza economia sovietică cu cea a Franței, pe timpul URSS.
De data aceasta reprezentantul FR nici nu a încercat să mușamalizeze poziția sa de promotor al intereselor Tiraspolului, care declară că părțile de 30 de ani aplică sisteme de impozitare diferite. Da, dar fără apropierea pe segmentul economic, nu pot fi realizate alte aspecte. Asta e o opinie obiectivă. Potrivit lui Vadim Krasnoselischii, propunerea Chișinăului este nimic altceva decât o provocațiune, cu scopul de a zădărnici tratativele. Cum se poate de a insista asupra introducerii pe agenda tratativelor a problemelor care din start nu au perspectivă de a fi soluționate?
Vitalie Ignatiev, pretinsul ”ministru de externe”, a făcut și el careva declarații la subiect pentru ”agenția de știri ”Novosti Pridnestrovia” din 27 decembrie 2019, care merită a fi propuse atenției cititorului.
Ignatiev și el regretă că nu a fost semnat protocolul la Bratislava, acuzând, evident, pentru asta partea moldovenească. Lui nu i-a reușit să ascundă indignarea față de faptul că Alexandru Flenchea a ignorat și întâlnirea personală cu el, care era preconizată pentru decembrie 2019. Dar, spune Ignatiev, Transnistria continuă relațiile cu Rusia, OSCE, UE și SUA. O atenție sporită este acordată relațiilor cu ONU. În 2019 reprezentanții Tiraspolului de patru ori au participat la ședințele Consiliului pentru drepturile omului la Geneva, informând opinia mondială referitor la ”republica moldovenească transnistreană”.
Referitor la procesul de negocieri, Ignatiev a suplimentat cele invocate de Gubarev și Krasnoselischii cu careva aspecte, între care afirmația că protocolul trebuie să reflecte cele discutate la masa de negocieri. El nu poate include ambiții ale RM, tentative de a include subiecte politizate și a evita așa probleme ca permisele de conducere, relații interbancare, etc. ”Trebuie să ținem cont de faptul că la întâlnirea din octombrie cu Președintele Krasnoselischii, domnul Igor Dodon a manifestat disponibilitatea de a dialoga.” De aici speranța Tiraspolului că în anul viitor Chișinăul va face concluziile respective și va prefera colaborarea productivă și nu autoizolarea. Noi mizăm, spune Ignatiev, pe suportul partenerilor, în special referitor la exercitarea necondiționată a principiilor și procedurilor în cadrul tratativelor. Realizarea acestui document ar contribui la consecutivitatea și disciplina procesului de negocieri. Asta ar contribui la realizarea de către RM a normelor prevăzute de protocoalele de la Berlin, Viena și Roma din 2016-2018.
Aspectul ce urmează are o importanță deosebită. Ignatiev este întrebat cum se va reflecta asupra Transnistriei faza secundă a controlului mixt moldo-ucrainean la posturile vamale. Ce s-ar putea de întreprins pentru a evita impactul negativ al acestui control? Ignatiev afirmă că consecințele ar putea fi imprevizibile. În zona de risc apar trei sfere importante, cum ar fi importul mărfurilor, libertatea circulației cetățenilor, securitatea regională. Potrivit lui Ignatiev, partenerii străini au conștientizat faptul că legislația RM nu poate fi la modul automat aplicată în activitatea de import transnistreană, fără a o bloca. Timp de trei ani Tiraspolul a propus cinci variante de soluționare a problemei, însă în 2018 eram mai aproape de soluționare ca în prezent. În special ne afectează problema transportului, importul medicamentelor, a produselor alimentare, importul de către persoane fizice. Prezența grănicerilor moldoveni la Cuciurgan este agravată de posibilitatea diferitelor provocațiuni și abuzuri, de genul celor ce au avut loc la aeroportul din Chișinău. Din nou am putea să ne confruntăm cu solicitări nefondate ale actelor moldovenești, cu presiuni de ordin psihologic. Deja se complică circulația șoferilor care posedă doar permise eliberate de organele transnistrene. Dacă asta va avea loc la Cuciurgan, unde pe an circulă aproximativ un milion de vehicule, puteți să vă închipuiți la ce o să ajungem. În situația dată vreau să subliniez, spune Ignatiev, că partea transnistreană dispune de instrumentări diferite pentru a ne proteja interesele noastre.
Afară de asta, vecinătatea apropiată a reprezentanților structurilor de forță moldovenești și transnistrene, la fel nu duce la nimic pozitiv. Problema dată integral e în atenția ”MAE” al Transnistriei, permanent contactăm cu partenerii din RM, Ucraina și UE pentru a obține, ca poziția Tiraspolului să nu fie ignorată. În special la acest capitol Ignatiev mizează pe suportul FR. El manifestă convingerea că în 2020 relațiile cu Moscova se vor consolida, ceea ce le va permite pe deplin să asigure respectarea drepturilor cetățenilor FR aflați cu traiul în regiune. O atenție deosebită va fi acordată colaborării cu ONU, care este în dezvoltare și permite soluționarea multor probleme. Cu nerăbdare Ignatiev așteaptă președinția în OSCE a reprezentantului Albaniei. El preconizează că va avea mai multe oportunități pentru a examina mai îndeaproape ”precedentul Kosovo”. În special ar vrea să cunoască în detalii reglementarea problemelor ramurale între Kosovo și Serbia; Kosovo și organismele internaționale, cum ar fi Uniunea Comunicațiilor, FIFA, UEFA; recunoașterea pașapoartelor kosovare și a plăcuțelor de înmatriculare; funcționarea aeroportului internațional Adem Yașari, fără ca Kosovo să fie membru al structurilor internaționale ale aviației civile. Considerăm că experimentul Kosovo poate deveni un aport considerabil pentru eventuala reglementare a relațiilor cu Moldova. Vedem un program amplu de interese și toate fără careva tentative de reintegrare.
În calitate de rezumat am putea constata că procesul de reglementare înscrie mai multe aspecte ce nu prea sunt în favoarea acestuia.
Serghei Gubarev – reprezentantul FR, proclamă regiunea secesionistă ”stat” și consideră că economiile RM și Transnistriei sunt incompatibile, din care cauză nu se poate discuta la capitolul ”armonizarea” legislației. Că a propune astăzi modificarea operațiunii de pacificare e o iresponsabilitate.
Vadim Krasnoselischii numește provocare tentativa Chișinăului de a include pe ordinea zilei probleme de armonizare a legislației și reintegrare.
Vitalie Ignatiev amenință cu aplicarea ”diferitelor procedee”, în caz că Moldova realizează intențiile de a fortifica controlul vamal la postul mixt moldo-ucrainean ”Cuciurgan”. Concomitent el destăinuie planurile de a studia mai de aproape procesul de integrare în structurile europene a Kosovo, indiferent de poziția Serbiei.