Subsemnatul nu o dată, inclusiv în paginile acestui site al LACT, a menționat că, la suportul organismelor internaționale în problema diferendului nistrean, autoritățile Moldovei ar putea spera doar dispunând de decizii convingătoare ale altor organisme internaționale, doar mai influente. Efectele adresării Chișinăului către ONU cu solicitarea de a contribui la retragerea trupelor FR din teritoriul republicii a provocat o nervozitate evidentă la Moscova. Vom trece în revistă evenimentele la care ne referim, ca mai apoi să tragem concluziile și să notificăm – de ce atâta nervozitate în atitudinea FR.
Evident, vom specifica, că subiectul dat a fost inclus în alocuțiunea președintelui FR Vladimir Putin, rostită cu ocazia acreditării a 20 noi ambasadori în Federația Rusă. Potrivit ”RIA Novosti” din 03 octombrie curent, președintele rus a declarat că Rusia și pe viitor va contribui la soluționarea conflictului moldo-transnistrean.
Autorii știrii fac trimitere la interviul lui Grigore Karasin, secretar de stat la MAE al FR. Este un material amplu, ce fixează pozițiile FR la mai multe aspecte ale problemei, din care motiv merită o analiză mai amplă. Vom reda textul interviului fără mari schimbări, dar încolțindu-l cu propriile comentarii.
Nu putem trece fără replică și de titlul articolului: ”GOTR nu poate fi retras așa simplu, asta ar însemna reanimarea pericolului unei noi faze fierbinți a conflictului”, spune Grigore Karasin, avansând astfel conținutul interviului. Vom încerca să analizăm, întrucât sunt de argumentate afirmațiile demnitarului.
Evident că a s-a specificat, că interviul vine ca răspuns la apelul lui Pavel Filip, Prim-ministru al RM către ONU cu sugestia de a contribui la retragerea trupelor ruse din Moldova.
Kommersant (K): Chișinăul nu pentru prima dată cere retragerea GOTR. Anterior, FR a explicat, de ce nu poate retrage trupele. Moscova nu și a schimbat pozițiile?
Karasin (C). Evident. FR, ca și multe alte state responsabile, privesc o asemenea sugestie cu mare scepticism. Noi vedem în ea pericolul unui nou conflict, care ar completa cele existente.
Soluționarea problemei transnistrene poate fi identificată nu prin vociferarea de la tribuna ONU a unor propuneri ”revoluționare”, dar prin efectuarea lucrului metodic în cadrul procesului de negocieri în formatul ”5+2”. Nu prea înțeleg, din care motiv reprezentanții OSCE întind convocarea ședinței ordinare.
(K). Chișinăul consideră că operațiunea de pacificare trebuie transformată în una polițienească. Moscova se opune, considerând că asta ar putea provoca un nou conflict. E adevărat, că ar putea izbucni un nou conflict?
(C). Accentuez, că noi tindem de a obține o soluționare politică a problemei transnistrene. În acest scop Rusia acționează în calitate de garant și mediator, pledând pentru respectarea integrității teritoriale ale Republicii Moldova. Oricare intenție a uneia dintre părți a se eschiva de la responsabilitatea pentru respectarea Acordului din 1992, în cazul dat derapajul tratativelor moldo-transnistrene, ar putea crea condiții de reanimare a acestui conflict.
Este inadmisibil ca problema transnistreană să devină încă un motiv ale jocurilor geopolitice internaționale, cu consecințe imprevizibile. Toate discuțiile la tema demontării actualului format al operațiunii de pacificare prin retragerea militarilor ruși din stânga Nistrului sunt rupte de realitate și contravin opiniilor locuitorilor regiunii, pentru care prezența militară rusească este garanția existenței lor pașnice.
(K). Ce Vă permite asemenea concluzii? Nu-mi amintesc ca în regiunea să fie efectuate plebiscite la subiect?
(C). Despre asta ne mărturisește atitudinea locutorilor. Recent s-a marcat 25 de ani de la lansarea operațiunii. Chișinăul a trecut data cu atenție, pe când mii de transnistreni au participat la diferite manifestări.
(K). Astfel, atitudinea este evidentă și fără sondaje?
(C). Da, eu am fost acolo nu dată și cunosc opiniile. Celor care pledează pentru retragerea trupelor ruse, le amintesc că anume aceste trupe au oprit conflictul sângeros din 1992. Din ambele părți au decedat mai mult de 1000 de oameni, mai mult de 900 au fost răniți. Au fost grav deteriorate industria, transportul. Doar datorite pacificatorilor ruși a fost stopată distrugerea în lanț.
(K). A fost, dar a fost cu 25 de ani în urmă. Poate e timpul de a pleca?
(C). Memoria transnistrenilor este vie. Prezența militarilor ruși la Nistru garantează, că pacea va fi și mâine. Momentul dat este deosebit de important în aspectul continuării diferitor provocațiuni, blocări și propunerilor de a soluționa problema prin metode de forță.
Aici venim cu o intervenție. La baza conflictului au stat forțele ruse, care au asigurat regimul separatist cu arme și armament. Demult se cere o oficializare a procesului de provocare a conflictului, pentru a neutraliza declarațiile de acest gen ale Moscovei și ai sateliților acestei. La fel, au avut loc în cei 25 de ani, multe provocațiuni, majoritatea fiind generate de partea transnistreană. Organele abilitate ar putea perfecta un memoriu a stărilor de conflict pentru a demonstra adevărul context în care are loc operațiunea de pacificare. Solicitarea de retragere a trupelor ruse ar fi mult mai argumentată.
(K). Chișinăul afirmă, că nu a acceptat plasarea trupelor ruse pe acest teritoriu.
(C). Se ascunde un moment foarte important. Armata a 14 a Uniunii Sovietice, în calitate de succesor ai cărei apare GOTR, a fost dislocată pe un teritoriu imens. Ambele componente ale actualei prezențe militare ruse la Nistru – operațiunea de pacificare și GOTR, care ar fi antrenat în asigurarea pazei a depozitelor de la Colbasna, sunt derivate ale conflictului și a faptului că acest conflict nu este soluționat. Și partea moldovenească poartă partea sa considerabilă a vinei pentru această stare a lucrurilor.
Intervenția noastră. Odată cu destrămarea URSS și au pierdut valoare bazele extinderii a trupelor militare a FR în alte state. Karasin ar trebui să cunoască aceste lucruri. Timp de 25 de ani operațiunea de pacificare nu a format condiții de pace. Ce fel de eficiență are această operațiune?
(K). Din punct de vedere al Moscovei, aflarea trupelor militare ruse la Nistru, ar fi susținută de anumite norme ale dreptului?
(C). Evident. În primul rând Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992. Acordul a servit ca bază a documentelor CUC, care a acceptat prezența a 6 batalioane rusești, unei escadrilei de helicoptere și a grupului de transmisiuni. La moment cota dată nu este completată.
Intervenția. Acordul din 1992 acceptă prezența doar a contingentului de pacificatori. La 20 martie 1998 la Odesa a avut loc întrunirea liderilor statelor-participante la operațiune, în cadrul căreia s-a decis a avea în toate contingentele militare câte 500 de persoane. FR benevol a aderat la această decizie. La fel, benevol partea rusă a renunțat la escadrila de helicoptere, de care nu era necesitate în condițiile distanțelor mici ale teatrului de activitate a trupelor militare.
(K). Însă, guvernul RM solicită evacuarea anume a GOTR și aduce FR acuzații de renunțarea la angajamentele internaționale anterioare.
(C). GOTR formal nu face parte din componența contingentului de pacificatori. Lui îi revine o sarcină deloc mai puțin importantă: a asigura paza unui volum mare de muniții și armament, ce au mai rămas de pe timpurile URSS și sunt depozitate la Colbasna. Suntem responsabili ca acest armament să nu ajungă în mâini periculoase. A le evacua putem doar cu acordul tuturor părților implicate, în primul rând a Ucrainei, prin care trece calea ferată, la moment blocată ca consecință a lipsei înțelegerilor între Chișinău și Tiraspol. Țin să amintesc cititorilor, că FR intenționează și mai departe să respecte normele Actului OSCE din 2001 de la Portu, prin care se saluta intențiile FR a finaliza evacuarea armamentului din RM în termene cât de posibil restrânse. În 2003, când existau condiții politice favorabile, am retras 42 de garnituri cu muniții și echipamente militare.
Intervenție. Evacuarea a avut loc până la 2003. În 1998 la Odesa în cadrul întrunirii deja vizate, Victor Cernomârdin Prim-ministru al FR pe atunci, și liderul separatist Igor Smirnov au semnat un document, prin care se angajau a vinde patrimoniul militar și a împărți venitul între FR și Transnistria. A intervenit OSCE și a stopat afacerea, însă Smirnov a declara, că altfel el nu admite evacuarea. Astfel, nu Moldova este de vină, că evacuarea s-a oprit. La moment nu există impedimente la retragere, Ucraina a acceptat tranzitarea teritoriului său de către garniturile cu armament spre Rusia. Karasin or nu știe, or intenționat declară că ar fost evacuate muniții. Nu, cele 42 de garnituri au transportat tehnică militară, preponderent de geniu.
(K). Cam cât armament ar fi depozitat astăzi la Colbasna?
(C). Aproximativ 20 mii de tone.
(K). Din care motiv evacuarea nu a fost dusă la capăt pe timpuri, când era posibil, până la conflictul în Ucraina?
(C). Procedura de evacuare nu este una simplă. A fost întreruptă nu din vina noastră. După 2003, renunțarea Chișinăului de a semna Memorandumul Kozak, condițiile necesare politice au dispărut. Cum am mai spus, este necesar ca să fie de acord Tiraspolul, Chișinăul și Kievul. Nu este deloc simplu.
(K). Cum nu ar fi, Chișinăul afirmă, că staționarea GOTR în Transnistria este ilegală.
(C). Este greu de acceptat o asemenea logică. În conformitate cu Acordul din 1992, statutul trupelor ruse urma a fi stabilit în procesul de negocieri între Moldova și FR. Timp de 25 de ani au fost adoptate mai multe documente la acest subiect. Vectorul de bază nu se schimba. Cum numai se formau condițiile necesare, FR relua acțiunile de retragere a patrimoniului său din Moldova.
Intervenție. Dacă a și avut loc retragerea armamentului și munițiilor după 2003, apoi în cantități absolut neesențiale. În realitate Moscova a subminat procesul, a eliminat orice posibilitate de a relua retragerea trupelor și a munițiilor. Pentru a nu face declarații nefondate, apelăm către AȘ ”Regnum”, cunoscută prin poziția sa dură antimoldovenească:
Moscova, 21 octombrie 2010. Moldova cere imediat retragerea trupelor sale armate din Republica Moldova, care sunt un potențial pericol la adresa statului moldovenesc, dar și o sursă care activ alimentează regimul separatist. Declarația aparține lui Mihai Ghimpu, Președinte ad-interimar a RM, făcută cu ocazia celor 16 ani de la semnarea Acordului (21 octombrie 1994) moldo-rus, referitor la ”statutul de drept, ordinea și termenele de evacuare a trupelor militare ruse, temporar aflate în teritoriul Republicii Moldova”.
Potrivit Acordului, care nu a intrat în acțiune, odată ce nu a fost ratificat de Duma de Stat a FR, se prevedea retragerea trupelor ruse din Moldova în termen de trei ani de la momentul intrării în vigoare a Acordului respectiv. Acțiunile de evacuare vor fi corelate cu reglementarea politică a diferendului nistrean și definitivarea statutului acestei regiuni a Republicii Moldova. ”Regnum” mai indică, că trupele ruse nu se află pe teritoriul Basarabiei, ci în ”rmn” și se preocupă în exclusivitate de paza depozitelor de la Colbasna.
Posibil, uneori aceste trupe și fac serviciul la Colbasna. Însă, potrivit agenției de știri ”Novosti Pridnestrovia” de la 3 octombrie 2017, trupele militare ruse (GOTR) au efectuat instruiri la pregătirea de cercetași. Scopul aplicațiilor: a distruge mijloacele de comunicare a ”inamicului”, a-și antrena capacitățile de mascare în condițiile de stepă; a însuși metodele de organizare a posturilor de observație. Toate sarcinile sunt absolut ”necesare” trupelor, care efectuează paza unor depozite. Conform serviciului de presă a Districtului Militar de Vest, aplicațiile se efectuează conform planului de pregătire.
Karasin de parcă nimic nu vede și nu știe. El continuă a declara lucruri, în care nu mai cred nici în Transnistria. El spune
(C). Operațiunea de pacificare este una uncială, efectivă. Nimeni nu împușcă, nimeni nu moare. Schimbarea formatului pe cel care ar putea să-l propună ONU, afară de acutizare nu va aduce nimic bun. Soluționarea problemei depinde numai de capabilitatea părților (Chișinăului și Tiraspolului) a se înțelege, despre ce noi vorbim de mulți ani.
(K). Relațiile între Chișinău și Moscova se văd rele din ce parte nu ai privi. Nu trezește mari speranțe nici președintele Dodon, incapabil, cum am văzut, a le influența pozitiv. Există o oarecare posibilitate de a schimba lucrurile sau a porni de la început?
(C). Restabilirea relațiilor bilaterale depinde de ambele părți. La Moscova sunt gata pentru a le asigura un dinamic pozitiv. Noi și lucrăm în direcția dată.
Secretarul de Stat la MAE a FR G. Carasin a repetat cu insistență pozițiile, formulate la Moscova mulți ani în urmă. Nici o tentativă, cât de mică de a corespunde adevărului. Nu trezește nici o îndoială, că Moscova nu dorește, ca problema diferendului transnistrean să apară în agenda ONU. Asta ar încuraja UE, alte structuri internaționale a fi mai decise în raport cu Federația Rusă. Dar și în această situația destul de incomodă, Moscova mizează la șiretlicuri și nu este dispusă a soluționa problema, începând cu renunțarea la mituri cu care este ambalată prezența ei militară în Republica Moldova.