Am avut şi alte ocaţii pentru a menţiona că eventualele alegeri ale „preşedintelui rmn” vor tensiona situaţia şi vor populariza mai multe aspecte, în spectru de la amuzante – ca să nu le spun comice – la ceva mult mai serioase, în procesele de reglementare a diferendului nistrean, în relaţiile cu Moscova şi cu organismele Europene.
Un act deosebit de important în aceast proces a avut loc la 16 aprilie curent, la Tiraspol. A fost fondată organizaţia obştească „Pentru uniunea cu Rusia”. Amuzantul începe însuşi de aici: o formaţiune cu aşa denumire la Tiraspol deja există, e şi înregistrată, avînd în calitate de lider pe fostul „ministru de externe” Valeriu Liţcai.
Pornind de la aspectul dat, Andrei Safonov, deputat în actualul legisltiv, consideră că structura formată la 16 aprilie nu va fi înregistrată şi va exista doar pentru perioada alegerilor, întruchipînd prin sine susţinerea de către Moscova a lui E. Şevciuc.
Cu aceasta stranietăţile fenomenului nici pe departe nu se termină. Probabil am menţionat anterior, că ideea forului aparţine deputaţilor în Duma de Stat din FR, expusă în martie curent, în cadrul întrunirilor cu deputaţii „Sovietului Suprem” transnistrean, T.Turanschaia, O. Horjan şi A. Sipcenco, aflaţi în delegaţie la Moscova. Deja la 15 martie curent, deputaţii nominalizaţi au format un grup de iniţiativă, care a formulat şi a distribuit Declaraţia „Pentru unitatea cu Rusia”. Au fost necesare doar o lună de zile, ca să fie pregătit forul cu aceeaşi denumire, la care au fost invitaţi 458 de delegaţi – deputaţi actuali şi în trecut în organele legislative de toate nivelurile.
Evident că au participat preşedintele Şevciuc şi prim-ministru Pavel Procudin. Din actualul „Soviet Suprem”, indiferent de invitaţii, nu s-a prezentat nimeni – cu excepţia organizatorilor (Horjan, Turanscaia, Sipcenco) şi nepoftitului Andrei Safonov, care a făcut obrazul gros şi a participat la for cu un speech de 5 minute, timp în care a reuşit să-i aducă puterii integral toate acuzaţiile ce figurează în presa de ultimă oră.
Cum era şi de aşteptat, forul a fost consfinţit de participarea lui Kazbec Taisiev, şeful adjunct al unuia dintre comitetele permanente în Duma de Stat a FR. Taisiev a transmis forului salutări din partea Primului vice-speaker al Dumei Ivan Melnicov, a liderului fracţiunii comuniştilor Ghenadie Ziuganov, şi de la Serghei Gavrilov, care a fost oficializat în calitate de „curator” ai acestei formaţiuni din partea Dumei. Astfel, campania electorală a lui Şevciuc o va organiza personal Gavrilov. E o figură prea neinsemnată, ca să putem spune că la Moscova îşi fac griji de soarta lui E. Şevciuc.
Kazbec Taisiev a îndeplinit şi două misiuni speciale, dar care va fi efectul acestor, vom vedea. Prima : formal de susținere a lui Şevciuc. A doua : el a înmînat forului copia „Drapelului biruinţei”, cel arborat la 2 mai 1945 asupra Reichstagului, ce simbolizează unitatea cu FR în aspectul victoriei. Alt cadou, adresat personal lui E. Şevciuc, e şi mai simbolic – este un ceas de mînă cu chipul lui Iosif Stalin. Să se înţeleagă că unii, la Moscova, aşteaptă de la Şevciuc acţiuni gen celor efectuate de întruchipatul pe ceasornic?
Congresul a format organele de lucru a forului – Consiliul coordonator din 15 persoane, trei co-preşedinţi şi a ales secretarul executiv, funcţia revenindu-i doamne Tatieana Turansachaea. Evident că sarcina „de bază” a forului, cum s-a formulat în declaraţiile adoptate, este realizarea doleanţelor expuse în cadrul referendumului din 17 septembrie 2006, cînd „97.1% din respondenţi au pledat pentru independenţa republicii cu ulterioara aderare a acesteia în componenţa Federaţiei Ruse”. Votanţii declaraţiei au pledat în mod categoric pentru „păstrarea actualului format ai operaţiunii de pacificare la Nistru; aflarea în continuare în regiune a Grupului Operativ de Trupe Ruse; dezvoltarea continuă a relaţiilor între Transnistria şi FR, la nivel central şi regional; evoluţia armonizării a spectrului legislativ cu Rusia; ne-admiterea modificării actualului curs politic extern de încorporare în FR.
Însă, contara logicei, îndată după ce au solicitat „încorporarea în FR”, participanţii la for au adoptat o altă „Adrsare către conducerea Rusiei” în care cer: „a susţine eforturile conducerii republicii moldoveneşti nistrene, axate spre extinderea relaţiilor bilaterale, şi organizarea activităţilor indicate de a include în mod treptat Transnistria în componenţa Uniunii Economice Euroasiatice”. Probabil s-a procedat conform unei zicale ruse : „vei cere un cal, posibil, vei primi un măgar”.
Merită atenţie faptul că în declaraţia vizată face trimitere la o Declaraţie a Dumei de Stat din FR, adoptată îndată după 17 septembrie 2006. În special la paragraful în care se menţiona că „datele referendumului obligă FR, conducerea executivului şi a legislativului, a ţine cont de doleanţele „poporului transnistrean”, de a formula politica sa externă şi internă în conformitate cu aceste solicitări”. Delegaţii forului din 16 aprilie de la Tiraspol au menţionat aparte, că ei aşteaptă de la Rusia realizarea promisiunilor sale de a susţine tentativele proruşeşti ale Transnistriei.
Practic, declaraţiile au finisat partea oficială, consacrată relaţiilor între „două state”, FR şi Transnistria. Au urmat fenomene mai puţin oneste, care mai mult aduceau a reglare de conturi între principalii rivali la funcţia de preşedinte. Deputatul în Duma de Stat Kazbec Taisiev, a ţinut să declare că la Moscova foarte bine se cunoaşte cum sunt utilizaţi banii din contul gazelor; cum se asigură plata salariilor; cum se administrează activitatea întreprinderilor de bază, între care şi a Uzinei Metalurgice. Afirmaţiile date au avut un singur scop – a demonstra că la „Moscova se cunoaşte, cum guvernează E. Şevciuc şi această modalitatea de a guverna nu trezeşte indignare”.
Ceva au încurcat cei care au pregătit datele pentru oaspetele de la Moscova, căci însuşi în cadrul forului s-a anunţat că Tolgan Beltaziev, directorul general al Uzinei Metalurgice de la Râbniţa, demisionează. În acuzaţiile de corupţie în adresa lui Şevciuc, în special în scrisoarea G. Antiufeeva, Baitaziev este vizat mai mult ca alţii şi anume ca promotor al schemelor ilegale de extragere a banilor din republică. El este acuzat de problemele grave cu care se confruntă uzina metalurgică. ”Guvernul” transnistrean, care deţine pachetul majoritar al acţiunilor acestei întreprinderi, cedat de Alişer Usmanov, urmează a indentifica un nou director general. Aşa că nu e deloc „în ordine” în acest „regat danez”.
Cu toate că, înaripat de susţinerea deputatului din Duma de Stat, E. Şevciuc a întreprins o adevărată controfensivă. În alocuţiunea sa, „preşedintele” trasnistrean a încercat să reducă la zero acuzaţiile cu care ceva timp înainte a evoluat deputatul Galina Antiufeeva. S-a văzut obligat să comenteze şi afirmaţiile deputatului Andrei Safonov, potrivit căruia, în perioada guvernării sale, s-au atacat puternic drepturile fundamentale ale omului: au fost blocate mai multe siteuri; mai mulţi ziarişti şi reprezentanţi ai fostei guvrnări au fost impuşi a părăsi „statul” (probabil, este vorba de aşa persoane odioase, ca fostul şef a securităţii Antiufeev; deputat în Sovietul suprem Soin; ziaristul Ilicenco, ba și personal Safonov).
Însă, aceste mărunţuşuri Şevciuc le-a enumărat pentru a susţine afirmaţia că este blamat. Principalul moment, evidenţiat de el din valul criticii, a fost următorul: „În timp de patru ani, oficial examinarea aspectului politic a reglementării conflictului între Moldova şi Transnistria, nu a avut loc”. Şi doar accentuînd acest deziderat, Şevciuc a trecut la acuzaţiile mai „neînsemnate”.
M-au acuzat de trădare de patrie, de furt de bani, de alte delapidări. Am format o comisie; comitetul securităţii statului se ocupă de verificarea acuzaţiilor. La timp, cînd vor fi adunate probele, vom informa societatea. Dar, să nu uităm, a spus el, că sunt funcţionari, ziarişti şi mass media care au apelat la mine pentru a primi mijloace financiare. Îndată cum a secat finanţarea, ei au derapat în tabăra opusă, lansînd acuzaţii grave la adresa mea. Deja degrabă eu voi numi aceşti funcţionari şi ziarişti. Acelaşi deputat Safonov, evoluînd în cadrul unui for în Marea Britanie, se pronunţa pentru încorporarea Transnistriei în componenţa Republicii Moldova unitare. „Faptul că spun aceste lucruri, afirma Şevciuc, este doar o tentativă a „preşedintelui” de a demonstra că el are poziţie şi ea nu e mai vulnerabilă decît a celor care s-au aventurat în acuzaţii”.
Apoi Şevciuc din nou a revenit la punctul-cheie a alocuţiunii sale. „Sunt învinut că am declanşat aspectul politic în cadrul tratativelor referitor la reglementarea transnistreană. Declar că sunt minciuni. Am declarat că timp de patru ani nu ar fi existat nici un platou în care subiectul politic a reglementării s-ar fi discutat. Se minte pentru a avea prilej pentru speculaţii. Noi tactica noastră am expus-o. Este vorba de tactica „paşilor mici”. E o cooperare cu Moldova în domeniul social-economic. În afara problematicii politice, noi ne-am înţeles să nu împiedicăm unul altuia evoluţiile economice, ca să nu admitem înrăutăţirea situaţiei. Este nimic altceva, decît o direcţie de strategie, consacrată soluţionării problemelor cotidiane.” Şevciuc a amintit că, participînd la forumul pentru securitate din Geermania (Bavaria), unde s-a declanşat „procesul de le Mezeberg”, el a declarat că pledează pentru un divorţ civilizat în calitate de formă optimă de soluţionare ai acestui conflict. „Am cerut, ca toţi actorii acestui proces, nu numai FR, să recunoască suveranitatea „rmn”, ce ar fi exclus actuala stare precară şi posibilităţile unor complicaţii pe viitor.” Alocuţiunea sa Şevciuc a finisat-o cu o adresare către „poporul transnistrean”, pe care el îl îndeamnă să rămână calm, lucid, să nu se lase antrenat în speculaţii, esenţa cărora nu e altceva, decît lupta pentru putere. „Dacă rezistăm, spune Şevciuc, în mod neapărat vom atinge scopul nostru principal – a fi împreună cu Rusia”.
Probabil că asistăm la o tentativă deloc serioasă a Moscovei, de a modifica tactica participării sale la un scrutin electoral cu finalul, practic cunoscut. Este cert că Şevciuc cade. Pensionarii şi angajaţii bugetari, care constituie majoritatea electoratului, nu-i vor ierta multe lucruri, în special goana doamnei Ştanschi după lux în condiţii, cînd mulţi din ei sunt lipsiţi de cele mai elementare produse.
Însă nu e absolut evident, că va fi ales reprezentantul „Şerifului” Krasnoselischii, fie Antiufeeva. În cursă s-a implicat fostul „ministru e de interne” Ghenadie Cuzimicev. Aceasta are bani, dar dispune de ceva mai valoros – de poziţii puternice administrative la Vamă şi în miliţie. El ar putea fi solicitat de anumite straturi ale societăţii, pentru a nu admite concentrarea puterii în o singură mînă – concernul „Şerif”.
În scopul dat Cuzimicev ar putea utiliza mai multe procedee: ar fi sursa celor mai şocante dezvăluiri ale „activităţii ilegale” a oponenţilor săi, fie din tabăra lui Şevciuc, fie din cea opusă. Evident, că orice dezvăluire de acest gen, neapărat va deranja patronii de la Kiev, Moscova şi – ceva mai puţin – la Chişinău. Anume acest aspect ar putea transforma o companie electorală de rutină în ceva spectaculos, spus destul de optimist. Criminalii, când se antrenează în protejarea intereselor lor financiare, nu prea aleg mijloace şi forme de acţiuni.
Ion Leahu