Analiza evenimentelor ce vizează procesul de tratative pe dimensiunea transnistreană și declarațiile persoanelor versate, care vin cu explicațiile de rigoare, lasă impresia că ori ceva până la capăt nu este înțeles, ori din neatenție, scăpat. Ca urmare, tabloul general al situației în jurul așa zisei ”reglementări” pare puțin incomplet, prost poziționat, cum ar arăta un tablou strâmb atârnat pe perete. Ca efect, neclaritate în problema de bază – de ce după o groază de ani trecuți și atâtea mijloace investite, situația nu numai că nu se apropie de dezlegarea mult așteptată, da ea e mai departe ca la început? Pentru a confirma cele spuse apelăm doar la trei momente, care au avut loc acum, concomitent cu așa evenimente importante cum ar fi ședința anuală a miniștrilor de externe ai statelor OSCE; trecerea președinției OSCE de la Slovacia la Albania, care a și declarat reglementarea transnistreană prioritară pentru perioada în care ea va deține această președinție. Putem spune că era momentul atenției maxime la situația din raioanele de est ale Moldovei.
Organismele internaționale se pregătesc de activizarea procesului de tratative, iar la Tiraspol au loc evenimente care puțin probabil să contribuie la realizarea acestor intenții. La 23 ianuarie 2020 ”Ministerul securității” transnistrean a petrecut ședința de totalizare, la care au participat și mai mulți oficiali ai administrației nerecunoscute – deputați, miniștri, șefi ai administrațiilor locale. Evident, prezintă interes aprecierile relațiilor cu Moldova, care au ocupat o mare parte a raportului prezentat de șeful structurii Valeriu Gebos. Persoana a vorbit referitor la ”situația geopolitică”, în care se află Transnistria, și referitor la acutizarea relațiilor cu Republica Moldova. Potrivit funcționarului, ”faptul că situația politică în Transnistria e stabilă, că puterea statală este consolidată, iar economia se dezvoltă”, nu e compatibil cu planurile de reintegrare a Republicii Moldova. Ca urmare, Gebos a caracterizat anul 2019 drept unul critic pentru procesul de negocieri. La rândul său, Vadim Krasnoselisckii a aprofundat teza. Potrivit ”președintelui”, Moldova nu e un partener comod de negocieri. Tentativele permanente ale Chișinăului a acutiza relațiile, stopează negocierile, pe când Transnistria permanent este pregătită pentru un lucru comun, constructiv atât în cadrul formatului ”5+2”, cât și în alte formate, având interes a asigura stabilitatea procesului. Krasnoselischii a punctat careva misiuni care la revin de a fi realizate efectivului ”ministerului”, între care combaterea terorismului, extremismului, consolidarea nivelului profesional al efectivului. O atenție deosebită el a cerut să fie acordată securizării ”hotarului de stat” – în special sub aspectul ”afirmațiilor reprezentanților Moldovei cu privire la necesitatea lichidării posturilor de frontieră ale Transnistriei”. ”E necesar – a spus oficialul – a consolida securitatea hotarului în primul rând cu aplicarea mijloacelor de control tehnice. Atât pe segmentul ucrainean, cât și pe cel moldovenesc. E cazul de a perfecționa nivelul serviciului de pază a frontierei”, a afirmat Krasnoselischii. El și-a terminat alocuțiunea cu declarația potrivit căreia ”stabilitatea politică, una din condițiile existenței ”rmn”, se păstrează datorită activității efectivului ”ministerului de securitate”.
Revenim la situație. ”Hotarul” de stat între Moldova și Transnistria integral e plasat în zona de securitate. Potrivit normelor existente în această zonă, fără acordul Comandamentului militar unificat nu poate fi săpat un șanț pentru scurgerea apelor, odată ce acesta ar putea fi considerat ”construcție inginerească”, efectuată în scopuri militare. Consolidarea sistemelor de pază a frontierei, dotarea lor cu elemente tehnice suplimentare ar trebui să explodeze operațiunea de menținere a păcii, să impună Comisia Unificate de Control și Comandamentul militar întrunit zilnic să depună eforturi pentru a exclude o asemenea evoluție. Explicația e simplă – perfectarea construcțiilor inginerești este tratată drept un indiciu de pregătire de luptă. Dar forțele de menținere a păcii nu au o altă misiune mai importantă ca prevenirea fazei armate a conflictului. Și, dacă nu se bate alarma la afirmațiile războinice ale lui Krasnoselischii, care ar fi explicațiile?
Prima – Chișinăul, nu mai vorbind de partenerii la negocieri, nu-i prea cred lui Krasnoselischii și așteaptă evoluțiile: vor deveni vorbele fapte, sau nu? E o tactică aplicată permanent în acest proces de reglementare. Însă, la 29 ianuarie curent, în materialul ”Chișinăul consideră Transnistria teritoriu ocupat”, publicat în ”Nezavisimaiea gazeta” și semnat de Svetlana Gamova, a apărut un punct de vedere mai puțin cunoscut, de parcă era păstrat special pentru asemenea timpuri, soldate cu schimbarea direcției din care bate vântul. Gamova din start afirmă că trupele rusești se află la Nistru în temeiul unui acord între Moldova și Rusia, strict secret. Așa ceva încă nu s-a propus cititorului pe parcursul celor 28 de ani și în special de către ziarul moscovit, care nu se consideră ”galben”. Să vedem, care e povestea.
Menționăm din start, că nimic important și cu adevărat nou nu vom afla. Din nou se încurcă ițele legate de Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR) și contingentul militar al trupelor de menținere a păcii. Gamova a încercat să dezavueze afirmațiile lui Igor Munteanu, deputat în Parlamentul RM, făcute în cadrul întrunirii cu Tomas Meyer-Harting, reprezentantul special al Președintelui OSCE pentru reglementarea transnistreană. Făcând trimitere la decizia Curții Constituționale a RM, Munteanu a declarat că raioanele de est ale RM sunt ”teritorii ocupate”. Situația devine incertă, odată ce mai mulți cetățeni ai FR, dar și locuitori băștinași transnistreni sunt recrutați în GOTR și apoi, în Trupele de menținere a păcii. Astfel, nu unul, ci două contingente se alimentează cu recruți din aceeași sursă. Lucru care categoric contravine normelor declarate în Acordul din 1992. La moment nici o parte din cele implicate în efectuarea operațiunii de pacificare sau în negocieri, nu a contestat situația. Altă latură a problemei și, posibil, varianta de a o rezolva, prezintă afirmația Svetlanei Gamova cu trimitere la cineva anonim din administrația transnistreană, că ”aflarea GOTR în Moldova, activitatea acestuia în calitate de bază a trupelor de menținere a păcii și recrutarea cetățenilor FR, locuitori ai regiunii ar fi convenită cu Chișinăul printr-un acord secret. Atât prostia, cât și pericolul acestei afirmații este greu de supraapreciat. Dacă le luăm la rând – în Moldova, în dreapta Nistrului, locuiesc nu puțini deținători ai cetățeniei FR. Unii au obținut-o pentru a beneficia de pensia FR, alții pentru a pleca în Patria istorică. Însă sunt aceia cărora le permite vârsta, care ar putea deveni angajați ai trupelor armate ale FR doar trecând pe malul stâng al Nistrului. Rămâne doar de încorporat mai mulți ruso-moldoveni și GOTR devine o subdiviziune, capabilă la orice. În dimineața zilei negre de 1 ianuarie 2011 Vadim Pisari a fost omorât de un asemenea mercenar. Nu se știe, încorporarea localnicilor în trupele FR e o tactică militară, sau și politică. Nu în zadar O. Beleacov, co-președintele CUC din partea Transnistriei a declarat pentru S. Gamova că Curtea Constituțională a RM și-a depășit prerogativele, declarând trupele ruse drept ”trupe de ocupație”. Doar, aceste trupe ”includ”, spune Beleacov, nu numai GOTR, dar și ”contingentul de pacificatori”. Iar aceștia se află în Moldova în temeiul Acordului din 23 iulie 1992, adică absolut legitim. Dar nu asta este important din cele declarate de Oleg Beleacov, co-președintele CUC din partea transnistreană, ci alta. El a spus că, dacă Republica Moldova abandonează Acordul din 1992, asta nu înseamnă că astfel va proceda și Moscova. Foarte interesantă afirmație, dacă ținem cont de faptul că potrivit art.8 al acestui document, Acordul își încheie activitatea (se anulează) ori în conformitate cu înțelegerea respectivă a părților-fondatoare, ori odată cu părăsirea acestuia de către o parte. Expres. Fără careva variante. Însă Beleacov declară altele, ce ar putea însemna că FR nu are de gând respectarea prevederilor acordului. (Am putea lega afirmația stranie a lui Beleacov cu întâlnirile recente la Moscova ale lui Krasnoselischii cu Dmitrii Kozac, însă asemenea întâlniri au fost suficient de multe pentru a inventa modalități de a păstra prezența militară a FR în Moldova).
Astfel, Federația Rusă nu mai ține cont de acest acord, și își ține trupele armate în Republica Moldova călăuzindu-se de alte motive. Asta e clar, însă deja nu asta e principalul pericol. Gamova s-a referit la un comentariu făcut de Vadim Krasnoselischii. El a declarat că Decizia Curții Constituționale a RM este periculoasă (prin care prezența trupelor ruse în Moldova este declarată ilegală), prin faptul că se consideră oportun a soluționa problema prin căi diplomatice sau militare. Se vede că la Tiraspol această afirmație a CC este tratată într-un singur mod – așa cum le este mai potrivit. Nu a scăpat de atenția Tiraspolului și faptul că noua componență a Curții Constituționale a lăsat fără schimbări decizia anterioară, prin care se afirmă ilegalitatea prezenței trupelor armate ale FR în RM. S. Gamova își permite concluzia: ”Nu încape îndoială că în parlamentul RM se cunoaște despre existența acordului secret, în baza cărui trupele ruse staționează pe teritoriul RM. În acest caz, care ar fi motivul de a face declarații de genul celei făcute de deputatul Munteanu?”
Dacă de ținut cont de înrăutățirea relațiilor între Chișinău și Tiraspol, am putea presupune că scopul acestor afirmații е a efectua presiuni asupra Transnistriei. ”Care ar fi interesul Chișinăului, se întreabă Gamova, a efectua presiuni asupra regiunii, cu care intenționa să formeze relații federative?” Tiraspolul apreciază drept formă dură de presiune deciziile anterioare ale Chișinăului de a bloca conturile bancare ale mai multor întreprinderi tiraspolene. ”Și, ce e important, scrie Gamova, nici la afirmațiile membrului platformei politice ”DA”, Igor Munteanu, nici la diferite presiuni, nu este o reacție adecvată a actualei conduceri a Moldovei”. Reacția este. La 30 ianuarie curent, în alocuțiunea sa la sesiunea APCE, președintele Igor Dodon a declarat că ”6 din 8 puncte ale Protocolului Berlin + …sunt realizate”. Însă, asta e opinia Chișinăului. Tiraspolul are alt punct de vedere.
La 29 ianuarie curent, la Moscova a avut loc o festivitate prilejuită primului an de activitate a reprezentanței Transnistriei în FR. De la eveniment nu au lipsit politicieni, inclusiv deputați în Duma de Stat a FR. S-a menționat că Reprezentanța își realizează misiunea, dezaprobând miturile negative despre Transnistria și ilustrând actualitatea ”republicii”. Vorbind despre prioritățile ”statului” Vadim Krasnoselischii a declarat, că ”statul” se va dezvolta în conformitate cu ”Strategia de dezvoltare” adoptată pe un termen de 8 ani. Principiile de bază ale strategiei sunt stabilitatea politică, autoasigurarea economică și echitatea socială. Și nici un cuvânt referitor la soluționarea diferendului, la relațiile cu Moldova, la perspectivele acestei interminabile operațiuni de pacificare. Krasnoselischi odată în plus a declarat că ”recunoașterea politică a ”rmn” este un aspect tehnic. Că cei slabi nu o recunosc, dar Transnistria va demonstra că nu este slabă”. Krasnoselischii nu a specificat – în ce sens Transnistria nu este slabă? Poate intenționează să demonstreze că este puternică – fortificând ”hotarul de stat”, indiferent de ceea ce vor spune operațiunea de pacificare, OSCE și alte structuri internaționale implicate?