La 29 iunie curent, ziarul rusesc ”Nezavisimaia Gazeta” (ziarul independent) publică materialul ”Vor se atragă Rusia într-un nou conflict armat”, semnat de Svetlana Gamova, șef la secția ”Politica statelor vecine”. Materialul are la bază un interviu cu Igor Dodon, președintele RM, însă depășește dimensiunile acestuia, și apelează la mai multe evenimente din ultimul timp – care, potrivit autorului, ar fi demonstra veridicitatea pericolului. Pornind de la faptul că nu doar ”Nezavisimaia Gazeta” ar fi pradă opiniilor alarmante, derivate de la evenimentele de ultima oră, considerăm oportun să examinăm argumentele invocate și să încercăm să concluzionăm, întrucât acestea sunt fondate – altfel spus, întrucât există pericolul provocării unui nou conflict la Nistru.
Cum am menționat, materialul începe cu un interviu cu Igor Dodon, care afirmă că ”acțiunile guvernării moldovenești ar putea avea impact negativ asupra tratativelor cu Tiraspolul. Acțiunile respective ale guvernului de la Chișinău ar putea provoca un nou conflict în Transnistria, având ca scop atragerea în acesta a Federației Ruse”. O afirmare extrem de principială, ținând cont de faptul că la Chișinău încă nu s-au uitat evenimentele tragice din 1992 și, puțin probabil că cineva dorește repetarea lor. Dodon face trimitere la textul Rezoluției ONU cu privire la retragerea trupelor ruse din Republica Moldova, pregătită de diplomația moldovenească, și apelul respectiv, adresat Congresului SUA. Cum spune Dodon, citat de ”Nezavisimaia Gazeta”, în redacția nouă a strategiei de apărare, perfectată de guvern și propusă Parlamentului spre examinare și adoptare, principalele amenințări pentru statul moldovenesc ar fi generate de ”potențialul militar al Transnistriei, împreună cu cel rus. Dodon a declarat în interviu, că a propus mai multe rectificări la textul doctrinei, și în caz că ele vor fi ignorate, el va bloca adoptarea documentului.
Deci, avem două aspecte de bază, pornind de la care la Moscova și la Tiraspol, se fac concluzii alarmante și se declară posibilitatea unui nou conflict. E vorba de redactarea doctrinei de apărare a Republicii Moldova și de activizarea esențială a relațiilor externe la capitolul ”retragerea trupelor ruse din teritoriul Moldova”. S. Gamova destul de minuțios examinează aceste aspecte. Ea scrie că, în ultimul timp, în jurul Transnistriei se fixează mare gâlceavă. ONU a examinat problema și a adoptat o rezoluție care indică retragerea necondiționată a trupelor ruse din regiunile estice ale Republicii Moldova. Cu solicitarea de a adopta o asemenea rezoluție speakerul parlamentului moldovean A. Candu a apelat la Congresul SUA și a fost auzit. A. Candu, însoțit de colegii din Ucraina și Georgia, de vice-speakerul Seimului polonez și Președintele parlamentului din Letonia, a efectual între 25 iunie și 1 iulie curent o vizită la Washington, unde au discutat posibilitatea obținerii susținerii din partea SUA la asigurarea securității regionale. Argumentul de bază, invocat în discuții cu partenerii americani: pericolul din partea FR ce planează asupra statelor indicate. Gamova, cu referință la comunicatul serviciului de presă a Parlamentului RM, ne comunică că Paul Rain, președintele Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, a promis susținerea Blocului Nord-Atlantic pentru asigurarea suveranității și securității celor trei state post-sovietice. Paul Rain a menționat că ”noi cunoaștem că în statele respective vor avea loc alegeri, iar posibilitatea implicării Federației Ruse în acestea este foarte mare, motiv din care noi le vom acorda asistență pe diferite dimensiuni”.
În ce ar consta esența acestor acțiuni absolut politice, de au pus pe jar Moscova, au provocat reacții atât de nervoase ale Ministerului de Externe a FR, încât S. Gamova face concluziile respective – declară posibilitatea unui nou conflict armat la Nistru? Fără îndoială este vorba de faptul că Chișinăul a reactivat relațiile cu partenerii, care la rândul lor la fel sunt victimele Rusiei. Moscova se simțea incomparabil mai confortabil, când Kievul promova propriile interese în raport cu Chișinăul, iar Varșovia sau Vilnusul erau departe din toate punctele de vedere. De unul singur Chișinăul era nevoit să improvizeze suveranitatea față de Moscova, activitate care nu prea avea succes. Moscova își permitea să dialogheze cu Chișinăul prin intermediul unor personaje odioase cum ar fi D. Rogozin și să fortifice prezența militară în regiune. Anume în perioada respectivă Federația Rusă a decis unilateral, că GOTR, dislocat în Transnistria, face parte din componența contingentului forțelor de menținere a păcii – ceea ce ar însemna legitimitatea aflării acestor trupe în Republica Moldova. Plasată pe această bază ”legitimă”, prezența militară a FR în RM a recurs la extindere. Se formează noi direcții de activitate militară, care au fost lichidate anterior în perspectivă evacuării Grupului Operativ: se formează trupe de tancuri; cercetași; aeropurtați; lunetiști; telecomunicații moderne. Concomitent cu diversificarea trupelor armate, se perfecționează condițiile de trai ale militarilor, cazarmele pentru cei înrolați în termen și se construiesc apartamente pentru cei ce activează în bază de contract. Deci, MA a FR a organizat în Transnistria un nou teatru de activitate, de influențare a potențialului inamic și de realizare a propriilor interese. S-au investit resurse materiale și financiare. S-au fixat și unele rezultate – în Moldova ar fi create condițiile pentru revenirea acestei republici în albia intereselor Rusiei (potrivit unor estimări, partidul socialiștilor pro Rusia, are cele mai înalte ratinguri). Lucruri care au costat Moscova destul de mult și ea nu se va împăca cu pierderea celor obținute. Implicarea directă a ONU și a SUA ar putea influența esențial situația în Moldova sub mai multe aspecte, între care și consolidarea dispozițiilor proeuropene pe plan intern și extern – lucru care părea imposibil în situația care s-a creat în urma delapidărilor extraordinare în sistemul bancar național și în alte domenii ale vieții politice.
Amprentele negative ale fenomenelor respective sunt într-un fel amortizate de unele situații stupide, cum ar fi tensiunile interminabile ale majorității parlamentare cu președintele Dodon. Cu atât mai mult, că de la caz la caz, aceste confruntări devin tot mai periculoase. Între acestea indiscutabil încape și aprecierea de către președinte a Rezoluției ONU. Potrivit lui Dodon, aceasta neapărat va afecta serios relațiile moldo-ruse vor îndepărta esențial perspectivele reglementării conflictului nistrean. Afirmațiile ordinare ale lui Dodon, potrivit cărora Chișinăul indică în calitate de principal pericol Rusia, au primit o evoluție oribilă. Președintele afirmă că ”el se teme, că conflictul transnistrean ar putea fi reanimat, pentru a atrage în el Rusia. Vor risca democrații să realizeze un asemenea scenariu? Să sperăm că nu”. Probabil, Dodon a înțeles gravitatea unor asemenea acuzații, că îndată a schimbat direcția. El a notificat că toamna în RM vor avea loc alegeri parlamentare, pentru care se pregătește partidul de guvernământ – Partidul Democrat. Se pregătește speriind populația cu amenințări din partea Rusiei și a Transnistriei. Asta e tot la ce mai pot miza. Angajamentele față de UE, asumate prin semnarea Acordului de asociere, nu sunt respectate. Nu s-au obținut și efectele scontate de la apropierea de Uniunea Europeană. Foarte mult au știrbit din popularitatea PD-ului deciziile instanțelor judiciare referitor la nevalidarea alegerilor Primarului de Chișinău. În aceste condiții, consideră Dodon, Partidul Socialiștilor va accede masiv în parlament și va influența pozitiv situația.
Astfel, în deplină concordanță cu pozițiile FR, uneori repetând mot a mot afirmațiile Moscovei, una din ramurile puterii în Moldova pregătește răsturnarea de situație. La moment legitim, prin alegeri generale.
S. Gamova a consacrat atenție și noii strategii militare, având ca obiectiv demonstrarea ”intențiilor revanșarde ale Moldovei”. Potrivit materialului, strategia presupune ”elaborarea unui sistem de apărare, care ar corespunde provocărilor existente în domeniul securității, ar crea condiții pentru preîntâmpinarea, reținerea și respingerea unor eventuale agresiuni, acțiuni subversive la adresa suveranității, independenței și integrității teritoriale a statului și a securității cetățenilor acestui stat”. În calitate de amenințări și provocări sunt indicate: potențialul militar dislocat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, inclusiv Grupul Operativ de Trupe a FR; propaganda informațională; atacurile cibernetice; traficul ilicit de armament; terorismul.
Pentru a face față acestor amenințări, se propune a dezvolta și a consolida sistemul național de apărare. Altfel concluzionează S. Gamova, ”Moldova neutră, autoritățile căreia au pledat pentru dezarmarea ambelor maluri ale Nistrului (a Moldovei propriu zis și a Transnistriei), astăzi a decis a-și fortifica armata și declară orientarea externă spre aderare la Blocul Nord Atlantic”. La acest capitol Gamova face referință la Jens Stoltenberg, secretarul general al Blocului Nord Atlantic, care ar fi declarat recent că ”decizia de a adera la NATO le aparține Ucrainei, Georgiei, Moldovei și blocului, fără a consulta Rusia”. Devine evident că la acest capitol presa rusă nu ratează posibilitatea de a declara confirmate propriile opțiuni. Ea dorește ca Moldova se solicite aderarea la NATO și ea argumentează prin citarea declarațiilor lui Stoltenberg, indiferent de faptul că oficialii moldoveni nu s-au au expus pe marginea acestei afirmații.
S. Gamova găsește indicii de tentative de ”aderare la NATO” ale Moldovei și în unele situații neutre, cum ar fi declarațiile lui Pavel Klimkin, ministrul de externe al Ucrainei, referitor la evacuarea trupelor ruse din Moldova. Ministrul a promis asistența necesară pentru obținerea retragerii acestora, argumentând că, datorită trupelor ruse, în regiune este format un regim mai grav ca în Rusia. Se cultivă o mentalitate extrem de periculoasă, o atitudine gravă către exterior. Aceasta degradare poate fi stopată doar prin reintegrarea teritorială a Moldovei prin includerea Transnistriei în sistemul de drept, politic și economic al Moldovei. Tentativele ucrainene sunt taxate de S. Gamova, și, respectiv, de partea rusă, ca o dovadă convingătoare a intențiilor de aderare la NATO, de retragere a trupelor militare ruse, ceea ce ar exclude colaborarea cu o asemenea guvernare.
Transnistria, indică autorul materialului citat, indiferent de faptul unei normalizări a relațiilor cu Chișinăul, nu admite ca trupele ruse să plece. Ea face referință la unii politicieni locali, cum ar fi A. Safonov, care a formulat atitudinea în modul următor: ”Trupele ruse din GOTR exercită misiunea de pacificare, din care cauză ele necesită a fi extinse dar nici întru un caz retrase. Fără infrastructura GOTR pacificatorilor le va fi anevoios să-și exercite funcțiile”. Gamova termină articolul cu un citat din declarația ”ministrului de externe transnistrean” V. Ignatiev, care afirmă, că ”nicio decizie referitor la modificarea formatului operațiunii de pacificare, efectuată sub egida Federației Ruse, nu poate fi adoptată fără a ține cont de opinia Transnistriei”. El a mai menționat, că prezența trupelor ruse în regiune este reflectată în anumite documente, iar modificarea formatului operațiunii ar putea avea loc doar după reglementarea conflictului între Chișinău și Tiraspol”.
Este evident că și Tiraspolul, și forțele pro-moscovite la Chișinău, exagerează, analizând situația. Moscova este satisfăcută de efectele negocierilor în formatul ”5+2”, odată ce fie care decizie e reduce ei din povara întreținerii a regimului transnistrean. Sunt mulțumiți și cei din administrația de la Tiraspol, ei acumulează puncte pozitive, care le vor asigura menținerea la funcții pe perioada încă unui mandat.
Și, indiferent de aceste momente importante, Moscova nu exclude demersuri dure, gen circulația coloanelor de blindate în zona de securitate. Caracterul acestei avertizări devine evident, dacă pornim de la faptul că partea rusă în CUC a acceptat trimiterea grupului de observatori militari pentru a documenta prezența coloanei. Doar, exista altă variantă – să renunțe la deplasarea observatorilor și faptul respectiv nu intra în rapoartele CUC, nu devenea cunoscut oficial. Nu, Moscova a decis să demonstreze faptul, ceea ce ar putea avea o singură explicație: ea dorea se demonstreze că dispune de forță, și nu va ezita mult de a o aplica în condițiile, considerate de ea, oportune. Anume acest moment este cel mai important, dar neobservat nici de presa rusă, dar și mai puțin de o ramură a puterii în Republica Moldova. Cel mai grav e faptul că nu poate fi prognozat pretextul care ar putea fi utilizat la aplicarea forței de către Rusia. Respectiv, este greu de a identifica argumente care ar putea demonstra că Chișinăul nu periclitează interesele Moscovei. Anume din aceste considerente aș acorda o atenție serioasă ”analizelor” de acest gen, considerându-le avertismente intenționate.