1. Economie
Modelul socialist este de a guverna include mai multe aspecte, între care pe prim plan sunt plasate implicarea „conducerii” şi, ca urmare, indentificarea deciziilor „necesare şi efeciente” pentru a redresa situaţia. Fără careva abateri de la tradiţie se acţionează la Tiraspol – întruniri la diferite niveluri, audierea cifrelor şi concluziilor, şi declaraţia soluţiilor – indiferent de faptul, că acestea se bat cap în cap cu motivele crizei.
În cadrul întrunirii din 20 ianuarie curent cu membrii „guvernului”, liderul transnistrean E. Şevciuc a ascultat raportul subalternilor referitor la situaţia economică şi în special la capitolul „alocări la buget”. Potrivit portalului „Dniester”, către 20 ianuarie 2015 au fost livrate la buget 16 mil. ruble transnistrene, ce e de 4 ori mai puţin ca în anul precedent (60 milioane). Modestele venituri au condiţionat incapabilitatea structurilor respective de a-şi onora obligaţiunile referitor la plata salariilor la timp. Reţineri esenţiale la acest capitol vor avea loc practic în toate raioanele regiunii (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia). Cum au raportat specialiştii de ramuri, „instabilitatea pieţelor externe, reducerea din solicitarea producţiei autohtone în străinătate, devalorificarea valutelor în statele vecine – iată motivele crizei în Transnistria.” Ca urmare, regiunea a încasat impozite în sumă de 3.3 milioane ruble locale, ce înseamnă de 23 ori mai puţin comparativ cu perioada analogică a anului 2014. Să nu uităm, că şi anii precedenâi nu au fost mai reuşiţi; deficitul atingea 70% din venituri.
În conformitate cu deprinderile moştenite de la fosta URSS, liderul transnsnistrean E. Şevciuc a dat dispoziţie ca să fie efectuată o analiză a cauzelor reducerii a încasărilor (de parcă şi aşa nu este evident, că toată buba e în închiderea hotarelor pentru contrabandă în şi din regiune de către Ucraina) şi identificate măsurile necesare pentru a activiza relaţiile economice externe. Să considerăm că Şevciuc a dat linie verde Acordului de asociere cu UE în calitate de parte componentă a Republicii Moldova? Care ar putea fi altă cale de activizare a acestor relaţii? Or, totuşi avem dreptate când spunem că indicaţiile se dau de „ochii lumii”, pentru a demonstra că se caută soluții?
Concomitent, Şevciuc şi subalternii au examinat situaţia în sfera ocrotirii sănătăţii. Probabil, apariţia acestei probleme în vizorul „şefului” nu este ceva întâmplător, dacă ţinem cont de faptul că, potrivit sursei citate, ramura este asigurată doar cu 23% din volumul financiar necesar. În condiţiile subdezvoltării structurilor medicale neoficiale (particulare, caritative etc.), situaţia poate deveni catastrofală. Funcţionarii din domeniu au raportat că au acceptat acordarea populaţiei serviciilor medicale contra plată, însă în 2014 acest aspect a crescut doar cu 2% comparativ cu 2013. Şefa departamentului Tatiana Scripnic promite că veniturile de la acordarea serviciilor cu plată vor fi utilizate pentru modernizarea bazei materiale a ramurii în regiune, însă cu 2% creştere anuală de la zero, este puţin probabil să atingi careva rezultate eficiente în timp rezonabil. Fără a da nume, participanţii la consfătuire au menţionat că colaborarea cu partenerii din exterior le-a permis obţinerea aparatajului medicinal în valoare de 500 mii dolari SUA, cu care au fost asamblate secţiile de naştere în clinicile din Bender, Râbniţa, Tiraspol, Grigoriopol şi Slobozia – practic, în toată regiunea. Fariseismul conducerii secesioniste transnistrene și în acest aspect domină. Nu vor să spună, că fără donaţiile din Europa nu ar fi reamenajat mai multe instituţii medicale. Cum nu vor să recunoască, că tot de aceleaşi surse le sunt legate speranţele pe viitor. Potrivit doamnei Scripnic, în anul 2015 la fel din surse extrabugetare (evident, din străinătate, odată ce în interior nu sunt nici pentru a plăti salariile), se planifică repararea sediul staţiei serviciului de urgenţă din Tiraspol. Regretabil însă, în rezumatele care încheie informaţiile referitor la multiplele vizite la Tiraspol ale diplomaţilor din statele UE, acreditaţi la Chişinău, practic minic nu se vorbeşte despre asistenţa acordată regiunii, accentul fiind plasat pe „evoluţiile pozitive ale relaţiilor între părți”.
Probabil, şi aceste planuri, extrem de modeste, nu prea au şanse a fi realizate. Absolut toate sursele din regiune nu mai pot camufla problemele economice, cu care se confruntă administraţia secesionistă. Ba mai mult, se presupune că o parte din probleme, care afectează interesele populaţiei, sunt condiţionate de incompetenţa autorităţilor. În regiune nu se mai efectuează vânzarea-cumpărarea valutei străine din banala lipsă ai acesteia. Din 20 ianuarie curent, transferurile din străinătate se plătesc în următorul mod: 30% din sumă în valuta în care este efectuată tranzacţia, restul – în ruble transnistrene. În schimb, impozitarea importurilor se efectuează în exclusivitate în dolari sau euro.
Potrivit surselor electronice, în regiune tot mai evidentă e tensionarea asigurării cu produse alimentare. Deja nu mai apare la tejghea peştele, anterior procurat la Odesa. Întreprinzătorii, lipsiţi de acces la surse valutare, nu pot procura şi importa marfa. Acest numerar trist de lipsuri nu mult timp se va opri doar la peşte. În regiune se importă sarea, zahărul, săpunul, carburanţii şi alte mărfuri de prima necesitate. Evident, că în situaţia dată, Tiraspolul ar proceda corect dacă ar căuta posibilităţi pentru a normaliza relaţiile cu vecinii. La moment, acolo se întâmplă ceva invers.
2. Securitate
Potrivit agenţiei de ştiri transnistrene „Olivia pres”, cu referinţă la canalul 1 a TV transnistreană, la 21 ianuari curent, în raionul Slobozia au avut loc măsuri de verificare a capacităţilor de mobilizare. Verificarea inoportună a fost efectuată la indicaţia directă a „comandantului suprem de trupe”, cum este considerat liderul E. Şevciuc în regiune.
Manevrele au început de dimineaţă. Militarii în rezervă au primit citaţii speciale, în care sunt indicate ora şi locul prezentării. La locul de concentrare potrivit lui A. Lucieanenco, aşa zisul ministru al apărării, s-a verificat nivelul de responsabilitate al militarilor în rezervă, prezenţa lor fizică în regiune, disponibilitatea de a recepţiona la ordinul de concentrare. Apoi s-a verificat cunoaşterea altor aspecte, cum ar fi sarcinile ce urmează după concentrare, cunoaşterea misiunilor militare şi a unităţilor în care vor activa. Angajaţii departamentelor militare vor analiza datele obţinute şi vor corecta planurile de mobilizare.
Potrivit lui Lucieanenco, ofiţerii, plutonierii şi sergenţii aflaţi în rezervă sunt bine informați cu situaţia care s-a creat „la hotareale republicii moldoveneşti nistrene”. Anume reieşind din această situaţie, în conformitate cu dinamicul ei, forţele armate ale transnistriei îşi organizează pregătirile de luptă. Anume aşa a generalizat pentru mass media locală A. Lucieanenco sensul şi conţinutul aplicaţiilor efectuate. El a mai adăugat că, recent, mijloacele informaţionale au difuzat ştirea potrivit căreia Kievul a expediat 500 de militari la hotarul cu Transnistria, pentru a fortifica apărarea acestuia. În asemenea condiţii, orice verificare a situaţiei în domeniul de apărare, este binevenită.
„Ministrul” nu a evitat argumentarea prin trimiterea la exemplul altor state. Astfel, potrivit lui, aplicaţii militare cu concentrarea rezerviştilor au fost efectuate în vara anului 2014 de către Federaţia Rusă. Să fie o simplă coincidenţă, efectuarea unor asemenea acţiuni de proporţii absolut inutile, pe fondalul inevitabilei colapse economice şi inadmisibile? Contravin logicei declaraţiile „ministrului” Lucieanenco, potrivit cărora „ministerul apărării verifică datele cu privire la evidenţa rezerviştilor” şi menţionarea fortificării hotarelor de către ucraineni. Vom urmări evoluţiile în regiune. La moment rezerviştii sunt lăsaţi la vatră. Pe cât timp?
Pe de altă parte. La 21 ianuarie curent, potrivit portalului oficial „Olivia pres”, Şevciuc l-a primit la raport pe reprezentantul Tiraspolului în Comisia Unificată de Control, Oleg Beleacov. Pornind de la faptul că în comunicatul pe marginea evenimentului nu s-a informat asupra vreunor propuneri de a debloca situaţia în activitatea acestui organ, putem presupune că şi în 2015 procesul de reglementare a diferendului nistrean nu are şanse să înscrie careva succese. Fără deblocarea negocierilor în CUC, sunt fără perspectivă cele în formatul 5+2 şi, ce e mai problematic, posibilitatea de a utiliza operaţiunea de pacificare în cazuri extraordinare.
3. Politică
Indiferent de faptul că cunoaştem capacităţile administraţiei de la Tiraspol cu privire la soluţionarea problemelor economice, care uneori destul de uşor se transformă în sociale şi politice (ba am şi vorbit despre acest fenomen), totuşi nu putem trece cu atenţia un factor. La finile anului 2014 s-a activizat siteul local „РупорПМР” , ce ar fi în româna „portavoce a Republicii moldoveneşti nistrene”, care cu regularitate publică materiale referitor la „duşmanii din interior”. Articolul „Maidanutîe pridnestrovtsi” („transnistrenii afectaţi de ideile Maidanului”) şi „Dnestr, cotorii hocet smiti Pridnestrovie” („Dnestr intenţionează să deterioreze Transnsitria”). Atenție, „Dnestr” este portal de ştiri rusesc, aflat în opoziţie faţă de E. Şevciuc – РупорПМР ar fi fondat de securitatea transnistreană, sau activ utilizat de aceasta în anumite scopuri şi interese.
Unii observatori sunt dispuşi să considere că atacurile la adresa portalului „Dniestr”, care nici pe departe nu este contra regimului secesionist, ar putea însemna că la Moscova au apărut forţe nemulţumite de politica promovată de Dumitru Rogozin. Acest funcţionar a monopolizat întreaga activitate a structurilor din Federația Rusă, în special în domeniul financiar, implicate în problema relaţiilor cu Transnistria. Sursele la care apelerază „Dniester” consideră, că această monopolizare ar putea până la urmă condiţiona agravarea situaţiei economice în regiune. S-ar fi discutat eventuala oportunitate a găsi modalitatea de al înlătura pe Rogozin de la dirijarea relaţiilor cu Tiraspolul. Autorii acestor presupuneri fac referinţă la apariţia în mass-media din FR a materialelor critice la adresa unor politicieni ruşi cunoscuţi în regiune, cum ar fi Alexei Martinov și Modest Kolerov, pentru critica dură făcută de aceștia la adresa politicii promovate de Şevciuc şi echipa – consecinţele căreia nu trezesc nici o îndoială la capitolul „competenţă”.
Nu suntem naivi şi nu credem că starea lucrurilor în sfera bugetară ar putea avea careva importanţă pentru regimul de la Tiraspol şi a celor care îl patronează la Moscova. În 2011 această stare nu era cu nimic mai stabilă şi ea nu a condiţionat careva reproşuri la adresa lui Şevciuc sau a altor persoane din anturajul acestuia. Însă, apariţia ideilor că la Moscova cineva nu este satisfăcut de activitatea lui Rogozin şi examinează posibilitatea înlăturării acestuia din postura ocupată, ar părea interesantă. Ruşii în realitate nu mai au posibilitate de a asigura existenţa regiunii. Problemele cu aprovizionarea cu produse alimentare sunt reale şi nu numai pentru populaţie, dar şi pentru efectivul contingentului militar. Posibil, sunt examinate careva modificări la politicile Rusiei în această regiune şi înlăturarea lui Rogozin ar putea însemna că Moscova nu mai vede perspectiva planului „Novorosia”, în calitate de punte spre Tiraspol, Chilia şi la Izmail. Cu toate că ar putea fi şi o opinie neargumentată, din cele care deseori apar în asemenea dramatice situaţii. Cert este un lucru – situaţia în regiunea transnistreană nu poate fi redresată fără aportul Kievului şi al Chişinăului. Apare un nou aspect de negocieri. Cine va profita din el?
Ion Leahu.