La 6 ianuarie curent, săptămânalul de expresie rusă „Kommersant.md” a găzduit pe paginile sale felictarea Ambasadorului Federației Ruse în Republica Moldova, Farid Muhametşin, prilejuită de sărbătorile de iarnă. Concomitent cu exprimările de rigoare, sunt evidenţiate Unitatea teriorial-autonomă Găgăuză şi raionul Taraclia. Potrivit Ambasadorului, vizitând de mai multe ori raioanele respective, a descoperit acolo fapte demne de urmat şi de alte regiuni din RM. Cu această ocazie, spune diplomatul rus, în anul ce vine (2014 – I.L.) aceste teritorii se vor bucura de o atenţie specială (deosebită) din partea ambasadei FR în RM.
Ştirea aici şi termină. Am putea să ne bucurăm că datorită unei atenţii deosebite, două regiuni moldoveneşti ar obţine o perspectivă de dezvoltare mai dinamică. Te asociezi cu ruşii – unde mai pui că vin cu careva investiţii, contribuie la finisarea unei uzine de producere a cărămizii (construcţia acesteia practic nici nu a început, indiferent de faptul că Republica Turcă a transferat bani frumuşei în acest scop).
Capacităţile Rusiei de a fi donatori de invidiat, au fost demonstrate cu brio la Tiraspol. Cunoscutul „prieten” a Republicii Moldova, Viceprim-ministrul FR D. Rogozin a promis activizarea industriei, plasarea la uzinile locale a comenzilor complexului industrial-militar rusesc, scăldarea economiei transnistrene în cel mai nou know-how. Regiunea s-a ales cu 7 ambulanţe şi cîteva șantiere de construcţie a unor obiective sociale, care mai mult provoacă scandaluri (ditre localnici nu se găsesc muncitori calificaţi, companiile nu asigură plata salariilor la timp, etc.) decît speranţe la o viaţă mai bună. În cadrul lansării unui asemenea obiectiv, preşedintele legislativului de la Tiraspol Mihail Bârlă a declarat cu amărăciune: „Este bine că construim grădiniţe pentru copii şi instituţii de asistenţă medicală. Dar mai e nevoie de copii, care vor frecventa grădiniţele şi vor merge la punctele medicale”.
Pornind de la faptul, că situaţia demografică şi starea economiei în Găgăuzia şi raionul Taraclia nu sunt deloc mai avansate (bugetul local este format la 70% din transferurile din Centru şi doar 30% sunt asigurate de livrările locale) am putea întreba – ce l-a uimit pe domnul Ambasador Farid Muhametşin într-atât, încât excelența sa a făcut declaraţiile respective? Din moment ce explicaţiile de rigoare nu au urmat, în detrimentul adresării diplomaţiei moldoveneşti, ne rămâne să facem careva presupuneri.
De 7 ani, de cînd funcţia de başcan (conducător) a Găgăuziei o deţine Mihail Formuzal, locotenent-colonel ai armatei ruseşti în retragere, regiunea generează tensiuni şi conflicte. Başcanului nu-i mai place legea RM prin care sunt desenate drepturile autonomiei. E pe cale de a părăsi şedinţele guvernului RM (membru al căruia este din birou) din motiv că iniţiativele, propunerile lui ar fi ignorate. Are permanente pretenţii la volumul transferurilor din centru, a boicotat actele guvernamentale executate în limba română (de stat în RM). Permanent este în conflict cu legislativul local (adunarea populară), cu primarul de Comrat, cu agenţii economici. În acesr moment, la iniţiativa lui Formuzal se pregăteşte un referendum local, în cadrul căruia populaţia autonomiei este invitată a se exprima referitor la axa proeuropeană a politicii externe a RM. Cu aportul şi influenţa Comratului, o acţiune de acest gen va avea loc şi în raionul Taraclia, populat preponderent de etnici bulgari. Nu încape nici o îndoială că această forfotă, aceste valuri de tensionare a situaţiei, le-a observat Ambasadorul rus – şi anume aceste aspiraţii antieuropene intenţionează să le „aibă într-o atenţie sporită”.
Cam ce ar putea ascunde această expresie evazivă? În 2010 pentru efectuarea cu succes a companiei electorale, FR a livrat cătere Găgăuzia 5000 tone de grîu şi 5000 tone de motorină. Formuzal, căruia i-a fost atribuit dreptul de a utiliza „asistenţa umanitară”, a procedat corect – cel puţin funcţia mult rîvnită de bașcan i-a revenit. Probabil, şi data aceasta FR nu va inventa noi procedee. Ceva grâu, motorină, fasole, iar din ianuarie curent şi un punct consular al ambasadei ruse deschis ilegal în incinta executivului de la Comrat, vor avea efectul scontat. Cei chemaţi la referendum vor spune „Nu” opţiunii europene a RM. Plebiscitul este unul „consultativ”; instanţa primară de judecată din Comrat deja a emis sentinţa prin care declară tentativa şi (respectiv) rezultatele ilegale, ce ar însemna că importanţă juridică acest referendum nu are. Însă ruşii nu au nevoie de valoarea lui juridică. Ca şi în Transnistria, ei vor flutura ca fanionul însuşi faptului: scrutinul a avut loc, populaţia și-a exprimat opţiunile – doleanţele poporului necesită a fi realizate.
Evident că o parte din populaţie, capabilă de a gîndi şi a analiza, se va opune alunecării situaţiei spre conflict cu Chişinăul, spre subminarea cursului proeuropean. Nu vor rămâne indiferente nici opinia publică, cancelariile şi presa din exterior. Totul năprasnic. Odată ce Kremlinul a decis să nu admită semnarea Acordului de asociere UE-RM, el nu va fi prea delicat în selectarea mijloacelor. Spre această impresie ne inclină sfidarea oricăror norme diplomatice din partea ambasadorului rus. Prin faptul că a „deschis cărţile” ne preîntâmpină: noi aşa dorim, noi aşa vom proceda, în caz că nu vă veţi supune.
În Comrat, un funcţionar în administraţia locală, Ivan Burgudji, a întreprins formarea „gărzii populare” – a unei formaţiuni ilegale paramilitare, scopul fiind „asigurarea ordinii publice în cadrul mitingurilor, acțiunilor în mase, petrecute de conducerea automiei”. Putem fi siguri că această „gardă” nu va rămîne neînarmată? Că, pornind de la destinaţia acestui Burgudji, extremist din faşă, „garda” nu va fi o uneltă de intimidare a celor care se opun cursului pro rus, pro Uniunea Vamală? Respectiv, prin aplicarea acestui complex de influenţă, ar putea fi realizată încă una din avertizările lui Rogozin – declanşarea conflictului şi în regiunile sudice a Moldovei, şi, în consecinţă – separarea regiunilor de republică. Este clar că Chişinăul nu va mai aplica forţa, iar extremiştii de la Comrat şi, posibil, Taraclia, nu au careva frâne la capitolul dat. Îîncurajarea din partea celor care promit „o atenţie sporită” le este o indulgenţă în cele mai criminale acţiuni.
Îndată cum vor fi anunţate „rezultatele referendumului”, Chişinăul ar trebui, cu acordul prietenilor, să solicite convocarea Consiliului de securitate al ONU pentru examinarea cazului şi elaborarea procedeelor, care ar exclude violenţa. Alte mecanisme nu mai pot fi eficiente contra Rusiei, care a „strâns în dinţi căpăstrul” şi nu mai poate fi influenţată.
Ion Leahu