Ion Leahu: Disponibilitatea „Apărătorilor Transnistriei” de a recurge la metodele din 1992 e evidentă

Subsemnatul a mai avut ocazii a presupune că procesul de reglementare transnistrean este unul deloc simplu, că problema (la fel ca și la inițierea conflictului) are în sine un element colosal de rivalități interetnice. Evident că teza respectivă nu a fost susținută de majoritatea comentatorilor, oponenții declarând că conflictul este unul profund politic. De parcă asta nu este clar? Însă problemele politice, care vizează sferele politicului de vârf al statelor implicate, nu ar fi putut provoca ura care a consolidat populația regiunii întru susținerea unui regim rebel, și, mai mult, a conserva această ură în stare de disponibilitate permanentă de a ataca cu arma inamicul din anii 90. Indiferent de care natură ar fi eventualul pericol – real, armat, pașnic sau inventat.

Situația financiar-economică în regiune e foarte complicată. Krasnoselischii, pentru a evita șifonarea imaginii,  preferă să nu se implice personal în soluționarea problemelor – din care motiv misiunea i-a revenit lui Alexandru Korșunov, președintele Sovietului Suprem. La 17 iulie curent spicherul ”parlamentului” de la Tiraspol l-a apelat telefonic pe Serghei Neverov, președintele fracțiunii ”Edinaia Rossia” (Rusia Unită) în Duma de Stat din FR, pe care l-a rugat să pornească procedura pentru acordarea Transnistriei a asistenței umanitare sau tehnice. Liderul parlamentului de la Tiraspol a menționat – important – ”că agravarea situației în economie se datorează nu doar pandemiei și crizei economice mondiale, dar și consecințelor secetei îndelungate, și a înghețurilor de primăvară. Afară de asta, anumite mijloace bugetare au fost alocate pentru prevenirea și combaterea daunelor provocate de inundații”. (”AS ”Novosti Pridnestrovia” (Noutățile Transnistrene) din 17 iulie 2020.). Integral, factorii indicați au condiționat reducerea veniturilor la buget, ba mai mult, au condiționat cheltuieli suplimentare, neplanificate. Concomitent, A.Korșunov l-a rugat pe S. Neverov să contribuie la soluționarea situației cu plata suplimentelor la pensiile acordate de Federația Rusă, pensionarilor locali cu cetățenia rusească. Potrivit lui Korșunov, ”conducerea transnistreană ar fi revoltată de faptul că anul curent (2020) mijloacele financiare pentru acest capitol, nu au fost transferate din Moscova. Tiraspolul este deprins cu faptul că anual sume cu destinația indicată nu sunt transferate și lipsa lor trezește întrebări în mediile vulnerabile.

Deci, din document, dar și expunerea în presă a conținutului întreținerii oficialului de rang înalt (fie și nerecunoscut), aflăm că economia regiunii a fost zdruncinată de pandemia, criza mondială, seceta și înghețurile, inundațiile, întârzierea transferului bancar din FR. Și nici un cuvânt referitor la Moldova. De ar fi cu ceva de vină Chișinăul, Tiraspolul ar fi vorbit cu deputatul Dumei de Stat numai despre asta. Nu, de data aceasta nu este demonstrată vina noastră.

Apoi, care ar putea fi explicațiile dezmățului spiritual, ce are loc ultimul timp în stânga Nistrului? Formal este cunoscut. Chișinăul oficial cere lichidarea posturilor care au blocat satele, aflate sub jurisdicția RM. La aceste solicitări s-au atașat combatanții, veteranii conflictului de la Nistru din 1992, ce au evoluat cu declarații în care cer ridicarea posturilor de control, instaurate de regimul secesionist în jurul satelor moldovenești. Se declară că activitatea acestor posturi ilegale grav lezează drepturile omului a mai mult de 15 mii de oameni, locuitori ai acestor teritorii. Spre deosebire de persoanele oficiale de la Chișinău, veteranii au declarat că, în caz contrar, ei își propun blocarea traseelor auto ce duc în și din regiunea separatistă, pentru a-i face mai cooperanți pe conducătorii acestei. Posibil, cineva ar fi văzut în textul apelului anumite amenințări, însă nicidecum nu se face instigare la careva aplicare a violenței. Asta e evident. N însă și pentru formațiunea denumită ”Uniunea apărătorilor ”rmn”, care, cum se spune în materialul oficial al ”AS Novosti Pridnestrovia” din 18 iulie 2020, au lansat declarația referitoare la ”amenințările și provocațiunile Moldovei în Zona de securitate”.

Organizația respectivă, se scrie în declarație, consideră inadmisibile ”orice acțiuni provocatoare, care ar contribui la declanșarea conflictului și ar fi adresate contra operațiunii internaționale de menținere a păcii”.

În document se mai scrie: ”Recepționăm ca amenințare personală pentru fiecare din noi personal, atacurile și declarațiile militariste ale combatanților moldoveni de toate felurile, care cer Transnistriei să oprească lupta cu coronavirusul, să anuleze restricțiile sanitare, în special punctele de control la diferite treceri. Este cunoscut, că Europa a lansat restricții pentru Moldova, prin includerea acestei în lista roșie, și România frățească a aplicat interziceri de intrare în țară pentru moldoveni. Poate, ar fi cazul ca combatanții se protesteze contra acțiunilor Europei și a României? Prostia evidentă și imposibilitatea realizării unor asemenea cerințe explicit ne vorbește, că nenorociții, oropsiți de soartă, afectați de luptele din 1992 și de cei 30 de ani de viață fără perspectivă în Moldova, din nou sunt folosiți în mod cinic în scopuri politice. Considerăm inadmisibile orice acțiuni care ar contribui la reluarea conflictului și ar fi axate contra operațiunii de pacificare, efectuată sub bagheta Rusiei.

Atragem atenția liderilor formațiunilor obștești, funcționarilor și conducătorilor structurilor de forță, care nu numai contribuie la escaladarea intensității, dar și personal participă la diferite provocațiuni în Zona de Securitate, că ei vor fi personal trași la răspundere pentru acțiunile comise, care au avut ca consecință acutizarea conflictului și consecințe negative.

Declarațiile neinspirate ale Viceprim-ministrului pentru ”așa zisa reintegrare”, acțiunile destructive ale altor funcționari ne demonstrează fața adevărată a Chișinăului, atitudinea acestui față de Transnistria. Pierzând lupta cu coronavirusul, blocând dialogul cu Tiraspolul, fiind incapabili a realiza măcar ceva din acordurile semnate anterior cu Transnistria, Chișinăul intenționează aplicând forța a sustrage atenția cetățenilor săi  de la propria incapabilitate indiferent de domeniu.

Experiența multianuală a relațiilor cu Moldova, a  demonstrat că tentativa de a bloca tratativele și a discredita operațiunea de pacificare prin escaladarea situației în Zona de Securitate, sunt fără perspectivă și neapărat vor plasa inspiratorii acestei în imposibilitate de a acționa.

Dacă cineva dintre combatanți are probleme cu memoria, apărătorii Transnistriei sunt permanent gata de a identifica posibilitatea pentru a readuce la realitate masa lipsită de voința folosită de politicieni în interesele acestora, într-un mod cinic și antiuman.

Exprimăm susținerea definitivă Operațiunii Internaționale Tripartide de Menținere a păcii, și suntem convinși că plasate în conformitate cu decizia Staffului republican antiCOVID, posturile mobile de carantină fac față misiunii de a proteja cetățenii, și nicidecum nu pot ataca stabilitatea în această zonă.

Susținem inițiativa Președintelui Krasnoselischii de a se adresa conducerii FR cu solicitarea de a mobiliza resursele Contingentului militar rus, ale partenerilor la negocieri în formatul ”5+2” pentru a influența Chișinăul și a restabili evoluțiile de altă dată ale procesului  de negocieri și revederea de către Moldova a planurilor de a provoca tensiune în zona responsabilității forțelor de menținere a păcii. Apelăm către forțele sănătoase politice și sociale din Moldova pentru a contribui la stoparea unei prostii provocatoare, care ar putea avea consecințe imprevizibile. 

În caz că situația se acutizează, transnistrenii ca și 30 de ani în urmă, se vor ridica la apărarea Patriei, familiilor și celor apropiați, și noi, veteranii, ne vom alătura celor tineri, generațiilor de transnistreni crescuți în statul lor liber.

Categoric condamnăm orice amenințări și chemări militariste, care ar putea deveni suicidale pentru autorii acestora. Aventurile revanșarde ale Moldovei nu se vor realiza, cum nu au termen de prescripție crimele ei contra poporului transnistrean.

Nu vom uita, controlăm, suntem gata”.

Semnează sucursalele organizației din Camenca, Râbnița, Grigoriopol, Tiraspol, Dnestrovsc, Bender, precum și reprezentanții mișcărilor – ”Boievâe bratia” (Frații de arme, Bender); OSTC – ”Consiliul Întrunit a Colectivelor de Muncă”.

Situația este clară. Disponibilitatea de a recurge la metodele din 1992 e evidentă. Care ar fi cauza că mentalitatea oamenilor, cam de aceeași vârstă, crescuți și educați în condiții similare, manifestă o asemenea diferență? Voluntarii din dreapta Nistrului au manifestat pretenții către conducerea politică de la Tiraspol, care, în opinia lor, încalcă drepturile omului. Au și invitat veteranii transnistreni la acțiuni comune. De ce răspunsul este atât de toxic? Evident că sunt multe puncte de vedere asupra factorului dat. Eu voi vorbi referitor la cel mai puțin cunoscut. Din primele zile ale conflictului, administrația transnistreană a indicat selectarea actelor care ar demonstra implicarea Moldovei în acțiunile militare. Se identifică și se oficializează  orice fel de mărturie. La ceva timp după conflict, Tiraspolul, înarmat cu mape de ”materiale”, a apelat către Tribunalul Obștesc din Moscova. Da, este o instanță neoficială, deciziile căreia nu sunt obligatorii de aplicat. Însă ”procesul” a permis crearea unei baze de materiale pentru menținerea unei tonalități înalte a acuzațiilor la adresa Moldovei.

A apărut situația respectivă, îndată un șir de autori apelează la această bază. Un careva Vladimir Bucarschii, autor ”creștin”, redactor la portalul ”Izborsk.md”, se învârtește pe la Mitropolia Moldovei și pe la arhiepiscopul de Tiraspol Sava, a evoluat cu materialul ”Suta de Români vrea sânge”. A evoluat în portalul Izborsk.md, la 17 iulie curent.

Nu are sens să multiplicăm aberațiile respective integral. Vom da careva extrageri, pentru a demonstra la care sentimente apelează autorii. El scrie: ”În Moldova au apărut proprii inviolabili – combatanții, participanți la acțiunile de represiuni contra transnistrenilor. Limba mea nu va putea numi aceste canalii – combatanți, egalându-i în drepturi cu cei care și-au vărsat sânge în luptele cu fasciștii germani”. Deci, combatanții din Moldova sunt ”canalii”. Pornind de la fraza deputatului Dumitru Alaiba, că ”poliția reține pe cei care jefuiesc și vând țara, nu pe cei care o apără, el trece la ”explicații”: de cine și cum ne-au apărat? ”Citat din Declarația Tribunalului Internațional Obștesc, la care ne-am referit: ”Cu privire la încălcarea normelor Dreptului Internațional  în cadrul conflictului armat la Nistru din 23 iunie 1993”. Din partea structurilor armate a RM, se descrie cu lux de amănunte: omoruri ale cetățenilor pașnici, femei, copii; torturi; violuri, umilințe; atragerea forțată în serviciul militar; luarea ostaticilor; ignorarea măsurilor de precauție la planificarea și realizarea operațiunilor de luptă; distrugeri nemotivate în masă ale construcțiilor civile. În decizia tribunalului este accentuat, că pentru cele comise se fac responsabili nu doar cei care au comis infracțiunile, dar și cei care au ordonat. În conformitate cu convenția din 26 noiembrie 1968, crimele vizate nu au termen de prescripție”. Urmează și un șir de ”fapte” concrete, prin care se demonstrează corectitudinea declarațiilor de mai sus.

În acești ani de după 1992 s-ar fi putut găsi modalități de a demonstra că materialele sunt false. S-ar fi putut apela către o instanță internațională abilitată, care ar fi demonstrat la modul categoric adevărul. Nu s-a făcut și societatea rămâne dezarmată în fața acuzațiilor din stânga Nistrului. Și, ce e și mai grav, de la an la an tot mai des la aceste acuzații este atașat ceva legat de România. Ura față de moldoveni este extrapolată și asupra românilor. Vor se ne lipsească de ultimul suport devotat pe exterior. Și, concomitent, să excludă orice perspectivă de acceptare a românismului de către transnistreni.

Cu ocazia pregătirii acestui material au fost testate Facebook-ul și site-urile transnistrene. O majoritate absolută susține afirmațiile oficiale, declarația ”apărătorilor”, materiale de genul celui al lui Bucarschi. Deputatul în Sovietul Suprem  de la Tiraspol A. Safonov declară că Transnistria este fericită prin prezența trupelor ruse pe teritoriul ei. Fără a cunoaște aceste particularități, ar fi obraznic a admite că regiunea va accepta reintegrarea.