Nu este clar, care anume factor a influențat mai puternic situația în jurul procesului de reglementare transnistreană, însă tăcerea mediatică, care s-a lăsat peste el, e deloc încurajatoare. Cel puțin așa consideră Serghei Ceban, autorul analizei ”Încotro merg relațiile Chișinău-Tiraspol” de la Regional Trends Analytics din 8 octombrie curent. E cazul de menționat, că în detrimentul evoluțiilor în regiune, publicația este unica în ultimele săptămâni – fapt care la fel devine simptomatic.
Ceban afirmă că, după prima jumătate a anului 2020 deloc simplă, dominată în relațiile Chișinău-Tiraspol de confruntări și nu de colaborare, partea secundă este caracterizată de o liniște destul de alarmantă și destul de condiționată. Caracterul controversat al situației l-au accentuat două evenimente, la prima privire destul de diferite, dar, posibil, cu origini comune.
Este vorba de decizia autorităților de la Tiraspol de a admite populația regiunii la urnele de vot la 1 noiembrie 2020, care la doar câteva zile a suferit o lovitură, exprimată prin arestarea unui angajat al poliției RM de către structurile de forță ale Tiraspolului. La moment este deficitar a înțelege clar, ce este tăinuit de aceste două episoade. Cel puțin reprezentantul Transnistriei la negocieri Vitalie Ignatiev, în declarația din 8 octombrie curent, afirmă că structurile abilitate transnistrene au reținut un grup de persoane, între care și un angajat a organelor de forță ale RM, pentru comiterea mai multor crime. Potrivit lui Ignatiev, unele forțe politice din dreapta Nistrului au utilizat situația în scopuri electorale – însă, spune Ignatiev, Transnistria în mod principial nu se implică în procese politice ce au loc în statul vecin. Ignatiev a comunicat că a avut loc o convorbire telefonică între Igor Dodon și Vadim Krasnoselischii, în cadrul căreia au fost reconfirmate atașamentul reciproc asupra principiilor de dialog și umanism, ceea ce a condiționat punerea în libertate a angajatului poliției RM, dar nu și finalizarea cauzei penale la adresa acestuia. Toate procedurile procesuale referitoare la caz vor continua. Vom vedea însă; rapiditatea cu care angajatul poliției a fost eliberat, ne permite să presupunem cu mare doză de convingere, existența unui scenariu coordonat de ambele părți. Evident că elaborarea și realizarea unor asemenea scenarii nici într-un caz nu înseamnă că procesul de reglementare evoluează în direcția reintegrării. Alegerile sunt o chestie personală, ele se discută la nivel personal și se realizează în funcție de interesele ambelor părți.
Ceban consideră că lipsa întrunirilor personale ale reprezentanților politici, experților și conferințelor în formatul ”5+2”, ar însemna că tratativele au luat o pauză. Cu mare probabilitate, pauza ar fi condiționată de alegerile prezidențiale din 1 noiembrie curent. Presupunerea are la bază declarația recentă a Doamnei Cristina Lesnic, potrivit căreia reuniunea în formatul ”5+2” este actuală pentru Chișinău, însă ar fi util a reveni la problemă după ciclul electoral. Ceban consideră că dialogul părților, în special în lumina evenimentelor din Carabahul de Munte, necesită a fi permanent și fără alternative. Nu se exclude că partenerilor externi le va reuși identificarea argumentelor și resurselor necesare, pentru a plasa relațiile ambelor maluri într-o albie constructivă.
Nu este clar, de unde acest optimism al lui Ceban. Realitatea transnistreană nu contribuie deloc la asemenea concluzii. La 2 octombrie curent, Agenția de știri transnistreană ”Novosti Pridnestrovia” a comunicat că Vadim Krasnoselischii personal a asistat la aplicațiile militare ale forțelor armate locale. În calitate de subiect al aplicațiilor a evoluat campania, care a demonstrat nivelul de interacțiune a infanteriei cu alte tipuri de trupe: tancuri, artilerie, transmisiuni etc. În final Krasnoselischii a declarat că armata transnistreană demonstrează un nivel înalt de pregătire de luptă. Potrivit lui Krasnoselischii, în regiune forțele armate se bucură de o mare atenție, sunt dotate cu cele necesare. Krasnoselischii special a accentuat că, în pofida doctrinei militare de apărare, armata transnistreană este gata de a riposta oricărui inamic. Precizarea nu este necesară, odată ce Transnistria se află între Moldova și Ucraina, ultima fiind tratată drept stat-garant și prietenos. Astfel, doar Moldova ar putea fi acel inamic, căruia regimul secesionist ar putea riposta. În aceste condiții, este complicat de așteptat evoluția dialogului pașnic și constructiv. Drept dovadă faptul că, de la demararea negocierilor, părțile nu au reușit a atinge o poziție comună nici la un subiect, care nici pe departe nu vizează ”suveranitatea” regiunii.
La 8 octombrie curent, Oleg Beleacov, co-președintele Comisiei Unificate de Control din partea Tiraspolului, a declarat că trupele de menținere a păcii nu se vor implica în procese politice. Astfel, el a reacționat la propunerea doamnei Cristina Lesnic, Viceeprim-ministru pentru reintegrare al RM, ca trupele de menținere a păcii să-și asume anumite angajamente în perioada alegerilor. Nu s-a cerut nimic ieșit din comun. Cu asemenea adresări părțile apelează cu ocazii diferite – fie sărbători (Paște, pomenirea răposaților, Revelion, etc), fie manifestații. De la CUC se cere doar a asigura cu posibilitățile de care dispun, libera circulație a cetățenilor în zona de securitate. Posibil, o mai mare atenție la transportul care circulă prin posturi pentru a evita transportarea persoanelor agresive, a armelor, a substanțelor incendiare. Nimic mai mult și nimic ce ar depăși obligațiunile funcționale ale forțelor de menținere a păcii. Însă de data aceasta Beleacov (evident, la indicația lui Krasnoselischii), a refuzat, declarând că trupele de menținere a păcii nu pot și nu vor fi implicate în careva procese politice. Situația ne permite să reiterăm la acest capitol propria opinie, expusă ceva mai devreme – Tiraspolul a acceptat, probabil la presiunea Moscovei, a permite accesul populației către sectoarele de vot, însă nu ratează nici o oportunitate pentru a demonstra că disponibilitatea lui poate fi și diametral contrarie. De asemenea hărțuire a situațiilor, legate de relațiile cu Chișinăul, Tiraspolul are necesitate permanentă, ca nu cumva cineva să gândească că Tiraspolul ar porni pe calea revizuirii deciziilor de ”suveranitate și independență”.
Revenim la Ceban, care comunică, că experții ar fi preocupați de prognoze referitoare la evoluțiile procesului de negocieri în anul curent și mai departe în funcție de cine va deveni președinte după 1 noiembrie. Se presupune că factorul influent de bază ar putea deveni nu instituția șefului statului, ci păstrarea majorității de guvernare în parlament și a actualului guvern, care determină direcțiile negocierilor, prioritățile și prerogativele negociatorilor, care nu pot fi depășite în mod voluntar.
În caz că victoria revine lui Igor Dodon, linia relațiilor cu Tiraspolul, probabil, nu se va schimba. Ceban consideră că în condițiile de stabilitate politică internă, Dodon ar putea activiza această direcție importantă, consolidând-o cu noi propuneri practice, susținute de colegii de coaliție. Asta ar fi în corelație cu promisiunile lui Dodon, potrivit cărora el intenționează a consacra mandatul secund de președinte soluționării ”problemelor serioase”, între care și reintegrarea statului. Ceban face presupunerile respective, însă, se vede că la Tiraspol domină alte opinii.
La 2 octombrie curent s-a anunțat că este numit un nou director la termocentrala din Cucurgan. Fostului director, Alexei Șirma i-ar fi expirat termenul contractului. La prima privire nu e o noutate importantă, de nu ar fi unele elemente semnificative. Noul director Valentin Trubceaninin este născut în Rusia, s-a mărturisit acolo și până la investirea în funcția respectivă, nu a avut nimic comun cu Transnistria. Are studii de invidiat: universitatea de radioelectronică din Cerepoveț și universitatea tehnică din Sankt-Petersburg; are grad MBA, acordat de universitatea Northumbria din marea Britanie. A activat în calitate de conducător la mai multe sectoare energetice, între care a Societății ”Sevstali” (Oțelul de Nord), imense din punct de vedere a volumului de energie produs și transportat. Promovarea unui asemenea specialist la funcția de director la întreprindere, la care din 12 funcționează doar 2-3 agregate (nu este piață de desfacere afară de RM), ar însemna că Tiraspolul și Moscova au planuri de activizare a întreprinderii, care nu vizează implicarea Chișinăului. În știre se comunică, că sub bagheta lui Trubceaninin, termocentrala va continua asigurarea cu energie electrică a consumatorilor interni și exportul ei în exterior. Repetăm, RM este unicul recipient a energiei electrice, exportate de termocentrala de la Cucurgan. Astfel, în viitorul îndelungat, Tiraspolul vede RM doar în calitatea de stat străin. În proces de reparație și renovare se află hidrocentrala de la Dubăsari. Pentru a efectua lucrările planificate, întreprinderea a procurat o macara cu capacitatea de ridicare de 100 tone. Nu se comunică prețul mecanismului, dar nu e greu de presupus, că e destul de costisitor. Este greu de imaginat că liderii de la Tiraspol și-ar permite asemenea cheltuieli în condiții în care ar apărea o perspectivă cât de vagă de a deveni parte componentă a Republicii Moldova.
Trebuie de menționat, că lista evenimentelor chemate să consolideze ”rmn” este destul de impunătoare și se completează cu regularitate. Noi ne vom opri, afară de cele indicate, încă la un fenomen. Krasnoselischii, la 2 octombrie curent, a semnat dispoziția potrivit căreia în regiune va fi format Muzeul istoric de stat al ”rmn”. Instituția va ocupa un teritoriu imens în Tiraspol, fiind plasată pe str. centrală 25 Octombrie nn. 40,42.44 și 46. Instituția va fi construită în trei etape: 1- elaborarea conceptului; 2 – reconstrucția edificiilor, reparația capitală, formarea definitivă artistică; 3 – finalizarea completării. La ce bun ar trebui lansarea acestei instituții în perspectiva (de ar exista) reintegrării?
Victoria Maiei Sandu, consideră Ceban, neapărat va condiționa modificări în configurația politică a Moldovei, care puțin probabil să contribuie la stabilitate în stat. Ca urmare, consideră Cerban, putem presupune că relațiile cu Tiraspolul vor fi trecute pe planul secund, tratativele vor continua în actuala formă extrem de neconcretă și neconsecventă, evident fără efecte, în așteptarea noilor deznodăminte politice. Alte consecințe ar putea fi lipsa întrunirilor în formatul ”5+2”, pentru prima dată din 2011. Ceban consideră că o asemenea evoluție ar fi mult prea alarmantă, odată ce aflarea conflictului transnistrean în afara atenției partenerilor din exterior ar putea nu numai să îngreuneze elaborarea condițiilor de reintegrare, dar în genere să contribuie la agravarea situației în regiune. Un element suplimentar negativ, în opinia lui Ceban, ar fi problemele cu care se confruntă OSCE. În opinia autorului de la RTA, anul curent ar putea fi unul în care nu ar avea loc conferința anuală ministerială, ceea ce ar însemna că Chișinăul ar putea fi văduvit de declarația finală, în care este expus punctul de vedere al comunității internaționale vis-a-via de problema transnistreană.
Ceban totuși nu termină cu acest final apocaliptic, și ne propune o variantă mai lejeră. Domnia sa admite că și în situația că lucrurile în exterior vor sta anume așa cum se presupune, asta nu e atât de principial. Clar, că o poziție argumentată și fermă a partenerilor de dezvoltare ar permite mai constructiv de perfectat axele procesului de negocieri, și, respectiv, a respecta mai mult interesele statului moldovenesc. În lipsa unor asemenea orientări, ar fi problematic a propune Tiraspolului principiile de reglementare a diferendului și integrării statului, ceea ce ar trebui să formeze bazele mișcării spre integrare și consolidare a statului.
Materialele propuse spre atenția cititorului, destul de argumentat ne demonstrează că, la moment, în regiunea transnistreană nu sunt dispoziții de a asculta și a examina orice fel de propuneri de coexistență în cadrul unui stat, în afară de cele de covecinătate. Asta nu înseamnă că nu e cazul de a identifica soluții pentru reintegrare. Numai că nu de cele care, chipurile, ar putea da efect în zilele ce urmează. În calitate de indicator ne va servi noul muzeu de istorie a regiunii. Dacă în el se va găsi loc pentru o expoziție cu conținut constructiv referitor la relațiile cu Moldova, vom mai vedea…