Relaţiile guvernului Gaburici cu Tiraspolul au început de la o problemă aproape particulară, inventată la Tiraspol – posibil, anume cu acest scop – a atrage Chişinăul în ceva mărunt, pentru a evita discuţii la subiecte de bază. Însă, cineva cu capacitatea de gîndire mult mai înaltă, a inventat acest fleac cum este certificatul de asigurare a autovehicolelor, și a calculat corect. Guvernarea moldovenească va fi încântată de faptul soluţionării unei probleme ce ar putea însemna “deschiderea căilor şi pentru alte”. Li se va impune spre examinare un set al solicitărilor care crează necesitatea regiunii şi nu au nimic comun cu doleanţele celor din dreapta Nistrului. Pentru a nu apare în calitatea de “spărgător al procesului de negocieri”, guvernul Gaburici va accepta aceste solicitări. Cedările se vor admite pînă când nu va deveni evidentă inoportunitatea, ca să nu spunem pericolul, acestora. Fix aşa cum a fost în cazul Lucinschi, apoi Voronin. Probabil nimeni nu vrea să accepte experienţa predecesorilor şi preferă propriile cucuie.
Deci, la 8 aprilie current, la Tiraspol a fost semnat un act care reglementează acordarea asistenţei de asigurări în Republica Moldova şi Transnistria. Actul aşa a şi fost semnat: pentru Moldova – Gaburici, pentru Transnistria – Şevciuc.
Părţile s-au angajat pînă la 10 mai curent să elaboreze un document, prin care se fie determinată colaborarea între structurile de asigurare de pe ambele maluri ale Nistrului. Actul presupune libera circulaţie a transportului auto şi prestarea integrală a serviciilor de asigurare în ambele teritorii cu condiţia ca conducătorii să dispună de acte de asigurare, eliberate la locul de înmatriculare a unităţilor de transport. La fel, părţile sunt obligate a presta informaţii în caz de necesitate pentru a efectua operaţiunile respective. Deci, în opinia autorului, avem un nou caz de confirmare din partea Chişinăului a independenţei şi suveranităţii Transnistriei. Posibil că există şi alte opinii. Unii experţii admit posibilitatea relaţiilor într-o formă similară celor interstatale la nivel „centru – regiune”. Potrivit lor, este important ca acordul încheiat să soluţioneze careva probleme cu care se confruntă populaţia. Nu am avea ce reproşa, în situaţia în care părţile (Gaburici-Şevciuc) ar fi format un sistem de asigurare unic, avînd la bază legislaţia RM. În realitate constatăm, că Chişinăul a acceptat existenţa paralelă ai altui sistem, obligînd propriul să colaboreze cu cel neconstituţional. Este un element la care atenţionăm în mod special. Ulterior vom demonstra, că Şevciuc consecutiv realizează subiectul „recunoaşterii Transnistriei şi guvernarea de la Chişinău, conştient, sau inconştient, îl susţine”.
Evident, că apare fireasca întrebare. Care ar fi motivele acestor acţiuni inexplicabile? De unde un asemenenea grad de credibiluitate pentru persoană, a cărei poziţie referitor la relaţiile cu Chişinăul sunt destul de bine cunoscute. O confirmare a acestei poziţii obscure a lui Şevciuc faţă de Chişinău a parvenit în timpul desfăşurării negocierilor. Este vorba de un act inimaginabil de răpire extrem de obraznică a doi cetăţeni ai Republicii Moldova.
Potrivit portalului de ştiri Publica TV, „Speriaţi de moarte, cu traumatisme şi cu sechele care vor rămâne pe viaţă, aşa s-au întors acasă cei doi moldoveni din satul Vertiujeni, raionul Floreşti, care au fost răpiţi, săptămâna trecută, din propria casă de către miliţienii transnistreni. Ei au fost reţinuţi fiind suspectaţi de comiterea unui furt în stânga Nistrului”.
O echipă a Publika TV a aşteptat aproape două ore la punctul de trecere din Sănătăuca, împreună cu şeful Inspectoratului de Poliţie din Floreşti, până când victimele au fost predate autorităţilor constituţionale.
Victimele au fost bătute cu cruzime şi forţate să recunoască faptul că au fost implicate în organizarea şi comiterea unui furt în regiunea transnistreană.
“Au spus că sunt din Poliţie, am cerut să arate legitimaţia, dar nu au vrut. Am crezut că sunt tâlhari. Ne-au luat cu sila din casă. M-au târât cu spatele prin pietriş”, a povestit bărbatul.
Femeia care a fost răpită povesteşte că miliţienii transnistreni i-au torturat mai mult de cinci ore.
“Ne-au dat de băut şi după asta ne-au dus la expertiză și cereau să spunem că noi am furat iepurii. Şi ne-au bătut. Ne-au spus: dacă nu spunem adevărul, nu mai vedem casa şi vom fi hrană pentru peştii din râul Nistru. Ne-au dezbărcat şi eu strigam în gura mare, daţi-mi măcar ceva să mă îmbrac. Pe bărbat l-au lăsat cu pielea goală, în lenjerie”, a spus femeia.
În cadrul emisiunii Publika Report, Aliona Lîsîi a povestit că miliţienii i-au luat forţat din casă.
“Noi pe 8 aprilie, în jurul orei 23:30, eu dormeam, bărbatul tot dormea, feciorul meu privea televizorul. În vremea aceea au intrat în casă la noi trei bărbaţi, l-au luat pe bărbat de pe cuptor, îndată i-au pus cătuşele la mână si l-au tras jos la pământ”, a spus femeia.
Reprezentanţii Poliţiei din Floreşti spun că vor întreprinde toate măsurile pentru a identifica vinovaţii.
“Persoanele date au fost recunoscute în calitate de parte vătămată şi urmează a fi audiate în calitate de parte vătămată. După aceasta persoanele vor fi prezentate medicului legist pentru stabilirea gradului vătămărilor corporale. Se petrec acțiuni de urmărire penală și măsuri speciale de investigație pentru identificarea concretă a persoanelor care au săvârşit această faptă”, a explicat ofiţerul de urmărire penală, Mihail Ceapa.
Cum am menţionat, Gaburici a solicitat eliberarea celor doi, la ce i s-a răspuns, că dacă se va demonstra corectitudinea vesiunii poliţiei RM, cei reţinuţi, posibil, vor fi eliberaţi. Versiunea s-a adeverit, separatiştii au fost impuşi a-i elibera, însă Tiraspolul nu numai că nu a adus scuzele de rigoare, el nici nu a renunţat la solicitările sale obraznice referitor la clasarea dosarelor penale intentate unor funcţionari transnistreni de către parchetul moldovenesc. Şevciuc insistă ca dosarele să fie anulate urgent, toate contra la toate, iar pe viitor părţile să consulte eventualele tentative de intentare a urmărirei penale. Probabil, şi în cazul de la Floreşti, absolut criminal, Tiraspolul va solicita “consultări”. Este curios a vedea cum se va descurca Chişinăul, care de bună voie acceptă mrejele întinse de Tiraspol.
Poziţia Chişinăului, cît de inconsecventă nu ar fi, mă deranjează mai puţin. Până la urmă, evoluţia relaţiilor Chişinău –Tiraspol neapărat va avea formula deja cunoscută: apropiere, euforie, semnarea mai multor acte, ca mai apoi să urmeze umilirea de către Tiraspol şi revenirea la starea de “război rece”. Mă sufocă poziţia reprezentanţilor cancelariilor europene, a structurilor internaţionale, care, fiind implicate în soluţionarea diferendului nistrean, nu contribuie la întreruperea acestui cerc vicios, soldat cu pierderea de timp, cu compromiterea suveranităţii şi a demnităţii statale a RM.
Ar fi absolut suficient a studia puţinele declaraţii ale lui Şevciuc, făcute în cadrul forurilor internaţionale, la care a fost invitat. Spre exemplu, la conferinţa internaţională consacrată măsurilor de consolidarea a încrederii reciproce, de la Landshut Germania din 30 octombrie 2013. Cu mare regret constatăm (spune Şevciuc), că cineva construieşte un sistem de înăbuşire a economiei transnistrene, lipsindu-ne de libertate în comerţ, in circulaţia transportului, lucruri, la care noi avem drept în conformitate cu memorandumul din 8 mai 1997.”Şevciuc solicită explixcaţii referitor la problema datoriilor de 4 miliarde dolari SUA pentru gazele naturale faţă de compania rusă „Gazprom” (în aspect – cine le va plăti, dacă Transnistria devine parte componentă a RM) în condiţiile aderării RM la Acordul de liber schimb cu UE.Noi, declară Şevciuc, nu putem a ne permite luxul de a încredinţa soarta economiei „naţionale” şi a populaţiei unor opinii din exterior, care avînd frică de eventuala „recunoaştere a republicii” în viitor, intenţionează a ne lipsi de posibilitatea de a soluţiona problemele actuale. Vă amintim, spune liderul de la Tiraspol, că Transnistria, pentru a impulsiona tratativele, a lansat mai multe iniţiative la începutul anului 2012, în favoarea RM. Este vorba de anularea taxelor comerciale de 100% (s-a efectuat în interesul Tiraspolului, care doar a anulat interdicţia, introdusă de Smirnov – I.L.); Extinderea reciprocă a comerţului. (Noi nu avem o asemenea necesitate); Translarea unilaterală a două canale TV în regiune (Da, apoi partea moldovenească le-a oferit frecvenţe canalelor transnistrene, însă ei au refuzat să efectueze procedurile obligatorii); Funcţionarea fără probleme a şcolilor cu predarea în română. „Aceste iniţiative, continuă Şevciuc, nu au fost luate în consideraţie, din contra ni se propune să aderăm la Zona de comerţ liber în cadrul UE, factor care neapărat va condiţiona pierirea economiei transnistrene. Evident, că Tiraspolul nu poate admite asemenea evoluţii, care nu promit soluţii, dar declanşează criza”.
Suntem martori tentativelor de a ruina actualul format a operaţiunii de pacificare, de a atrage mai multe state care la moment deţin statut de observatoare, în conflict în calitate de participante. Consider că calea confruntării, fără a ţine cont de realităţi, este o cale în trecut. Are loc nu numai denaturarea faptelor, dar și şantaj deschis, care a rămas în afara unui comentariu serios, unor aprecieri respective. Din contra, Tiraspolul săptămînal postează informaţii referitor la „vizitele înaltor oaspeţi” din Marea Britanie, Germania, Franţa etc.
Şevciuc în continuare a enumerat, sau cum a spus el, a fixat, unele poziţii de principiu pentru a identifica şi soluţiile în realţiile Tiraspol-Chişinău, care durează de 23 de ani, mai mult decît există actuala Republică Moldovenească. În primul rând nu este cazul a tremura în faţa eventualei recunoaşteri a statalităţii transnistrene, real existente, dacă asta condiţionează stabilitatea şi demonstrează cum ar putea fi soluţionat conflictul. O asemenea soluţie ar asigura realizarea drepturilor oamenilor care locuiesc în Transnistria, la libertate, la determinare. Indiferent de faptul că place această propunere tuturor sau nu, cheia conflictului e într-un divorţ civilizat, de genul celor ce au avut loc între Cehia şi Slovacia, Serbia şi Muntenegru. Recunoaşterea politică a Transnistriei ar adăuga stabilitate în lume. Normele dreptului internaţional nu sunt impedimente pentru libertate, pace şi stabilitate. Aplicaţia flexibilă ale acestor norme formează unica cale corectă, care trebui urmată.
La 8 mai s-a recunoscut separarea sistemelor de asigurări în transport. Probabil, va urma cu sistemul bancar, cu alte sisteme. Cum ar putea explica cei ce guvernează la Chişinău fermitatea Tiraspolului în calea sa spre „recunoaşterea politică a suveranităţii Transnistriei”?
Ion Leahu.