A început anul 2018, care – ca și cele precedente – va fi marcat de anumite evenimente pe domeniul reglementării transnistrene. În opinia subsemnatului, anul 2017 a demonstrat absolut elocvent un lucru: regimul secesionist și patronii acestuia de la Moscova foarte greu se acomodează cu manifestarea de fermitate din partea Chișinăului. Comit greșeli, se dau în panică. Însă, este destul ca Chișinăul să comită o mică slăbăciune, cum urmează lovitura. În 2016 asta s-a întruchipat în protocolul de la Berlin, în 2017 în cel de la Viena.
Problema (ca să nu-i spunem tragedia) documentului de la Viena constă în faptul că Chișinăului i s-a dictat un program de acțiuni, care integral sunt nu numai în favoarea Tiraspolului, dar semnarea acestor poziții ar demotiva complet Tiraspolul de a ține cont de interesele malului drept. El va înainta până la recunoașterea oficială din exterior. Cel puțin aceste concluzii le putem extrage din conținutul angajamentelor asumate de Chișinău la Viena și din declarațiile lui Ignatiev pentru presă. Declarația respectivă prezintă interes odată ce, în calitate de reporter al ziarului ”Geopolitica” a evoluat Elizeo Bertolazi, colaborator științific la Institutul Studiilor Geopolitice, reprezentant al statului care va conduce în 2018 OSCE. Și în această situație ”ministrul” transnistrean a confirmat aspirațiile și scopul structurii pe care o reprezintă de a obține recunoașterea în calitate de stat suveran.
La întrebarea lui Bertolazi, ”care sunt perspectivele cu privire la recunoaștere? Transnistriei pe viitor?”, Ignatiev a spus: ”Ne străduim să demonstrăm că Transnistria de –facto este un stat independent, care timp de 27 de ani luptă pentru existență în condițiile presiunilor și blocadelor. Dispunem de o economie dezvoltată, care prezintă interes pentru alte state. Din aceste motive considerăm, că suveranitatea republicii de-facto, trebuie recunoscută și de-jure. Asta ar fi cel eficientă modalitate de soluționare a diferendului nistrean. Și, pentru a obține această recunoaștere, vom utiliza toate căile pentru a familiariza lumea cu ceea ce este Transnistria.”
Deci, o dată în plus ni s-a demonstrat că Tiraspolul, de la acordurile semnate la Berlin, Viena și cele ce vor urma, vede alte consecințe. Nu apropierea malurilor, ci apropierea recunoașterii. Și, cum am observat, în calitate de temei a acestor aspirații, Ignatiev invocă prezența unei economii ”dezvoltate, ce prezintă interes pentru partenerii din exterior”. Referitor la veridicitatea acestor afirmații ale oficialului transnistrean, extrem de importante pentru a pătrunde în esența spiritului ce domină în această rezervație, cu ce provoacă el și populația locală, dar și exteriorul? Care este situația reală în economia transnistreană? Încercăm să elucidăm situația prin prisma interviului lui Ivan Uzun, docent (conferențiar) la universitatea din Tiraspol, doctor în economie, acordat agenției de știri ”Novosti Pridnestrovia” la finele anului 2017.
Evident, că reducem din material, fără a schimba aprecierile.
N.P. În 2017 s-a decis a reduce radical povara impozitelor asupra industriei. V-a avea această măsură efectul pozitiv?
Uzun. Reducerea impozitelor nu are efectul benefic cât în perioada imediată, atât și în perspectivă.
N.P. Reprezentanții industriei afirmă, că creșterea va avea loc, odată ce ei nu au mijloace pentru a investi în dezvoltare.
Uzun. Dar aceste mijloace, sunt suficiente pentru a evolua în calitate de investiții? Nu cred că ar fi suficient pentru a obține un careva effect pozitiv.
N.P. Da, dar dacă reducem impozitele, asta ar stimula interesul eventualilor investitori?
Uzun. Da, asemenea tactici se aplică, însă diferența e foarte mică; 1-2% ce înseamnă, că pentru o perioadă scurtă efectul nu va fi, iar pentru perspectivă – vom vedea.
N.P. Anul ce se scurge a fost marcat de o creștere esențială în industrie. Cum se explică fenomenul, și ar fi ceva de lungă durată?
Uzun. De perspectivă nu putem vorbi. Economia regiunii depinde de cei cu care colaborează, iar acolo e fixată o creștere, însă destul de modestă. Și alta: 2016 a fost unul catastrofal pentru industria transnistreană, comparativ cu care ar exista o anumită creștere. Însă, nu putem afirma că aceste întreprinderi vor atinge nivelul anterior, atins până la cădere.
N.P. Depindem de exterior, însă, probabil, sunt careva state de care depindem mai mult?
Uzun. E vorba de Moldova, Ucraina Rusia, unele state din Uniunea Europeană. Vedem că Moldova și Ucraina se confruntă cu probleme, ca și Rusia. În UE la fel nu totul e bine, și aceste momente negative neapărat se vor extinde și asupra noastră.
N.P. De cine e dependența mai mare – de statele unde exportăm, sau de unde importăm?
Uzun. Evident că prioritatea o au statele în care exportăm. Piața noastră internă e mică și nu prezintă interes pentru producător. Plus la toate, ne confruntăm cu situația negativă în domeniul demografic, ceea ce indică și o mai mare reducere a pieței interne, care la rândul său, și mai mult face sumbre perspectivele regiunii.
N.P. Referitor la perspective. Guvernul și-a propus creșterea economiei cu 6-7% anual. E realist?
Uzun. În prețuri nominale – posibil, în cele reale – e cazul de meditat. Între 2003 și 2007 au avut loc evoluții de 10 ba și de 16%, însă ele au fost condiționate de starea economiei internaționale de altă dată, la care ea nu mai revine. Așadar, nici Transnistria nu ar putea atinge cifrele respective. (Creșterea economiei transnistrene din 2000 a avut alte forțe motrice. Se aplicau scheme, care asigurau Uzina metalurgică de la Râbnița cu gaze naturale, energie electrică gratis, fier uzat la un preț de nimic, ce a permis exportul volumurilor mari la preț de dumping. Evident, că această situație nu se va mai repeta. I.L.. Uzun consideră, că dacă și vor avea loc evoluții pozitive în economie, ele vor fi condiționate de restabilire și nu de transformare de sistem.)
N.P. În Transnistria este evidentă disproporția între domeniul de serviciu și producția materială. Întrucât asta e normal?
Uzun. La noi sectorul bugetar prevalează în economie, dar bani pentru a-i asigura necesitățile nu sunt. Iată aici e disproporțiunea. E cazul a schimba structura serviciilor, a reduce numărul celor care sunt finanțate de la buget.
N.P. De unde această disproporțiune?
Uzun. Consumăm mult mai mult de cât producem. Observăm cum a evoluat deficitul bugetar în regiune. Inițial era comparativ redus, ca apoi să atingă mărimi considerabile, până la 43% planificat pe anul 2018. (Cele precedente au fost de 70%. I.L.). Deficitul dat prevalează cu mult cele trei la sută din PIB, recomandate de organismele internaționale financiare. Ar trebui să reducem cheltuielile de întreținere a statului.
N.P. Ce a condiționat această disproporție – creșterea rapidă a cheltuilelor, sau cea înceată a PIB-ului?
Uzun. Ambele.
N.P. Anul curent s-a manifestat bine uzina metalurgică. Care domeniu ar mai putea impulsiona economia?
Uzun. Trăim în perioada celei de a patra revoluții științifice, care este conjugată cu nanotehnologia. Nu observ în Transnistria aplicarea acestor tehnologii. Din acest motiv acordăm atenție resurselor de care dispunem. Ar trebui nu doar să creștem cereale, dar să avem și o industrie de prelucrare a produselor agricole. Ar trebui să investim în unitățile industriale, construite încă pe timpul URSS. Dar și aici sunt probleme. De găsit criteriile fondate de susținere. Este cunoscut că, pentru întreprinderile care au mai mult de 7% costul surselor energetice în costul producției, orice majorare a tarifului la energie este egal cu faliment. Astfel, nu putem susține unii din contul altora. (Uzun nu spune direct, că starea industriei în regiune e ireparabilă și nu falimentează doar datorită tarifelor de mizere la sursele energetice). Dispunem doar de câteva companii care fac față, restul au existat, nu au evoluat. Și, principalul, nici nu dispunem de surse pentru modernizare. Cât ține de investorii externi, ei nu se grăbesc, noi nu prezentăm pentru ei interes. Este nevoie de reforme instituționale, ca situația să se schimbe.
N.P. Cum apreciați economia regiunii în 2017?
Uzun. Guvernul este în căutarea soluțiilor pentru a achita sectorul bugetar cu salarii până la 26 decembrie. Asta înseamnă că careva efecte sunt, însă nu de natura necesarului cum ar trebui să funcționeze economia. Oamenii au lucrat, și ei trebuie să-și ridice remunerarea. Nu sunt bani din motiv că nu sunt achitate impozitele, ceea ce ar însemna că creșterea de 1,3% fixată în economie, este insuficientă. E bine că guvernul nu mărește impozitele, dar extinde baza de impozitare. Vom vedea, care vor fi efectele.
Referitor la efecte. La 21 decembrie curent, Andrei Guranda, ”ministrul” ocrotirii sănătății din regiune a evoluat cu un raport referitor la starea domeniului în fața ”Consiliului consultativ” (un organ constituit din foștii deputați în Sovietul Suprem). Potrivit raportului, în 2017 pentru procurarea medicamentelor s-au alocat 13,1% din necesar; pentru hrana bolnavilor – 26,3%; pentru protezarea dentală – 7%,; pentru realizarea programelor ”de stat” în domeniu – 7,2%. În principiu, nu mai este nevoie de a apela la alte argumentem pentru a concluziona ce fel de stat este Transnistria. E regretabil că aceia care admit acordarea suveranității acestei structuri, nu țin cont de realități.