Este regretabil a constata, că foarte des noile generaţii ale politicienilor nu fac uz de experienţa predecesorilor lor, da preferă a comite gafele odată deja comise. Zilele aceste am urmărit o situaţie, care ar putea fi una din cele mai mari agravări ale relaţiilor Chişinău-Moscova după decembrie 2003, cînd V.Voronin, atunci preşedinte a RM, a refuzat semnarea “memorandumului” Kozac. Federaţia Rusă, la solicitatea personală a lui Voronin, a perfectat un document (asupra acestuia în calitate de coordonator a lucrat şi Dumitru Kozac, funcţionar în administraţia lui Putin, cu numele cărui a fost popularizat actul), care propunea căile de reintegrare a statului şi finisarea conflictului nistrean. Evident că “reintegrarea” se efectua la 100% în interesele Rusiei şi a Transnistriei, Moldova oficial devenea satelit a Federaţiei Ruse, însă documentul avea priza unui act, foarte scump personal pentru preşedintele Rusiei V.Putin. El foarte mult spera să obţină titlu de politicianul căruia i-a reuşit soluţionarea paşnică a unui conflict sîngeros. Renunţarea lui Voronin de a semna acest act a fost egalată cu o ofensă deosebit de gravă, adusă personal lui Putin. Din momentul respectiv în relaţiile bilaterale moldo-ruse au parvenit sancţiunile comerciale, retorica dură referitoare la modificarea formatului operaţiunii de menţinere a păcii şi evacuării din republică a trupelor şi armamentului rusesc. În funcţie de situaţie, de caracterul conjucturii politice în Moldova, Moscova mai variază duritatea restricţiilor economice, mai permite unor firme accesul pe pieţele sale cu cantităţi neînsemnate de fructe, legume, vinuri. Însă, în problema prezenţei sale militare în Moldova, poziţia nu se schimbă; din contra, devine tot mai dură şi indiscutabilă.
Recent, la acest capitol destul de categoric s-a expus Grigore Karasin, secretar de stat la ministerul de externe rusesc. „Mandatul operaţiunii de pacificare – spune Karasin- în mod expres condiţionează longevitatea aflării trupelor ruse în Transnistria de atingerea anumitor înţelegeri politice, care ar asigura soluţionarea diferendului nistrean”. Karasin, ca şi tot politicul rusesc, intenţionat plasează Grupul operativ de trupe ruse (anterior Armata 14 -I.L.) în componenţa contingentului de pacificatori. Este absolut necorect, este o aberaţie, odată ce nu există nici un act al guvernului RM, internaţional, al Comisiei Unificate de Control, care ar atribui acestor trupe calitatea respectivă. Referitor la GOTR Acordul din 21 iulie 1992 prevede atingerea termenului de evacure în cadrul tratativelor moldo-ruse, care, fiind pornite prin anii 90, au fost stopate de către reprezentanţii FR şi la moment nu au loc. Cît ţine de termenul de evacuare a contingentului de pacificatori, aceasta nu este indicat în alt mod, decît sub aspectul înţelegerii participanţilor la operaţiunea de pacificare, sau abandonarea operaţiunii de către o parte din componentele operaţiunii. Însă, şi acest moment, neatingerea unei soluţii în vederea rezolvării conflictul transnistrean, Karasin îl tratează în modul care e convenabil FR. El spune, „că de vină e Chişinăul, care practică o tactică destructivă în procesul de tratative”. Potrivit lui Karasin, „timp de 24 de ani contingentul militar rusesc este garant al păcii şi stabilităţii cît în Transnistria, atît şi în Moldova în general. Anume aşa poate fi apreciată situaţia în ansamblu”. Accentuăm, Karasin în mod arbitrar a atribuit GOTR calitatea de „garant al păcii şi pentru RM”; el nu admite că poate fi o altă apreciere a funcţiei acestor trupe. Şi, neaşteptînd ca să se usuce vopseaua de tipografie pe aceste declaraţii ofensatoare ale Vice-ministrului rus de externe, Ministrul Apărării al Republicii Moldova face propriul pas politic pe această tabelă de şah. Domnia sa efectuează o întîlnire de lucru cu omologul său ucrainean Stepan Poltorac, în urma cărei apare declaraţia cu privire la „disponibilitatea Ucrainei de a acorda un coridor verde pentru retragerea armatei ruse din RM”.
Cum scrie Igor Liubec la 05.11.2016, Ucraina este gata să pregătească un „coridor verde” pentru evacuarea trupelor ruse și armamentului din Colbasna. Ministrul Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, și omologul său ucrainean, Stepan Poltorak, au ajuns la o înțelegere în acest sens în cadrul discuțiilor de astăzi din Odessa.
Solicitat de reporterul “Deschide.md”, Anatol Șalaru a declarat că munițiile din Colbasna reprezintă un pericol enorm atât pentru Republica Moldova, cât și pentru Ucraina și regiunea transnistreană, în acest sens până la finele anului urmează să fie definitivat planul de retragere al armamentului, dar și a trupelor speciale ruse (GOTR).
„Am discutat crearea unui coridor special pentru militarii ruși, aflați în regiunea transnistreană și pentru armamentul și muniția care este depozitată la Colbasna. Am fost informat oficial că partea ucraineană este gata să pregătească un coridor pentru evacuarea armatei ruse și a armamentului. Am stabilit că urmează să trimitem specialiștii noștri în Ucraina pentru a elabora partea tehnică: să examineze căile de ieșire din Republica Moldova, intrare în Ucraina, pe unde vor putea circula. Apoi urmează să informăm OSCE, pentru că noi vrem ca această operațiune să fie sub egida OSCE și ONU. Până la sfarșitul acestui an urmează să mai avem o întrevedere oficială pentru a finaliza discuțiile și a aproba etapele care urmează să le parcurgem în cadrul operațiunii de evacuare a armamentului din regiunea transnistreană. Urmează să ne adresam instituțiilor internaționale pentru a face presiuni asupra Rusiei să-și retragă armamentul si armata. Noi oferim toate căile: maritim, terestru si aerian”, ne-a declarat el.
Anatol Șalaru a precizat că chiar Republica Moldova practic nu va suporta cheltuieli, iar o parte din muniții care sunt în stare gravă de degradare vor fi distruse cu suportul material și financiar al Statelor Unite și OSCE. În acest sens va dispărea un pericol uriaș pentru toti, și asta din motivul că la Colbasna sunt amplasate muniții din anii ’40.
La fel, demnitarii au discutat și situația actuală din țările noastre. În acest sens, Anatol Șalaru a solicitat părții ucrainene să-l declare pe liderul PSRM, Igor Dodon, drept persoană indizerabilă pe teritoriul statului vecin.
„Declarațiile lui sunt un precedent foarte periculos. În cazul în care recunoaște anexarea Crimeei în urma unui referendum, același lucru poate fi făcut și pentru Transnistria, deoarece și ei au făcut un referendum prin care au cerut unirea cu Rusia”, a spus el.
Amintim că anterior Șalaru a vorbit despre trei posibilități de retragere a armamentului: pe cale terestră (prin tranzitarea teritoriului ucrainean); pe cale aeriană (prin aeroportul de la Mărculești) și pe cale maritimă (prin intermediul portului Giurgiulești). „Noi le asigurăm toate condițiile, numai să vrea!”, a declarat Șalaru.
Ministrul Apărării a mai subliniat că Grupul Operativ al Trupelor Ruse are un contingent de 1200 de militari, mai puțin cu 1000, dintre care doar 500-600 sunt ostași profesioniști. De fapt, Federația Rusă a recurs la o șmecherie și a schimbat trupele de pacificatori, care au venit oficial în Republica Moldova, cu trupele GOTR. Astfel, s-a putut realiza rotația militarilor ruși. La rotație a contribuit și recrutarea populației transnistrene.
Solicitat de reporterul Deschide.md, Anatol Șalaru a declarat că munițiile din Colbasna reprezintă un pericol enorm atât pentru Republica Moldova, cât și pentru Ucraina și regiunea transnistreană, în acest sens până la finele anului urmează să fie definitivat planul de retragere al armamentului, dar și a trupelor speciale ruse (GOTR).
Cum era şi de aşteptat, reacţia Moscovei nu s-a lăsat întîrziată. Potrivit reporterului Vadim Vasiliu la 07.11.2016, „Rogozin a ridiculizat planul moldo-ucrainean de retragere a trupelor ruse din Transnistria”. Evident, vorba cu ridiculizare este doar o metaforă. Funcţionarul rus şi-a permis unele comparaţii deloc oneste pentru Republica Moldova. Viceprim-ministrul rus Dmitri Rogozin a comentat disponibilitatea Ucrainei și Republicii Moldova privind crearea unui coridor verde pentru retragerea trupelor și munițiilor ruse din Transnistria. Rogozin a comparat Ucraina și Republica Moldova cu Hondurasul și Guatemala care s-au înțeles să retragă trupele americane din Coreea. „Dar cu Rusia și Transnistria au uitat să se consulte? E ca și cum Hoduras a promis să ofere ajutor Guatemalei pentru retragerea trupelor americane din Coreea”, a scris Rogozin pe pagina sa de Facebook, transmite RIA.ru
Ucraina este gata să pregătească un „coridor verde” pentru evacuarea trupelor ruse și armamentului din Colbasna. Ministrul Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, și omologul său ucrainean, Stepan Poltorak, au ajuns la o înțelegere în acest sens în cadrul discuțiilor de sâmbătă din Odesa.
Solicitat de reporterul Deschide.md, Anatol Șalaru a declarat că munițiile din Colbasna reprezintă un pericol enorm atât pentru Republica Moldova, cât și pentru Ucraina și regiunea transnistreană, în acest sens până la finele anului urmează să fie definitivat planul de retragere al armamentului, dar și a trupelor speciale ruse (GOTR). Putem fi siguri, că doar cu ironia lui Rogozin cazul dat nu se va termina. La moment în activitatea Moscovei domină alte priorităţi, motiv din care declaraţia lui Şalaru a fost comentată doar în acest mod, dacă nu acordăm atenţie afirmaţiilor lui E. Şevciuc, care la fel s-a pronunţat la acest subiect. Şevciuc consideră, scrie Novosti Pridnestrovia, că „Grupul de trupe ruse are un rol-cheie în efectuarea operaţinii de asigurare a păcii pe Nistru, care prezintă un exemplu unic în activitatea respectivă, fenomen recunoscut de mai mulţi experţi. Operaţiunea garantează pacea şi stabilitatea la Nistru, şi, atâta timp cît nu este atinsă o soluţie politică a conflictului nistrean, nu are sens a discuta referitor la evacuarea grupului de trupe ruse. Această evacuare inevitabil ar destabiliza situaţia, condiţionînd şi reluarea conflictului armat”. Deci, şi de data aceasta, Şevciuc în mod premeditat confundă Grupul de Trupe ruse, referitor la evacuarea cărora s-a discutat la Odesa, cu contingentul de pacificatori, prezenţa cărora în Moldova este legalizată prin Acordul din 21 iulie 1992.
Admitem, că Moscova, care deja a determinat care-i va fi poziţia în problema evacuării, nu va mai recurge la alte acţiuni, că totul se va delimita la declaraţiile lui Rogozin şi Şevciuc. Vorba e că Moldova şi Kievul nu vor putea realiza nimic din cele convenite. Absolut nimic. Nici măcar a încerca a plasa în agenda formatului “5+2” problema dată. Moscova, iritată de modul în care s-a discutat problema (fără ea, cu reprezentantul Kievului), din start va respinge oricare tentativă de acest gen. Nu numai referitor la evacuarea trupelor şi armamentului, da şi ceva mai puţin sensibil, cum ar fi modificarea formatului operaţiunii de pacificare, în contextul deciziilor de la Odesa din 20 martie 1998. Lucrul dat putea avea o anumită perspectivă dat fiind faptul, că Germania nu ar dori să termine preşedinţia în OSCE fără careva rezultate (amplasarea unei asemenea probleme în agenda formatului „5+2” deja e o reuşită indiscutabilă). Datorită declaraţiilor puţin gîndite ale unor funcţionari din Chişinău încă mult timp orice tentativă de modernizare a prezenţei militare ruse în RM, se va lovi de poziţia nezdruncinată, de beton, vociferată de G. Karasin“: „timp de 24 de ani contingentul militar rusesc este garant a păcii şi stabilităţii cît în Transnistria, atît şi în Moldova în general”. Chişinăul şi toată lumea a constatat, că nu sunt forţe care ar putea spulbera pacea în regiune; Moscova, Karasin, Tiraspol şi Şevciuc exclud modificarea operaţiunii, nu mai vorbind de evacuarea trupelor, afirmînd că îndată va izbucni un nou conflict armat. Relaţiile cu asemenea personaje cer în mod necondiţionat o mare atenţie la declaraţii şi afirmaţii. Preţul acestor deseori e greu de estimat.