La 3 iulie curent, la Tiraspol a avut loc un eveniment, a cărui importanță profundă poate fi înțeleasă doar prin evidențierea completă a factorilor care l-au însoțit. La Tiraspol au avut loc manifestații de sărbătoare, organizate cu ocazia celor 25 de ani de la fondarea Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) în Transnistria. Cu acest prilej, în incinta orășelului militar a fost dezvelit monumentul militarilor GOTR – ”participanților la misiunea de pacificare la Nistru”. Memoria predecesorilor a fost eternizată într-un monument de granit, încoronat de un vultur din piatră. La ceremonie, între mulți alții, a participat și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselischii. Acesta a mulțumit inițiatorilor evenimentului și pe toți care au contribuit la crearea monumentului, menționând aparte importanța consecutivității istorice și a unui sens profund în selectarea anume acestei forme a monumentului. În calitate de exemplu i-a servit monumentul gloriei ruse, cel mai vechi monument din orașul Bender, instaurat cu prilejul împlinirii o sută de ani de la bătălia de la Borodino din 1812. A fost ridicat cu concursul mijloacelor adunate de ofițerii și soldații regimentului 55 de infanterie ce purta denumirea ”Podolischii”.
Nota informqativă a redației ”Novosti Pridnestrovia”, căreia aparține știrea. ”Grupul Operativ de Trupe Ruse este format având la bază structurile fostei Armate 14 a MA a FR la 1 iulie 1995. Una din sarcinile prioritare ale Grupului este îndeplinirea misiunii de pacificare. Experții internaționali recunosc această misiune pacificatoare drept una din cele mai reușite din istoria universală”.
Patosul materialului de la Tiraspol nu are nici o acoperire argumentală. La 26 octombrie 1995, prin Ordinul Nr. 312|1|43, Cartierul General al Forțelor armate ale FR a atribuit efectuarea misiunii de pacificare in regiunea transnistreană a RM brigăzii separate de infanterie (gardă) nr.8, ulterior denumită GOTP. Însă, asta a fost o decizie separată și ilegală a părții ruse. Partea moldovenească și OSCE nici nu au fost informate la timp referitor la modificările operate. Trupele, armamentul, munițiile și alte valori militare din dotarea fostei armate a 14, în conformitate cu art. 4 din Acordul de la Moscova din 21 iulie 1992, urmau a fie evacuate din regiune. A rămas, este prezentă activ în regiune, și în mod arbitrar și-a însușit funcțiile care nu-i aparțin. Un alt punct de vedere îl are administrația secesionistă de la Tiraspol. În alocuțiunea sa la deschiderea monumentului, Vadim Krasnoselischii a declarat că ”Soldatul rusesc a fost, este și va fi apărătorul oamenilor care locuiesc în Transnistria”. Concomitent cu dezvelirea monumentului s-a vorbit referitor la ”trecutul glorios” al armatei 14, ale cărei tradiții sunt preluate de efectivul GOTR. Cei prezenți au depus flori la la monumentul mareșalului Gheorghe Jucov, la fel plasat în incinta orășelului militar. Colonelul Dmitrii Zelencov, șeful GOTR, a menționat că una din misiunile de bază, realizate cu succes de efectivul GOTR, este educarea militar-patriotică a tineretului și consolidarea patrimoniului militar-istoric. Cu acest scop militarii GOTR anual participă la parada Victoriei, diferite reconstrucții istorice militare de epocă. În orășelul militar al GOTR funcționează un muzeu al Gloriei Militare, consacrat GOTR, operațiunii de pacificare în Transnistria, actualității militare a trupelor armate ale FR. În anul curent muzeul a fost frecventat de mai mult de 1500 de elevi de la diferite instituții de învățământ ale ”republicii”. Afară de muzeu, în incinta garnizoanei, dispunem de o expoziție permanentă a tehnicii militare de luptă, funcționează instalația ”satul partizanilor”, mini-poligon, unde doritorii pot a se antrena în tragerea la țintă”. Încep cu tragerea la țintă, urmează implicarea în activitatea ”tinerilor militari”, apoi alte forme de instruire militară după programele FR. Nu cred că colonelul Zelencov este sincer când declară că ”educația militar-patriotică este misiunea principală a GOTR”. Însă, că această misiune este una din cele mai importante, nu trezește nici o mirare. Vadim Krasnoselischii a afirmat că ”istoria prezenței militare a Rusiei pe malurile Nistrului este una bogată prin gloria și forța armei rusești. ”Aș dori – a continuat liderul de la Tiraspol – ca actuala pagină a prezenței militare ruse în Transnistria să nu fie ultima, ca istoria Rusiei să nu finalizeze cu istoria GOTR în Transnistria, odată ce anume soldatul rus a fost, este și va fi apărătorul oamenilor care locuiesc aici. Este greu de închipuit pacificatorii ruși fără GOTR”. Cu ocazia evenimentului, mai mulți militari ruși au primit diferite distincții de la administrația transnistreană.
Apoi au urmat competiții sportive, între care și un turnir la trântă judo. La turnir au participat militarii GOTR, însă învingătorii vor lua parte la competițiile la nivel de ”structuri de forță ale republicii transnistrene”. Evident, că atenția acordată acestui turnir la trântă, cu mult depășește conotația sportivă. Noi am mai analizat datele care au fost popularizate cu ocazia evenimentului sportiv, dar ne vom repeta, în special pentru a demonstra că nu educația istorico-militară a tineretului local ar fi misiunea principală a unității militare ruse, dislocate în regiune.
Deci, potrivit versiunii oficializate, prezența militară rusă în Transnistria ar fi expusă prin două batalioane (82 și 113), care consecutiv ar efectua misiune de pacificare în Zona de Securitate și în afara ei (procesul de pregătire). Repet, acest mecanism nu este convenit cu partea moldovenească. Potrivit acordului din 1992, FR urma să dispună în Moldova de un batalion, care nemijlocit efectua misiunea de pacificare, apoi, la expirarea termenului, era înlocuit de altă formațiune, expediată din districtul militar aflat în interiorul FR. Bun, condiția indicată nu s-a respectat. Ar urma ca trupele ruse -GOTR- să dispună de 2-3 unități. Două batalioane și una două unități de asigurare, ceea ce ar fi explicat cifra de 1000-12000 de militari, declarată de diferiți oficiali, referitor la componența GOTR. Însă, turnirul la judo a convocat 10 echipe, cu câte 6 sportivi. Potrivit declarației serviciului de presă a Districtului militar de Vest al MA al FR, echipele reprezintă diferite subunități ale GOTR. Astfel, avem nu 2 batalioane și 1-2 structuri auxiliare, ci 10 formațiuni la nivel de companie. Cel puțin asta reiese din lista învingătorilor. Primul loc l-a obținut compania de reparații; locul secund îl deține compania nr.4 de infanterie, și locul trei l-a cucerit compania de mijloace de transmisiuni mobile. Ultimul moment necesită careva explicații. Asigurarea transmisiunilor în cadrul unui batalion modern, este atribuită unei secții constituite din 4-6 militari. La nivel de regiment, misiunea este realizată de un pluton de specialiști. (Oficial, GOTR nu este un regiment). De o companie de mijloace de transmisiuni mobile ar putea dispune o divizie, cu un efectiv de 3-5 mii de militari. Astfel, putem presupune că și alte campanii din cadrul GOTR la fel sunt cu capacitatea de a asigura necesitățile unei structuri incomparabil mai mari decât actualul GOTR. Concluzia este una: Grupul asigură transformarea sa în caz de necesitate, într-o formațiune incomparabil mai mare. Evident, fiind dotată și asigurată cu cele necesare la timpul respectiv.
S-ar putea produce situația pentru care în GOTR au loc pregătirile respective? Posibil, și mult mai degrabă decât am admite, reieșind din situația reală. La 7 iulie curent AȘ transnistreană ”Novosti Pridnestrovia” a pus pe post informația potrivit căreia ”Sovietul Suprem” (parlamentul de la Tiraspol) intenționează a apela către statele-garante în procesul de negocieri. Comisia pentru relații externe a legislativului de la Tiraspol deja a pregătit adresarea către partenerii externi, care vizează ”situația ce s-a creat în ultimul timp în zona de securitate”. Prin lansarea acestei adresări deputații își propun a ”împiedica destabilizarea activității Comisiei Unificate de Control (CUC) și a operațiunii de pacificare în ansamblu”. Ar fi în realitate un asemenea pericol? De a cui activitate acest pericol ar putea fi condiționat? Răspunsul e la suprafață. Evident, ”a părții moldovenești”. Adresarea, pregătită în legislativ, are la bază raportul lui Oleg Beleacov, co-președinte din partea transnistreană a CUC, și deputat în SS. Potrivit raportului, partea moldovenească din martie curent a ”recurs la multiplele acțiuni destructive și provocatoare”. Deschizând parantezele, Beleacov a explicat, că ”provocările” ar fi nedorința părții moldovenești a participa la activitatea grupurilor de observatori militari care monitorizează situația în zona de securitate”. Este clar – odată cu refuzul regimului separatist transnistrean a ridica posturile de grăniceri, plasate ilegal în zona de securitate, partea moldovenească a fost nevoită a-și retrage observatorii, pentru a nu oficializa activitatea acestui element al operațiunii de pacificare, compromis de acțiunile Tiraspolului. Regimul nu recunoaște propriile acțiuni mult periculoase – instalarea fără consultarea cu CUC a 37 de posturi ilegale, care au blocat activitatea și au lezat drepturile elementare ale mai multor cetățeni ai RM, dar și a celor din regiunea secesionistă. O. Beleacov este revoltat de faptul că 17 rapoarte ale observatorilor militari nu sunt semnate de partea moldovenească și nu pot fi propuse spre examinarea CUC, ceea ce ar însemna că situația în Zona de Securitate nu este controlată de structurile operațiunii de pacificare.
Efectul scontat al adresării a fost explicat de către deputatul în SS Andrei Safonov, care a declarat că ”Transnistria trebuie să fie pregătită pentru eventuale provocări din partea Republicii Moldova”. ”Nu putem exclude, spune deputatul, că provocațiunile vor fi declanșate prin activitatea unor forțe extremiste, necontrolate de guvernarea de la Chișinău”. Cât ține de eventuala reacție a partenerilor străini, este evident că ei vor încerca să facă vinovată partea transnistreană. Vedem asta din reacția reprezentanților structurilor internaționale (care?) la faptul că Transnistria a instalat posturi de carantină, ”în conformitate cu recomandările OMS”.
De unde a luat aceste date Safonov nu este clar, dar e evident alta. Tiraspolul profită de ocazie pentru a aprofunda isteria și a argumenta acțiunile sale ilegale – de la instalarea posturilor, la arestarea persoanelor care critică încălcarea drepturilor omului din partea regimului transnistrean. Galina Antiufeeva, președinte al Comitetului pentru relații externe a Sovietului Suprem, declară, că adresarea respectivă este o reacție dură, indicată a implica partenerii, pentru a impune Moldovei revenirea la masa de tratative și excluderea tensiunilor.
Nu pare deloc artificială situația, când liderii transnistreni vorbesc mult referitor la faptul că soldatul rus apără populația locală, și nu se știe de ce și de cine o apără. Iată că legislativul a găsit sursa de pericol, a găsit inamicul populației transnistrene. Nu se exclude că actul de apărare ar putea fi realizat înainte ca indignarea populației față de acțiunile ilegale ale administrației transnistrene să devină realitatea unor proteste masive și mult mai extinse decât cele recente la Râbnița.