Tiraspolul a lansat un nou proiect propagandistic – o serie de materiale, publicate de Agenția de știri ”Novosti Pridnestrovia” cu genericul comun ”Fondarea republicii”, prilejuit celor 30 de ani de existență a regimului. Autorii și-au denumit creația ”30 de ani de la renașterea statalității” transnistrene, promovând teza că actualul regim este succesorul Republicii Moldovenești Sovietice Socialiste Autonome, formate în cadrul Ucrainei, cu scopuri politice. De data aceasta nu ne vom antrena în polemici la capitolul statalității autonome; scopul nostru e a demonstra că regimul secesionist (indiferent unde s-a format) nu poate exista fără asistența din exterior – în cazul nostru, inclusiv și din Republica Moldova.
Vom aborda problema financiară: fondarea sistemului financiar separat, circuitul banilor, formarea relațiilor cu exteriorul. Nu vom trece cu atenția și titlul articolului din 4 septembrie curent, publicat (cum am mai spus) de AȘ ”Novosti Pridnestrovia”: ”În 1991 Transnistria a fost înscrisă în registrul Băncii Centrale a Federației Ruse în calitate de cea de-a 15-a Republică Unională în cadrul URSS”. Articolul nu este altceva decât interviul acordat agenției de către Veaceslav Zagreadschi, primul ”guvernator al băncii republicane transnistrene”. Zagreadschi povestește: ”După proclamarea la 2 septembrie 1990 a republicii moldovenești transnistrene, una din sarcinile primordiale a devenit crearea sistemelor bugetare și financiare. La 6 ianuarie 1991 este adoptată ”legea Republicii Transnistrene Moldovenești Sovietice Socialiste (RTMSS) referitor la sistemul bugetar”, iar la 1 februarie 1991 – Hotărârea Sovietului Suprem al RMTSS referitor la aplicarea legii cu privire la Banca de stat transnistreană și referitor la aplicarea în Transnistria a a legii URSS ”Referitor la bănci și sistemul bancar în RMTSS”. Însă, adoptarea actelor normative nu garanta și aplicarea acestora în practică. Urmau să fie identificate modalitățile de aplicare în practică ale acestora.
Evident că un proiect propagandistic este în prim plan axat spre aspectele de ”spălare a creierelor”. La întrebarea corespondentului, care au fost condițiile economice în care s-a proclamat ”republica transnistreană”, V. Zagreadschi ne comunică că regiunea era puternic dezvoltată. Ocupând 13% din teritoriul RM și dispunând de 18% din populație, regiunea forma 40% din PIB-ul RM. Întreprinderile industriale și energetice (într-adevăr, tot complexul energetic era pe malul stâng) formau baza economică a regiunii, însă impozitele le colecta Moldova, banca națională a Moldovei. Pentru a deveni independenți, era nevoie de formalizarea statului, (sau, cum spune Zagreadschii, – restabilirea statalității). La una dintre ședințele cu ușile închise ale OSTC (Consiliul Unit al Colectivelor de Muncă) s-a decis a elabora bazele economice necesare pentru actualizarea (formarea) statului. În acest scop s-a încheiat acordul cu Institutul de finanțe de la Leningrad (actualmente Sankt-Petersburg). În primăvara anului 1990 (încă era departe până la 2 septembrie 1990 – proclamarea ”suveranității”) la Tiraspol au sosit savanții contractați. Însă, informația sistematizată cu privire la efectele economice pe perioada ultimilor trei ani, de care aveau ei nevoie, se păstra la Chișinău. Noroc că în structurile respective s-au găsit oameni care simpatizau ”republica transnistreană” și au căzut de acord să ajute. Documentele statistice au fost obținute. În urma examinării actelor prezentate, savanții din Rusia au concluzionat că potențialul economic al localităților, care ar putea adera la noul stat, poate asigura suveranitatea economică. Concluziile respective au stat la baza deciziilor adoptate în cadrul primului congres extraordinar al deputaților de toate nivelurile de la Parcani din 2 iunie 1990. S-a primit declarația cu privire la dezvoltarea social-economică a republicii transnistrene, s-a format comitetul de coordonare – eventualul organ de conducere a Transnistriei independente.
Corespondent (Cor.): Moscova a ignorat solicitarea de aderare a Transnistriei la URSS, expediată după 2 septembrie 1990 (Proclamarea suveranității Republicii Moldovenești Transnistrene Sovietice Socialiste-RMTSS). Cum în aceste condiții a devenit posibil a lansa propriul sistem financiar?
Zagreadschi: A fost un lucru complicat. În Transnistria activau mai mult de 20 de sucursale ale băncilor din RM. Toate erau în lista băncilor unionale, ceea ce ar însemna că erau legale. În calitate de acționari ai acestor sucursale se aflau și toate organele reprezentative orășenești și locale ale republicii. Unica ieșire pentru noi era recalificarea uneia dintre băncile moldovenești în bancă transnistreană, subordonată direct Moscovei, oricărei bănci din URSS.
Cor.: Dar acest lucru era riscant?
Zagreadschi: Da, pentru a accepta așa ceva era nevoie de o poziție civică și de devotament ideii noului stat. Așa persoană s-a găsit – doamna Orlic Nina, șefa sucursalei ”Agroprombanc” din Tiraspol. Ea s-a decis a renunța la jurisdicția Chișinăului, riscând cu cariera proprie și perspectivele colectivului.
Cor.: Cum s-a reușit resubordonarea băncii de la Chișinău la Moscova?
Zagreadschi: Igor Smirnov (viitorul președinte al ”rmn”, pe atunci președintele Sovietului Suprem al ”rmn”, provizoriu) s-a deplasat la Moscova, unde a convenit cu Obozințev Alexandru, președinte al ”Agroprombanc” a URSS, referitor la aderarea directă la instituția indicată a sucursalei din Tiraspol. Drept temei juridic al afacerii operate a servit adresarea de aderare a Sovietului orășenesc Tiraspol, acționar la sucursala respectivă. De aici și a pornit crearea propriului sistem financiar-bancar, a temeliei statului.
Cor.: Astfel, banca transnistreană ”Agroprombanc” a devenit prima mare victorie a republicii?
Zagreadschi: Da, deja la 1 aprilie 1991 împreună cu Nina Orlic am mers la Moscova unde s-a decis înmatricularea băncii transnistrene ”Agroprombanc”, cu sucursale în localitățile din Transnistria. A devenit o zi în care s-a fondat sistemul financiar transnistrean. Un timp anumit ”Agroprombanc” a exercitat funcțiile unei bănci de stat, până la formarea în octombrie 1991 a Băncii de stat a republicii.
Cor.: Care au fost efectele acelui eveniment istoric?
Zagreadschi: Banii au rămas în republică, toate impozitele nu se mai transferau în Moldova. S-a început finanțarea sistemului social din propriile surse.
Cor.: Dar pentru asta e nevoie de un sistem bugetar. Cum s-a reușit într-un timp scurt?
Zagreadschi: Din nou ne-au sărit în ajutor partenerii de la Institutul de finanțe de la Leningrad. Un grup de savanți au venit la noi pentru a elabora primul buget republican. La 21 mai 1991 proiectul primului buget republican a fost examinat și adoptat de către Sovietul Suprem al ”rmn”. Veniturile le constituiau defalcările întreprinderilor, iar cheltuielele se formau din volumul de necesități a contribuabililor.
Cor.: După august 1991 URSS a pășit pe cale destrămării fulgerătoare. Cum asta s-a reflectat asupra sistemului financiar al ”rmn”?
Zagreadschi: După puciul din august 1991, procesele de destrămare a URSS au devenit extrem de grave. Relațiile financiare se efectuau prin structuri nou formate, cum ar fi centre de plată. Noi nu puteam la direct să cooperăm cu partenerii, toate operațiunile bancare și de calculare se efectuau prin aceste centre, aflate în capitalele republicilor unionale.
Cor.: Astfel, Chișinăul a primit posibilitatea a controla torentele financiare ale republicii?
Zagreadschi: Da. Am fost impuși a căuta soluții și la această situație. Activiștii OSTC Boris Aculov și Vladimir Voievodin au mers la Kiev, unde au obținut dispoziția lui Vladimir Grinev, vice-președintele Sovietului Suprem al Ucrainei, de a deschide conturi – corespondente în sucursalele Agroprombăncii din regiunea Odesa. Obținând dispoziția Sovietului Suprem ucrainean, noi de comun cu Gheliman Vadim, Președintele Agroprombanc, și primul său adjunct Victor Iuscenco (viitorul președinte a Ucrainei), am elaborat și am aplicat în acțiune schema tehnologică a activității instituțiilor bancare transnistrene – cu toate băncile din URSS, prin intermediul Ucrainei. (Ca să nu ratăm ocazia. Toate aceste persoane cunoșteau bine că consolidarea sistemului financiar a Transnistriei agravează problemele integrității teritoriale a RM. Nu cred că Tiraspolul la cel moment dispunea de bani cash, cu care ar fi putut motiva ”partenerii”. Înseamnă că li s-a promis ceva foarte interesant, în spectrul de la scheme de contrabandă, până la promisiunea de aderare a regiunii la Ucraina).
Cor.: Altfel vorbind, și Transnistria și-a format propriul centru de plată?
Zagreadschi: La începutul anului 1992 Ghrigore Maracuța, președintele sovietului suprem, a discutat la Moscova problema centrului de recalculare cu Gheorghe Matiuhin, guvernatorul Băncii Centrale din FR. Ca urmare, Transnistria a fost înscrisă în registrele Băncii Centrale a Federației Ruse în calitate de ce-a de-a 15-lea Republică Unională, ceea ce a permis deschidere unui asemenea Centru de plată la Tiraspol în februarie 1992. (Conflictul armat încă nu a declanșat în proporțiile lui extinse. Dar Moscova recunoaște Transnistria în calitate de republică unională și-i acordă condiții pentru efectuarea activității financiar-bancare. De menționat, că pe larg momentul dat nu este cunoscut. Banca din Moscova și-a atribuit funcțiile organului suprem legislativ). La 22 decembrie 1992, Tiraspolul a fondat Banca republicană, iar centrul de recalculare a devenit structură în cadrul acesteia, aducând cu sine relațiile externe acceptate.
Cor.: Cum a apărut propria valută în Transnistria?
Zagreadschi: În 1993 a apărut necesitatea de a lansa propria valută. Am convenit cu Banca Centrală din Moscova că ne elaborează machetele și să tipărească banii. Chișinăul a provocat un scandal, în urma căruia Moscova a renunțat la tipărirea banilor. Prin decizia Curții de arbitraj de la Moscova am obținut permisiunea de a primi banii tipăriți, însă din considerente politice, FR nu ni i-a eliberat.
Cor.: Așa au apărut ”suvoricei” (bani cu chipul lui Suvorov)?
Zagreadschi: Da, la 17 ianuarie 1994 Banca republicană a decis punerea în circuit banii sovietici din perioada 1961-1992 de 10 ruble, pe care se aplica un timbru cu chipul lui Suvorov. (Una din primele mari afaceri financiare, efectuate cu implicarea oficialilor din FR și lumii interlope din fosta URSS. La Tiraspol veneau vagoane de bani, scoși din circuit în FR, unde această hârtie deprețuită se convertea în valută forte. Putem presupune că mare parte a acestui volum de valută venea prin Chișinău. Evident, că despre această latură a situației, Zagreadschi nu spune nimic).
Cor.: Și totuși, banii transnistreni au apărut?
Zagreadschi: Am reușit a atinge aportul fabricii Giesecke & Devrient din Munchen pentru fabricarea unei partide de probă a banilor noștri, bilete de bancă cu costul de 100 de cupoane o unitate. Această bancnotă a circulat paralel cu ”suvoricii”. Perfectarea banilor în Europa s-a demonstrat a fi neconvenabilă. După mai multe eforturi depuse, conducerea fabricii ”Gosznac” din Rusia, care a tipărit banii, a decis să ne elibereze integral volumul deja tipărit, în pofida poziției negative a Chișinăului. Pentru a transporta banii tipăriți la Moscova a fost nevoie de 5 camioane cu capacitatea de transportare de 30 tone. La 17 august 1994 Sovietul Suprem adoptă decizia de ”Lansare în circuit pe teritoriul rmn a propriilor bani”. (Tipărirea acestui volum de bani, transportare, pază – totul e costisitor. Tiraspolul nu dispunea de asemenea sume. În 1993 Tiraspolul a solicitat de la Rusia un împrumut de 25 milioane dolari SUA pentru a evita un cataclism social. Și tot în acest timp se fac cheltuieli pentru producerea banilor, De aici presupunerea, că banii au fost produși și transportați din contul FR).
Cor.: Astfel, primii bani Transnistria erau perfectați în exterior?
Zagreadschi: Evident. La început nu dispuneam de utilajul necesar. La mijlocul anilor nouăzeci am procurat tehnica necesară în Germania. (Firma producătoare știa cui vinde, știa că Chișinăul e contra, că asemenea acțiuni alimentează separatismul și extremismul, dar totuși vindeau). Sarcina înaintată de a organiza producerea banilor pe loc, a fost realizată. În prezent tipărim noi la fabrica ”Poligrafist”.
Care ar putea fi concluziile? Regimul separatist transnistrean există nu în ultimul rând datorită faptului că prin teritoriul ne-controlat de autoritățile legale, se efectuează mari afaceri, inclusiv de contrabandă. În condițiile în care regimul nu ar fi avut proprii bani și posibilitatea de a efectua operațiuni de plată și recalculare prin intermediul băncilor din FR și Ucraina, aceste afaceri ar fi fost neprofitabile. Da, fără acest profit, cum am mai spus, existența regimului își pierde esența. Nu cred că proiectul ”Transnistria la 30”, despre care am vorbit mai sus, se va reduce la aceste amintiri. Neapărat vom afla multe altele, la fel de interesante, din punct de vedere al consecințelor lăcomiei. Nu putem afirma la modul imperativ că dacă Victor Iuscenco, la timpul său, refuza solicitarea Tiraspolului de a legaliza sistemul bancar transnistrean, poate în 2014 nu se întâmpla în Ucraina tragedia cunoscută.