Am fost surprins de o noutate, care ar putea deveni o abordare absolut neașteptată a complexului de evenimente numite ”procesul de reglementare transnistreană”. Irina Ivașchina, de la portalul de știri ”Newsmaker” a preluat interviul lui Victor Krijanovschii, reprezentantul special al Ucrainei în reglementarea transnistreană, acordat portalului ucrainean ”Gromadschi”. Domnia sa a declarat că, la întrunirea preconizată la Viena între 27 și 28 noiembrie curent, Kievul intenționează să insiste dur asupra deschiderii discuțiilor referitor la statutul Transnistriei în componența Moldovei. Potrivit domniei sale, Tiraspolul, indiferent de retorica prosuveranitate, ar fi disponibil de a accepta abordarea subiectului – însă, afirmă reprezentantul Ucrainei, de data aceasta Chișinăul nu este pregătit, nu deține nici un document care ar putea fi pus pe masă.
Urmează cele mai esențiale teze din interviul diplomatului ucrainean, deloc mai puțin intrigante ca cea expusă.
Referitor la întrunirea la Viena și scopurile Kievului:
– ”Nu vom ceda nici un pas”.
– Ucraina este cointeresată de păstrarea suveranității Moldovei și reintegrării Transnistriei în componența statului unic. Dispun de mandatul Președintelui Piotr Poroșenco, care îmi indică să contribui la integrarea Transnistriei.
– Pentru noi, problema integrității în condițiile agresiunii rusești și ocupației statului nostru, e problema principală. Am prevenit părțile – nu vom ceda, vom insista ca abordarea problemei integrității să aibă loc.
Referitor la poziția Tiraspolului, în situația când Chișinăul nu dispune de propuneri:
– Vom discuta dur. Am avut câteva întâlniri cu Vadim Krasnoselischii (”președintele” ”rmn”) și Vitalie Ignatiev (”ministru” de externe). Am rămas cu impresia, că ei sunt disponibili de a recurge la subiectul vizat. Ei înțeleg că interminabil nu vei putea evita problema, cum nu poate fi veșnică existența datorită ajutoarelor Rusiei. Noile generații, revoltate de viața în enclava nerecunoscută, vor să trăiască în o țară europeană, normală.
– I-am spus lui Krasnoselischii că intenționăm să-i convingem să accepte examinarea problemei statului regiunii în componența Moldovei, i-am spus deschis că vom fi duri, ca replică la ceea ce comite Rusia în Ucraina. Ei mi-au răspuns că ar fi gata să discute, dar nu au văzut nici un document, nu au închipuire cam ce statut ar putea să li se propună. Am mers la Chișinău și am propus să se grăbească, să pregătească ceva pentru a avea ce discuta. Am promis că sunt disponibil să lucreaz la acest document cât va fi necesar.
Referitor la statutul Transnistriei și doleanțele de suveranitate:
– Tiraspolul ar dori ceva gen federație sau confederație, pentru a avea influență la luarea deciziilor importante, cum ar fi politica externă, apărarea, etc. Evident, că nimeni nu va accepta așa ceva și ei asta înțeleg. La Chișinău au viziunea clară – va fi o autonomie. Ceva de genul celei de care beneficiază Găgăuzia. Însă suveranitatea problemelor de principiu rămână Chișinăului.
– Când vorbeam cu Crasnoselischii, aveam impresia că ei asta conștientizează. E un om deștept, care vede ce se întâmplă în regiune și la justa valoare apreciază capacitatea regiunei de a face față provocărilor. El dorește să mai obțină un mandat, dar pentru asta e necesar să satisfaci interesele sau opiniile alegătorilor. Însă, cât nu vei discuta despre suveranitatea sau aderarea la Rusia, dacă prețurile la mărfuri se vor majora, iar salariile nu, realegerea nu se va produce. El asta o înțelege.
Referitor la trupele armate ale Rusiei și la pericolul militar din Transnistria:
– Cât timp Putin e la putere, trupele de acolo nu vor fi retrase.
– În Transnistria se află aproximativ 1700 de militari ruși, dintre care 400 în temeiul Acordului moldo-rus din 1992 în calitate de pseudo-pacificatori. Restul staționează ilegal. Rușii au promis retragerea, în 1999 (se are în vederea acordul în cadrul summit ului OSCE de la Istanbul), însă nu au retras. Rusia nu e statul care își respectă promisiunile. Moscova e cointeresată de a conserva conflicte pa periferia imperiului. Ca urmare a agresiunii rusești, prezența trupelor ruse în Transnistria mult ne îngrijorează.
– Apropo, nu e important numericul, ci nivel de instruire. 1700 de ostași bine instruiți pot fi mai periculoși ca câteva divizii ordinare. Aceste forțe rușii le por antrena pentru a retrage armata ucraineană de la problemele din Donbas. Afară de propriu zis trupe ruse, ei pot angaja locuitori localnici, undeva la 20 de mii (s-a confirmat prin concentrarea din 17 noiembrie). Din aceste motive susținem Moldova în intențiile ei de a obține evacuarea trupelor ruse, în special cu aportul Adunării Generale a ONU.
– Evident că Rusia se pronunță pentru reintegrarea Republicii Moldova. În 2003 a fost propus planul Kozac, care presupunea pre mari prerogative Tiraspolului din care caz a fost respins de Chișinău. La exterior totul cum se cade, în realitate a așa cum am prezentat situația. Transnistrenii îmi spun că ei sunt cei care mișcă procesul. Ca exemplu – deschiderea podului de la Gura-Bîcului. La ce eu le am răspuns: deschiderea podului e un lucru minunat, însă pe noi ne interesează problema statutului în cadrul Moldovei. Chișinăul e cel care e obligat să propună documentul, iar Tiraspolul – să-l accepte. Atunci vom deschide multe poduri.
Probabil, interviul a apărut atât de optimist, că a fost înregistrat până la exercițiul de mobilizare din 17 noiembrie curent. Dar, cum nu ar fi, Ambasadorul Krijanovschii a punctat ceva foarte important. Pericolul care îl constituie Transnistria pentru regiune în aspectul agresiunii Moscovei. Necesitatea de a anihila aceste provocări prin soluționarea problemei transnistrene și solicitarea retragerii trupelor ruse din raioanele de Est a Moldovei. Și, principalul – disponibilitatea Ucrainei a contribui la realizarea acestui plan.
Perfecțiunea abordării problemelor de către reprezentantul Ucrainei ne-a demonstrat-o exercițiul despre care am vorbit deja. Mai la subiect ne apropiem cu asistența lui Artiom Filipenco, care a scris referitor la mobilizare în resursul ”Delovaia stolița” (capital de afaceri).
Artem Filipenco se întreabă:_”Cu ce scop Transnistria a lansat mobilizarea? Structurile militare ale regiunii sunt nu numai rezervă pentru trupele ruse, dar și de-facto, parte componentă a acestora.
– La exercițiul de mobilizare din 17 noiembrie au fost invitați persoane de sex masculin cu vîrsta cuprinsă între 18 și 60 de ani. Concentrarea rezerviștilor la stadionul republican a semnificat realizarea exercițiului, care a durat 6 ore. Scopul exercițiului – a pregăti populația masculă pentru participare la înlăturarea consecințelor calamităților naturale. Însă, militarii, care au organizat acțiunea, au fost mai direcți în expresii: a avut loc mobilizarea rezervelor.
– Cu atât mai mult, că Transnistria nu prea este atacată de intoleranța naturii. Ba Nistru se revarsă, ba ninge abundent, ba vântul năprasnic fărâmă copaci și rupe acoperișuri. Însă, cât de grave nu ar fi aceste calamități, ele nu necesită mobilizarea și concentrarea totală a populației masculine. În Ucraina, unde de trei ani are loc război, asemenea acțiuni nu au avut loc.
– Care ar fi motivele unor asemenea exerciții? Răspunsul, consideră domnul Filipenco, e la suprafață. Din 1992 pericolul ”unui atac din partea Moldovei” rămâne principalul factor de mobilizare. Și nu importă, că de-facto, armata transnistreană e mai eficientă ca cea din dreapta Nistrului. Transnistria dispune de 4 brigăzi de infanterie (trei cu efectivul redus), un batalion de tancuri, artilerie, aviație, trupe cu destinație specială. GOTR pare palid pe acest fondal cu cele trei batalioane ale sale (cu efectivul de 1700 de persoane), fără TAB-uri, artilerie.
– Mai este o problemă: în regiune sunt 130 mii de pensionari. Economia e la pământ și oamenii de vârsta de muncă pleacă din regiune. Dar, cei apți de muncă sunt și rezerva armatei. Potrivit unor estimări – în regiune locuiesc nu mai mult de 350-370 mii de locuitori. Astfel, se reduce potențialul de mobilizare. Datele exercițiului au demonstrat că situația nu e deloc optimistă: au fost fixați doar 40 mii de persoane. Plecarea nu este oprită, așa că nu se știe, câți vor veni data viitoare.
Din 2014 s-a schimbat vectorul pericolului. Tiraspolul evită să declare apartenența Crimeei Rusiei, însă intensitatea aplicațiilor militare a crescut radical. Potrivit datelor, publicate de Rosian Vasiloi, în 2016 au avut loc 46 de aplicații a trupelor ruse în Transnistria, pe când până-n mai 2017 – deja 32. În 2017 cu 5% a crescut utilizarea munițiilor și a mijloacelor de imitare. Se schimbă și conținutul aplicațiilor. În 2015 trupele ruse resping atacul avioanelor de vânătoare Su-25 și a helicopterelor Mi-24. Moldova nu dispune de asemenea aeroplane, pe când Ucraina – da.
În august 2017 au avut loc antrenamente de traversare a râului Nistru, ce a provocat proteste din partea oficialităților de la Chișinău.
Și Ucraina a reacționat. În Doctrina actuală militară ai acestui stat este menționat, că „prezentul contingent militar rus în Transnistria poate fi aplicat pentru destabilizarea situației în sudul Ucrainei”. Însă, Ucraina nu a susținut Moldova în solicitarea ei la ONU de a examina problema evacuării trupelor rude din Transnistria. De ce?
Filipenco nu exclude că Tiraspolul a convocat rezerviștii nu pentru a verifica capacitățile de rezistență în fața inamicului extern. Cade nivelul de viață a populației și apar primele acțiuni de protest, organizate de opoziție. Să nu fie ele motivul concentrării rezervelor.
Cum nu ar fi, însă regiunea pare a se confrunta cu probleme serioase. Evident, că ca de obicei vor încerca să utilizeze Moldova, să o impună să rezolve mai multe probleme. Important, să nu devenim un factor de realizare a intereselor străine.