Cum am menţionat în materialul precedent, situaţia financiar-economică în regiunea transnistreană este una critică. Potrivit raportului „ministrului finanţelor” Irina Molocanova, pentru a asigura efectuare plăţilor sociale (salariilor în sectorul bugetar şi a pensiilor), regiunea are nevoie de un venit stabil se 100-110 milioane dolari anual. Actuala situaţia permite colectarea cel mult a 70-75 de milioane. Astfel, deficitul de 25-30 milioane nu poate fi compensat – fenomen ce presupune creşterea tensiunii sociale în teritoriu. Întrebarea de bază este – în care parte administraţia regiunii va încerca să axeze această tensiune, care ar putea fi deznodământurile?
Pentru a sesiza posibilele variante a evoluţiilor, apelăm la sursele de bază. La 8 august curent, E. Şevciuc a convocat şedinţa „Consiliului suprem de securitate”, în cadrul căruia s-a abordat o singură problemă: „securitatea economică a „statului”. Indiferent de faptul că problema dată este una multiopţională, forul şi-a concentrat atenţia la fenomenul legat de activitatea căii ferate, gestionate de regimul separatist. În această ordine de idei s-a constatat că Ucraina şi Moldova „blochează activitatea acestei structuri de transport şi, ca urmare, transportarea carburanţilor a devenit imposibilă”. Altă constatare e acumularea de către cale ferată a pierderilor în volum de 8 milioane dolari SUA, factor condiţionat de scăderea cu 84% a volumului de mărfuri transportate în 2016 comparativ cu 2015. Concomitent, se reduce efectivul angajaţilor, și orele de lucru.
Igor Şornikov, „vice-ministrul” transnistrean de externe a delarat în raportul prezentat, că în iulie curent, Moldova şi Ucraina au blocat transpoprtările pe calea ferată – factor care a şi condiţionat declanşarea crizei financiar-economice în Transnistria. Este un moment important, acuzaţiile oficial se aduc exteriorului, Moldovei şi Ucrainei. Asta înseamnă că şi soluţiile vor fi „căutate” în direcţia dată. Mai mult ca atît, Şornicov afirmă că acţiunile de blocaj din partea RM şi a Ucrainei au un caracter premeditat, conştient, cît şi ignorarea propunerilor Tiraspolului de a indentifica în comun soluţii de compromis. Şi această afirmaţie este una importantă, odată ce ar putea determina gradul de ostilitate în relaţiile cu Chişinăul ale Tiraspolului şi a Moscovei. La moment, Tiraspolul afirmă că insistă asupra examinării problemei în cadrul unei şedinţe extraordinare a formatului „5+2”, indiferent de faptul că iniţiativa nu este aprobată şi nici un participant nu şi-a confirmat disponibilitatea de a examina solicitarea, nu mai vorbind de acceptare. Recent, S. Gubarev, reprezentantul FR în format, a menţionat că, mai mult ca probabil, anul curent formatul nu se va mai convoca, odată ce ambele părţi ale conflictului sunt antrenate în companii electorale. Astfel, apelul la format ar putea fi o simplă acţiune propagandistică, indicată a readresa atenţia populaţiei de la administraţia regiunii la organismele internaţionale.
Este necesar de accentua, că, în cadrul şedinţei respective, s-a examinat şi situaţia ce vizează nivelul de finanţare al departamentelor şi instituţiilor de „forţă”. Potrivit informaţiei prezentate, nivelul mediu de finanţare a procurării strictului necesar nu depăşeşte 30-32% de la normal, ce este caracterizat drept critic. Evident că au fost aduse propuneri în vederea identificării soluţiilor, însă acestea nu s-au dat publicităţii. Încercăm să presupunem, care ar putea fi acţiunile administraţiei secesioniste, pornind de la informaţiile de care dispunem.
Maia Parnas, Viceprim-ministru, afirmă la 12 august curent pentru postul de radio transnistrean, că „Sovietul Suprem în mod absolut conştient a adoptat bugetul pentru anul curent cu un asemenea deficit.” Doamna consideră că volumul veniturilor planificate nu este în stare să asigure completarea articolelor sociale. O constatare importantă, de la care vom porni examinarea şi altor opinii. Doamna Parnas a mai declarat că, în conformitate cu prevederile „Legii despre apărare” a „rmn”, o parte din venituri neapărat trebuie rezervate într–un fond special, destinat situaţiei în care Transnistria „devine agresată de către Ucraina, care concentrează forţe armate la hotar cu Transnistria”. Aparte accentuăm aspectul „eventualului atac din partea Ucrainei. Tiraspolul la cel mai serios mod să pregăteşte de a lupta cu Ucraina”. Anterior, asemenea afirmaţii nu se făceau public.
Toate aceste aspecte ar fi fost sonorizate la şedinţa Consilului de securitate în 2015, la care au participat şi reprezentanţii Legislativului. Necătând la asta, ambele tabere, fără a se auzi reciproc, continuă învinuirile şi lansarea propunerilor, lipsite de argumentarea logică. În special, deputaţii în Sovietul Suprem, în calitate de soluţie propun a obliga întreprinderile cu capital statal să transfere în fondul „statului” 70% din venituri şi nu 10, cum este în prezent. 70% ar însemna că întreprinderile sunt lipsite de posibilităţi de a efectua orice plăţi. Ele nu vor mai putea funcţiona. Dar propunerea este examinată în cadrul legislativului la cel mai serios mod.
În centrul evenimentelor finaciare se află situaţia în domeniul bancar – mai precis, circulaţia valutei forte în regiune. Din februarie curent, potrivit altor surse, de la finele anului 2015, regiunea se confruntă cu o criză dură valutară, care a afectat absolut toate domeniile regiunii. Banca centrală regională este instituţia care afirmă că criza a început la finele anului 2015, având ca motiv reducerea torentelor financiare în toate aspectele: reducerea exporturilor; micşorarea reminiscenţelor din exterior; reducerea ajutoarelor financiare externe. Deci, am obţinut oficial tabloul formării peţei valutare în regiunea transnistreană. Fără a aduce cifre concrete, banca declară că factorul decesiv în diminuarea volumului valutar este modificarea condiţiilor contractului de livrare a energiei electrice spre dreapta Nistrului. Reducerea tarifului cu 28% a diminuat critic volumul valutei obţinute. În martie, pentru a stabiliza situaţia, banca a intervenit cu propunerea de a devaloriza rubla, fiind susţinută de către Şevciuc şi „guvern”. Categoric s-a opus Legislativul, propunînd în loc soluţii administrative – reglementarea taxelor şi a volumului depozitelor, inlusiv şi eliberarea din funcţie a guvernatorului băncii centrale E. Cosovschi. (Tabloul de mai sus are şi altă parte valorică. Se demonstrează absolut evident, că criza valutară nu ţine de acţiunile Chişinăului. Din contra, acordul cu Moldova este colacul salvator al regiunii).
Deputaţii şi guvernul în continuare fac schimburi cu învinuiri de angajamente preelectorale, pe când banca centrală a introdus un impozit de 10% la orice operaţiune cu valută. Astfel, totuşi executivul a realizat una dintre măsurile promovate, devalorizarea rublei – fie şi în formă indirectă.
Acţiunea băncii a provocat reacţie furtunoasă în mediul legislativ. Unul din cei mai odioşi adversari ai lui Şevciuc, deputatul Andrei Safonov, consideră că provocînd devalorizarea rublei, adepţii lui Şevciuc intenţionează să destabilizeze situaţia, inclusiv pînă la gradul de creare a premizelor pentru declararea Stării de urgenţă, pentru a amâna alegerile prezidenţiale şi, respectiv, prelungirea mandatului lui E. Şevciuc. În situaţia dată, pentru a preveni „complotul”, Safonov propune iniţierea moţiunii de cenzură „preşedintelui Şevciuc”. Ba mai mult, conducerea Sovietului Suprem a iniţiat formarea unei structuri consultative, la activitatea căreia sunt invitaţi foştii lideri ai regiunii. Forul a elaborat o adresare către Şevciuc, în care îi solicită colaborarea cu Legislativul, ameninţînd în caz contrar cu „convocarea deputaţilor de toate nivelurile şi adoptarea deciziilor respective”. În 1990, anume în cadrul unui asemenea for – adunarea deputaţilor de toate niveluri, a fost proclamată „suveranitatea Transnistriei”. Deci, se fac promisiuni la repetarea istoriei, doar în direcţia puterii executive.
Pe fundalul luptelor politice, înfloreşte piaţa „neagră” valutară. La un curs de 14 ruble pentru un dolar, pot fi procurate şi 10 mii dolari SUA, afirmă deputatul Efimii Coval. Cei care vînd, nu au frică de nimeni şi de nimic. Valuta este atît de solicitată, întrucît nimeni nu riscă a curma speculaţia.
Altă consecinţă a crizei valutare este considerată micşorarea gravă a mărfurilor alimentare pe rafturile magazinelor, în special a celor din reţeaua (22 supermarketuri, 3 depozite engros, un hypermarket) „Şerif”. Pe tejghele lipsesc uleiurile vegetale, maioneza, ketchup-urile, produsele lactate, detergenţii. Afară de asta, „Şerif” afirmă că din lipsă a valutei nu poate procura şi importa carburanţi.
Însă, „comitetul vamal” subordonat lui Şevciuc a prezentat materiale, potrivit cărora volumul importurilor nu a scăzut, dar s-a majorat în 2016. Proprietarii reţelei „Şerif” intenţionat ascund produsele, pentru a susţine teza crizei provocate de „guvernare”.
Situaţia nu derapează spre una explozibilă, odată ce în afară de reţeua „Şerif” există şi alte structuri, cum ar fi pieţele şi alte reţele mai mici, spre exemplu „Fourchette”. Ultima nu este atît de depindentă de valută forte, operează şi cu lei RM, din care caz nu este într–atît de vulnerabilă.
Mult mai grav este problema obţinerii remitenţelor. În condiţiile crizei valutare, băncile locale nu sunt capabile de a–şi onora obligaţiunile şi a elibera transferturile în valuta respectivă. Deseori se propune rubla locală, care nu este deloc solicitată din considerentele evidente. Ea circulă doar în perimetrul transnistrean. Situaţia mai are şi o altă latură, nedorită de Tiraspol. Expediatorii adresează banii instituţiilor din dreapta Nistrului, de unde şi sunt obţinuţi de adresaţi.
O apreciere foarte intresantă a situaţiei aparţine lui Anatolie Dirun, fost deputat în Sovietul Suprem, lider al mişcării politice „Unitatea poporului”. El afirmnă că criza este una artificială, provocată de aspiraţiile prezidenţiale ale lui E. Şevciuc. Însă, menţionează Dirun, în trecut factorii externi mobilizau, fortificau societatea transnistreană. Actuala criză o dezbină, o face extrem de vulnerabilă. Potrivit lui, ambele ramuri ale puterii ar trebui să purceadă la negocieri şi să identifice de urgenţă soluţiile necesare. Alegerile vor trece, iar problemele care afectează cetăţenii, doar se acumlează.
Probabil aşa ar fi, dacă criza transnistreană ar fi doar roada unor contradicţii interne. Nimic nu ar încurca reprezentanţilor acestor ramuri să lase la o parte ambiţiile şi se caute soluţii. Valuta s-a devalorizat nu numai la ei, se poate de activat şi în aceste condiţii. Problema e alta.
Atenţia analiştilor este concentrată la Crimeea, „unde – potrivit lui Luc Harding de la „Guardian” – din nimic a apărut o nouă criză”. În Doneţk şi Lugansk se mai împuşca din cînd în cînd, în Crimeea şi la Perecop (unde se îmbină peninsula cu restul Ucrainei) din primăvara anului 2014 era linişte. „Asta, – cum scrie în twitter Karl Bildt, fostul ministru de externe a Suediei, actualmente expert în relaţii internaţionale, – ar putea însemna că Rusia pregăteşte o nouă invazie”. Presupunerea o completează refuzul oficial al ruşilor de a participa la întrunirile din cadrul acordurilor de la Minsk. Pornind de la mai multe coincidenţe ale acţiunilor agresive ale Rusiei cu manifestaţii de talie mondială (jocurile olimpice den Beijing în 2008, cele din Soci; alegerile din SUA), Luis Harding presupune că situaţia ar putea evolua potrivit unui din trei variante:
1. Kremlinul, utilizînd situaţia, efectuează presiuni asupra UE pentru a obţine ridicarea sancţiunilor;
2. Or, Rusia efectuează un atac limitat în dimesiuni, pentru a–şi asigura accesul liber pe sol spre Crimeea;
3. Or, recurge la ceva mult mai extins, grav şi dur.
Un teren în regiunea oraşului Mariupol ar permite ruşilor soluţionarea problemelor cu Crimeea, ar demonstra incapacitatea Occidentului de a concura cu Rusia, ba ar şi neutraliza scandalul cu folosirea dopingului de către sportivi.
Poziţia dată, la general, este susţinută şi de alţi experţi, cum ar fi Tim Ash de la holdingul japonez Homura Holdings, Michael Weiss de la „The Daily Beast”. Ei atenţionează la faptul că în Crimeea au loc pregătiri militare, şi că un eventul atac ar putea avea loc. Destul de elocvent a trasat situaţia Richard Hertzinger de la „Die Welt”, potrivit căruia „cele întîmplate la Armeansk sunt nu altceva decît o provocaţiune rusească, indicată a fabrica motivul invaziei”.
Asta e situaţia în imediata înconjurare. Nemijlocit în Transnistria continuă aplicaţiile militare. Cantonamentele comune „antiteroriste” sunt preluate de cele interne. La 10 august curent, la scara forţelor armate transnistrene, au demarat aplicaţiile de organizare a luptelor. Este implicat efectivul mai multor unităţi militare (ar fi cel puţin batalioane) şi rezervişti, convovaţi la cantonamente. Cei implicaţi au efectuat trageri la ţintă, au aruncat grenade, au studiat discipline artileriste şi de geniu. În fond, scopul aplicaţiilor este „consolidarea deprinderilor de a acţiona în anumite condiţii şi a organiza lupta contra inamicului, care a violat hotarele statului”. Nu prea coincide situaţia cu cantonamentele militare, complicate prin convocarea rezerviştilor, cu declaraţia factorilor de decizie din guvern, potrivit cărora armata dispune doar de 30-32% din sumele necesare pentru dotare.
Dacă presupunerile analiştilor, referitor la eventualele intervenţii a ruşilor în Crimeea sunt argumentate, apoi nu trezeşte nici o îndoială, că un anumit rol în afacerea dată este rezervat trupelor dislocate în regiune. Criza financiară ar fi un paravan, care ar sustrage atenţia de la pregătirile respective.