Decizia Tiraspolului de a arbora drapelul de stat al FR concomitent cu cel local rouş-verde a coincis în timp cu o înăsprire evidentă a relaţiilor între părţi, condiţionată de rezultatele contractuluii referitor la selectarea furnizorului de energie electrică. Aspectele acestei probleme, vitale pentru regiunea transnistreană, le vom analiza puţin mai tîrziu, prioritatea acordînd-o celui politic – ce reiese din manipulările cu drapelul. Irina Fritz, deputat în Rada Supremă a Ucrainei, anterior secretar de presă al Preşedintelui Petru Poroşenco, consideră că din momentul apariţiei tricolorului rusesc alături de bicolorul transnistrean, Transnistria poate fi calificată ca anexată de către Rusia. Cel puţin o asemenea opinie a expus-o deputatul ucrainean pe pagina sa din FB, de unde materialul a fost preluat de portalul de ştiri ucrainean 112.ua. Fritz afirmă că Rusia, în calitate de stat-garant în reglementarea transnistreană, rămînînd fără acţiuni în vederea deciziei Tiraspolului, ar fi brutal încălcat acordurile internaţionale, recunoscînd pretenţiile sale teritoriale către Transnistria.
„Republica moldovenească transnisrtreană”, potrivit Fritz, din momentul arborării drapelului rusesc, poate fi considerată anexată de Rusia. Altă explicaţie a deciziei Tiraspolului cu privire la drapel nu poate exista, odată ce utilizarea drapelului altui stat în această formă are o singură tratare – trecerea statului respectiv în subordinea celui al cărui drapel este arborat.
De la afirmaţii doamna Fritz trece la concluzii:
- „rmn” a părăsit procesul de reglementare paşnică şi formatul „5+2” de reglementare. Rusia, ca stat-garant, acceptînd deciziile Tiraspolului, ar fi încălcat acordurile anterioare internaţionale, de-facto recunoscînd pretenţiile sale teritoriale către regiune. Este încălcat p.3 al Acordului cu privire la menţinerea păcii şi garanţiile de securitate între Republica Moldova şi Transnistria. Nu este clar, la care anume Acord face referinţă doamna deputat (I.Leahu).
- Conducerea marionetă a „rmn” ar fi încălcat p. 13 a propriei „Constituţii”, care exclude utilizarea drapelului altui stat şi art.1, care specifică regiunea drept „stat suveran, independent, democratic şi de drept”. Renunţul la aceste norme „constituţionale” ar însemna că regiunea în continuare este supusă procesului de anexare din partea FR: anterior s-au distribuit paşapoartele FR, apoi s-a sincronizat legislaţia cu cea rusească, iar la moment se introduce de –facto simbolica de stat a FR.
- În ochii lumii are loc încă o anexiune din partea Kremlinului în spaţiul ex-sovietic. Situaţia este agravată de faptul că Rusia mai deţine funcţia de stat-garant, obligată a asigura caracterul paşnic al relaţiilor între Moldova şi Transnistria. Lipsa reacţiei din partea Moscovei şi caracterul evident impus din exterior al deciziei Tiraspolului, mărturisesc referitor la un Anschluss planificat, care este o neglijenţă ofensatoare a dreptului internaţional şi a acordurilor internaţionale, la care Rusia este parte.
Aștept reacţia la cele întîmplate a preşedintelui Igor Dodon, venerea lui la putere condiţionînd evoluţii destul de periculoase în jurul reglementării transnistrene pentru regiune şi favorabile Rusiei. La moment, tăcerea preşedintelui Dodon ar putea fi tălmăcită ca o înţelegere cu Kremlinul referitor la cedarea către FR a teritoriului care, la nivel internaţional, este considerat Republica Moldova.
În situaţia în care evenimentele vor evolua în direcţia dată (cedarea RM FR – I.Leahu), sunt convins de necesitatea formării unei agende internaţionale cu problema extinderii asupra teritoriului în care se află regiunea transnistreană a noţiunii „stat-agresor”, care ar fi devenit subiect al Federaţiei Ruse. Asta ar permite în mod oficial şi juridic argumentat a aplica, integral toate formele existente de influenţă asupra Tiraspolului, între care o blocadă economică deplină.
La rîndul său, Federaţia Rusă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, continuă invitaţiile la convocarea de urgenţă a şedinţei în formatul „5+2”. La 11 aprilie, având ca scop proclamarea acestei poziţii, la Tiraspol a sosit Serghei Gubarev, reprezentatul FR în procesul de negocieri. Domnia sa a anunțat şi motivul care l-a impus a proceda astfel – intenţiile Chişinăului şi Kievului de a organiza controlul comun la postul vamal Cuciurgan. Gubarev a constatat că procesul de negocieri absolut nefondat „bate pasul pe loc”. Potrivit diplomatului rusesc, el cu regret constată,că domnul Haim, reprezentantul oficial al Preşedintelui OSCE, având mai mult de o pătrime de termen în funcţia dată, nu deţine nici o idee referitor la termenul şi locul eventualei întruniri în formatul „5+2”. Promisiunile domniei sale referitor la întrunirea din iulie nu au o careva acoperire, ce ne impune a consolida eforturile pentru a urni din loc carul austriac. Acţiunile ce se propun sunt dictate de situaţia care se formează în regiune şi care, cum vedem, nu poate fi soluţionată în cadrul formatului „1+1” şi necesită formatul internaţional.
Teza dată a susţinut-o şi reprezentantul Tiraspolului Vitalie Ignatiev, care a afirmat, că pe lîngă multe probleme de altă dată, la moment nesoluţionate, se adaugă altele noi. Transnistria permanent suportă noi presiuni, este în deficitul posibilităţilor de a identifica soluţii eficiente, fapt care a şi condiţionat solicitarea de a convoca de urgenţă formatul „5+2”. Potrivit lui Ignatiev, există propuneri concrete ale grupurilor de lucru, care ar putea forma baza deciziilor – însă analizînd situaţia curentă la Chişinău, nu putem aştepta acceptarea poziţiei Tiraspolului. Anume pentru a omite atitudinea destructivă a Chişinăului, avem nevoie de platoul deschis internaţional, în care am fi obţinut aprobarea deciziilor şi omiterea problemelor care agravează şi complică existenţa populaţiei. Evident că şirul problemelor apărute recent, V. Ignatiev le-a început cu postul de la Cuciurgan. El consideră că acţiunile Kievului şi a Chişinăului contravin acordurilor anterioare (fără ale nominaliza – I.Leahu). Considerăm, că problema postului este una politică, nu economică, fapt confirmat de caracterul acţiunilor de instalare a acestui post. La rîndul său, Serghei Gubarev a făcut unele declaraţii destul de interesante din punctul de vedere a funcţiei „garantului”. Diplomatul rusesc a povestit despre dicţia care a avut în prealabil cu Michael Scanlan, şeful Misiunii OSCE în Moldova. I-a atras atenţia reprezentantului OSCE, că avem ca subiect de discuţii modul în care am putea micşora daunele cu care se va confrunta Transnisrtria în urma plasării acestui post. Ideea mi-a părut una absurdă: noi nu examinăm modul de a mări favorurile, dar cea de a reduce din daune. Înseamnă că nimeni nici nu admite că schimbările ce se preconizează ar fi pozitive. Este un moment de bază, care indică la necesitatea implicării de urgenţă a formatului „5+2”. Şi noi vom insista,ca problema dată să fie inclusă în agenda şedinţei eventuale. Ar fi o oportunitate de a implica „o abordare colectivă” pentru a depăşi impactul situaţiilor bilaterale, în cadrul cărora deciziile nu se identifică. Însoţit de Vitalie Ignatiev, Serghei Gubabarev a vizitat postul vamal „Pervomaiscoie”, situat vis a visde postul ucrainean „Cuciurgan”, s-a întreţinut cu angajaţii acestul post.
Pentru a adăuga dramatism situaţiei, Transnistria distribuie material care ar demonstra că Ucraina a recurs la semnarea unui contract de livrare a energiei electrice Moldovei în defavoarea propriilor interese, avînd anumite intenţii politice anti transnistrene. “Experţii” ucraineni tot mai des şi-ar înainta întrebarea: Care ar fi interesul Ucrainei în situaţia de criză energetică internă, a favoriza Moldova, livrînd energia electrică la un preţ evident nefavorabil? Unica explicaţie rezonabilă ar fi necesitatea de a utiliza surplusurile energetice (tunderea vîrfulilor), condiţionate de caracterul activităţii generatoarelor nucleare (acestea nu pot reduce din volumul generat pe timp de noapte, când consumul scade).
Experţii demonstrează că contractul cu Moldova nu a fost însoţit de creşterea volumului energiei atomice în volumul integral de producere în Ucraina, ci din contra, acesta ar fi scăzut de la 62.9% la 59.7%.
Tot din categoria de argumente este trimiterea la graficul prestării energiei electrice Moldovei din momentul semnării contractului. Valorile deviază între 150 şi 520 MVt pe timp de noapte şi zi. Nu ar fi convenabil acest regim generatorilor nucleari. De aici concluzia „experţilor”: teza că Ucraina va exporta surplusurile de energie, nu este argumentată. Ei consideră că exportul va fi efectuat nu din contul centralelor nucleare cu costul de 17-18 dolari Mvt, ci din contul energiei scumpe, generate la termocentrale, care utilizează carburanţii scumpi (cărbunele) şi costă aproximativ 75 dolari pentru un Mvt. Faptul dat ar condiţiona mărirea inevitabilă a tarifelor interne, şi ar însemna că ucrainenii poartă povara energiei ieftine, prestate Moldovei. Vor avea de cîştigat proprietarii centralelor, care vor converti cărbunii scumpi în dolari, avînd o piaţă garantată de desfacere. Ar putea să se pronunţe specialiştii obiectivi, întrucît tabloul desenat de mass-media transnistreană corespunde adevărului. La moment apare o senzaţie că şi eforturile date au ca scop defăimarea acordului moldo-ucrainean şi provocarea nemulţumirilor în mediul contribuabililor ucraineni.
Propaganda e lucru bun, însă ea mai cu precizie îşi atinge scopurile, dacă e susţinută de factori mai convingători. În Transnistria cel mai convingător factor este considerat cel militar, în special aplicaţiile militare. Pe fundalul pronosticurilor sumbre referitor la anularea restanţelor la completarea bugetului, militarii petrec aplicaţii, în cadrul cărora „aruncă în aer sute de mii”.
La 8 aprilie la Tiraspol militarii „forţelor armate” au efectuat trageri la ţintă în cadrul subdivizuinilor de apărare antiaeriană. Cum relatează AŞ „Novosti Pridnesrovia” cu trimitere la „ministrul apărării” Oleg Obrucicov, tragerile la ţintă se efectuează regulat şi contribuie la perfecţionarea calităţilor profesionale ale artileriştilor. De data acesta în calitate de ţinte au servit două maşini blindate ale „inamicului convenţional”. Pentru a le lichida, au fost utilizate diferite tipuri de armament: tunuri, cu calibrul de 100 mm; mitraliere cu patru ţevi, calibrul 17 mm; rachete tip „Strela”. Cum a menţionat locotenent-colonelul Oleg Bîrdin, şeful Direcţiei apărării antiaeriane în cadrul „ministerului apărării” a Transnistriei, în pofida stării timpului nefavorabil, militarii au demonstrat un nivel de pregătire suficient şi au realizat sarcinile indicate.
La 13 aprilie, la unul din poligoanele Transnistriei (regiunea, potrivit deciziilor CUC nu are drept a dispune de poligoane, odată ce acestea neapărat ating zona de securitate), au avut loc aplicaţii la nivel de companie de infanterie, însoţite de trageri la ţintă de către subdiviziunile de susţinere (artilerie, tancuri, antiaeriene). Adică s-au desfăşurat aplicaţii ample, care necesită spaţiu, pregătire, mijloace materiale (cartuşe, proiectile, combustibil). Importanţa evenimentului o confirmă gradul observatorilor. Aplicaţiile unei companii s-au desfăşurat în prezenţa „ministrului apărării”, colonelului Oleg Obrucicov, şefului stafului major colonelului Serghei Gerasiutenco, a „adjunctului Secretarului Consiliului de Securitate”, generalul Alexandru Luchianenco (fost „ministru a apărării”) şi a colonelului Dmitrii Zelencov, şeful Grupului Operativ de Trupe Ruse în Transnistria. Deci, întru realizarea scenariului, la baza cărui evident a stat „violarea hotarului de stat a „rmn” de către militarii ostili din exterior”, s-au efectuat trageri din lansatoare de mine de calibru mare (mai mare de 80 mm.), din tunuri de artilerie şi cele de tancuri; din antiaeriene. Repetăm, teritoriul Transnistriei are cel mult 40 km. în lăţime şi 120 km. în lungime. Oricare incorectitudine la organizarea focului din tunuri ar putea avea consecinţe fatale (tragerea se efectuează cu proiectile de luptă, deloc oarbe). Odată în plus atenţionăm la faptul că la aplicaţii participă unităţi de tancuri, armă în exclusivitate de ofensivă. Şi, participarea lui Zelencov nu este una de curtoazie. El ar fi responsabil de modul în care armata transnistreană utilizează dotarea materială din partea FR.
Pe un asemenea fundal, deloc separate, nu par artificiale acţiunile contingentelor rusesc şi transnistrean al trupelor „pacificatoare”, care fortifică teritoriile posturilor fixe, săpînd tranşee şi zidind garduri din sîrmă ghimpată. Oficial conducerea forţelor de menţinere a păcii nu a comentat evenimentul, însă observatorii admit că ar avea loc pregătirea prealabilă de marcare a hotarului de stat a Transnistriei. Da, cu implicarea forţelor de menţinere a păcii. În cel mai apropiat timp vom vedea explicaţiile militarilor şi politicienilor din FR la această evoluţie deloc optimistă a evenimentelor.