Analiza unor evenimente ce se produc în stânga Nistrului, permit a ne apropia de anumite concluzii, în situația când nu dispunem de datele necesare. Dacă cineva dorește să vadă starea reală a economiei regiunii transnistrene, și de aici să schițeze pozițiile – care neapărat ar fi trebuit să se găsească într-un plan solid de reglementare a diferendului, apoi materialele care reflectă ”Forul economic transnistrean” sunt absolut indicate. Mult mai indicate decât declarația Dumei de Stat a FR din 7 iulie curent – document căruia mass media din RM i-a acordat o atenție cu mult peste merite. În versiunea portalului ”Politexpert.net”, materialul este intitulat ”Nu putem rămâne la o parte”. Deputații din Duma de stat au declarat că ar fi existat un pericol real al unui nou conflict armat la Nistru, că evoluția situației în direcția dată este condiționată de acțiunile guvernărilor de la Kiev și Chișinău.
Deja primele aliniate ale documentului (citate de Irina Ivașchina) demonstrează caracterul absolut angajat și neargumentat al acestuia. Se spune că în 2015 Ucraina a blocat căile de asigurare logistică a trupelor FR de menținere a păcii, iar apoi și Chișinăul a intervenit cu acțiuni axate la împiedicarea activității Operațiunii de pacificare și a Grupului Operativ de Trupe Ruse, condiționând prin asta ”apariția pericolelor pentru bunăstarea și securitatea” locuitorilor regiunii. Restricțiile introduse de Ucraina (rezilierea acordurilor cu Rusia referitor la tranzitarea mărfurilor cu caracter militar) nu vizează contingentul pacificator, iar solicitarea Chișinăului față de FR de a evacua GOTR-ul nu afectează bunăstarea și securitatea populației. Evident, Duma de Stat a FR a supus unei critici vehemente intențiile Ucrainei și Moldovei referitor la postul de control vamal mixt. Un capitol aparte este consacrat operațiunii de pacificare, efectuată cu participarea FR și declarată una fără alternativă – ceea ce ar însemna că Chișinăul poate solicita modificarea acestei operațiuni, dar fără speranță de a fi auzit. În încheiere, autorii documentului au ceruit în mod ultimativ Chișinăului și Kievului să se abțină de la oricare formă de presiuni asupra Transnistriei.
În linii mari, legislativul de la Tiraspol s-a pronunțat asupra problemelor abordate de mai mult timp de administrația de la Tiraspol. Este greu de afirmat, conștient sau involuntar, Duma de Stat a FR a devenit, practic, complicele activităților de contrabandă practicată de către exponenții regiunii pe acest segment de frontieră. Factorul dat (practicarea contrabandei) l-a demonstrat însuși această administrație, intentând ex-”președintelui” Șevciuc un dosar penal pe articolul ”acțiuni de contrabandă”. La Moscova nu au ținut cont nici de faptul că Kievul a stopat realizarea înțelegerilor cu privire la postul de control mixt. E puțin probabil ca în apropiata perspectivă aceste înțelegeri să fie realizate. În cadrul discuțiilor la acest subiect deputatul Mihail Șceapov a declarat, că apariția acestor posturi e ”cale directă spre război”. Se formează impresia că deputații de la Moscova văd nu ceea ce este, dar ce li s-a comandat. De altfel, Leonid Calașnicov, președinte al unui comitet al Dumei nu ar fi declarat, că ”în caz că situația devine explozibilă, noi (FR) nu vom putea păstra calmul și vom interveni.”
Subsemnatul nu o dată a menționat, că problema transnistreană nu se referă la interesele Tiraspolului și, în acest aspect, nu poate avea soluție pe dimensiunea tratativelor cu regimul transnistrean. Mai recurgem la un set de argumente la acest capitol, prezentate de redacția radioului ”Eho Moscvâ” (ecoul Moscovei) în emisiunea din 9 iulie 2017, preluată de pe blogul ”Timpul prezent” și intitulată ”Alocuțiunea, care la impus pe Putin să iasă, forțând ușa. Ce s-a întâmplat la Hamburg în 1994”.
Orașul Hamburg deține multe tradiții seculare, între care o masă anuală, convocată pentru a permite celor mai versați cetățeni a–și expune punctul de vedere asupra mai multor probleme, dar a-și asculta oaspeți cu autoritate. În 1994 în calitate de asemenea oaspete a evolua Lennart Meri, Președintele Estoniei. În calitate de oaspete la masă se găsea și Vladimir Putin, pe atunci doar adjunctul Primarului de Sankt-Petersburg Anatolie Sobceac. În timp ce Președintele Estoniei își ținea discursul, Putin a ieșit demonstrativ din sală, aruncând privire denigratoare la adresa gazdelor și forțând ușa. Era o sfidare nemaipomenită a înaltei adunări, a tradițiilor seculare. Ce l-ar fi iritat pe un funcționar minuscul rusesc? Leonnart Meri a declarat că Rusia, indiferent de fenomenul victoriei regimului democratic, nu încetează a fi imperiu și, odată și odată, ea neapărat va intenționa să recapete teritoriile vecine. Argumentarea acestei teze mi-a părut atât de actuală, că am decis a o invoca cu anumite reduceri. Domnul Meri a menționat că estonienii nu au pierdut încrederea în viitorul liber nici în anii dominației a totalitarismului. Spre deosebire de europeni, datorită faptului că locuim în teritoriu vulnerabil sub aspectul geostrategic, noi mai bine sesizăm pericolele din exterior. Aș afirma că lumea europeană a pierdut această abilitate.
Noi cu mare îngrijorare privim cât de puțină atenție este acordată de către europeni fenomenului care se formează în imensele spații rusești. Prăbușirea URSS a trezit simpatii către forțele ruse democrate, însă asta a generat pericolul unii auto erori colosale și periculoase. Toate popoarele Europei de Est dorim o Rusie stabilă economic și politic, însă evenimentele la care suntem martori, ne îndepărtează de acest scop nobil. Ce ne îngrijorează? Actualul Occident neatent invită în Sarajevo soldații și tancurile rusești, pe când din 1878 de la congresul de la Berlin, Europa, pentru a asigura pacea, a mers la orice, numai pentru a exclude accesul Rusiei la Balcani. După 1945 SUA și Europa occidentală au alocat 80 miliarde dolari SUA pentru a consolida regimul lui Broz Tito și a ne admite URSS la țărmul Adriatic. Ne întrebăm, continuă președintele estonian, se permite a încredința misiunea de pacificator statului care nu e capabil a-și soluționa mari probleme interne de ordin etic și interetnic cu care se confruntă? MAE rus oficial declară problemele conaționalilor care locuiesc în statele vecine, și că Rusia este dispusă a le soluționa cu mijloace nu neapărat diplomatice. Și asta în condițiile în care este cunoscut că populația rusofonă a apărut în aceste state ca urmare a ocupației acestora de către Rusia și deportarea violentă a băștinașilor. Care ar putea fi aceste ”măsuri ne-diplomatice” estonienii (și nu numai) cunosc foarte bine din propria istorie imediată. În filosofia politică a Rusiei din nou se evidențiază iraționalismul. În detrimentul propriilor probleme interne, statul se antrenează în promovarea unui ”rol” super important al Rusiei; în necesitatea îndeplinirii misiunii de ”pacificator” în spațiul exsovietic. Moscova refuză a accepta faptul că în 1940 statele Baltice (și Moldova) au fost ocupate. Se impune teza de ”aderare benevolă”. Se pare că degrabă se va declara, că și deportările au fost de bună voie. Este și alt aspect a problemei. Cancelariile europene aplică politică de împăcare, mai numită și ”realpolitik”. Încercarea de a îmblânzi agresorul transformă îmblânzitorii în complici ai statului care crede că cele mai grave probleme interne ar putea fi soluționate prin avertizări la adresa vecinilor și ocupația teritoriilor acestora.
Este spus în 1994, dar e actual, de parcă se vorbește la direct. Aș vrea să accentuez încă la un aspect. Nu numai Rusia are zone de influență. Însă statele civilizate demult au terminat-o cu orice formă de violență în relații cu partenerii. Ele sunt atractive prin alte opțiuni. Rusia nu poate fi atractivă nici măcar pentru aliați de genul regiuni rebele, cum este Transnistria.
Afirmația o demonstrăm prin o scurtă analiză a forul economic, desfășurat la Tiraspol cu începerea la 6 iulie. Organizatorii au anunțat interesul a 550 agenți economici de a participa la eveniment, pentru a alege domeniul de investire. Evident că au participat mult mai puțini, dar au expus intenția de a investi încă mai puțini.
Din acest show extragem ceva de folos. În prim rând – statistica relațiilor comerciale. Potrivit raportului cu care a evoluat ”guvernul” transnistrean, regiunea în ultimii trei ani reduce volumul comerțului exterior, adică scade acest volum. În 2016 comparativ cu 2014, volumul comerțului extern a căzut de la 2 miliarde 350 milioane la 1 miliard 388 milioane ruble. Practic, toată căderea a generat-o exportul. (Din regulamentul pentru postul mixt vamal: inițial, efectivul moldovenesc inițiat a verifica doar importul). Structura exportului nu se schimbă din 2016, întrunind metale, energie, mărfuri alimentare și materie primă. Partenerii principali ai acestui comerț transnistrean sunt statele UE, Moldova, pe când FR e revin doar 10%. Ministerul de resort explică această cădere a relațiilor cu Moscova cu devalorizarea rublei rusești și cu minimalizarea activității agenților economici locali. În pofida acestor factori, Tiraspolul elaborează strategia de activizare a exportului, bazată pe alte priorități. Cum a menționat în raportul său V. Ignatiev, pretinsul ministru de externe, o direcție de activitate întru sporirea exportului ar fi ”segregarea mărfurilor transnistrene de cele moldovenești, ce ar permite scoaterea lor din spațiul supus sancțiunilor aplicate de FR pentru a-și proteja piața”. În situația când este lansat procesul de schimb cu informații între serviciile vamale a FR și a Transnistriei, acest mecanism ar putea avea efecte pozitive, ba chiar servi ca bază pentru fondarea unui regim preferențial pentru Transnistria, a concis Ignatiev. Pretinsul ministru a mai solicitat înlesniri pentru agenții economici locali și terenuri de export speciale. Ignatiev s-a pronunțat pentru accelerarea procesului de deschidere în teritoriul transnistrean a filialelor structurilor FR cum ar fi ”Rospotrebnadzor” și ”Rosselihoznadzor”, responsabile de calitatea mărfurilor de larg consum și în special de cele de provinență agricolă. În opinia lui Ignatiev, asta ar permite scoaterea problemei obținerii actelor, care permit exportul în FR. Nu și-a pierdut actualitatea și extinderea relațiilor cu regiunile Rusiei. Contractele ar fi fost încheiate, însă la realizarea acestora nu s-a ajuns. Experții din FR, participanți la for, nu au împărțit întocmai aspirațiile și propunerile gazdelor. Anton Moscalenco, conducător al Agenției de inițiative strategice, consideră, că o variantă ar fi plasarea în regiune a întreprinderilor rusești. Avantajul ar fi apropierea de piețele europene și particularitățile sistemului fiscal (neperceperea TVA). O altă condiție ar fi, potrivit lui Moscalencov, asigurarea cu cadre muncitorești instruite la nivel contemporan, la ce Tatiana Chirova, reprezentantul guvernului, a spus că ”programele unei asemenea reforme de instruire, se perfectează”. Astfel, Transnistria nu este gata din mai multe aspecte de a găzdui investitorii, indiferent de afirmațiile oficialilor locali.
Însă, lipsa cadrelor instruite nu este cea mai gravă problemă a regiunii. Cum a menționat Moscalencov, ”dacă Transnistria mizează la interacțiunea de mai departe cu FR, atunci e cazul de elaborat un mecanism care ar asigura transparența modului în care este primită și utilizată asistența financiară din partea Federației Ruse. O asemenea acuzație de folosirea departe de destinație a ajutoarelor rusești se expune destul de rar, dar în cadrul forurilor oficiale – prima dată. Explicațiile lui Moscalencov, că Rusia simte lipsa rezervelor financiare, că și ea înăsprește controlul folosirii finanțelor statale, nu au redus din gravitatea acuzațiilor, ce ar fost rostite. El a concluzionat: ”dacă nu va fi asigurată transparența sistemului de folosire a banilor, transferați de FR, Moscova nu va mai putea da ceva”. În replică, Tatiana Chirova, reprezentantul guvernului de la Tiraspol a menționat că anume cu acest scop la Tiraspol activează două companii de audit din FR, concluziile preventive ale cărora demonstrează, că subiectul transparenței este unul destul de real.
Astfel, am putea face careva concluzii. Regiunea este în vizorul Moscovei. Este tratată ca un cap de pod pentru a realiza intențiile Rusiei, despre care ne-a vorbit Lennart Meri, fost Președinte al Estoniei – realizarea intereselor imperiale ale FR. În ce calitate Transnistria prezintă un interes mai sporit pentru Moscova – stat suveran, parte componentă a RM, sau actuala formă nedeterminată – nu importă. Ea tot una nu va fi completamente integrată în Republica Moldova. Interesul Moscovei de a spori nivelul de dezvoltare economică a regiunii și a reduce din corupție este unul absolut utilitar – a mai economisi din donații. Posibil, cele expuse ar putea fi de folos la elaborarea conceptului de integrare a RM.