Cu cât mai puțin timp ne desparte de ziua alegerilor, cu atât mai alarmante, mai lipsite de rațiune și logică devin materialele din presa rusească. Ar fi clar, dacă fenomenul ar viza ediții de bulevard, care cu asemenea ”bombe” își asigură existența. Însă, când vezi pe prima pagină a cotidianului ”Nezavisimaia Gazeta” denumirea ”Moldova ar putea deschide al doilea front transnistrean”, semnat de Svetlana Gamova, nu te simți deloc confortabil. Nu calmează impresia nici subtitlul materialului dat – ”Chișinăul sparge actualul format de negocieri”. Titlul îngrozește, dar să vedem în ce condiții autorul a decis a băga lumea în spaimă.
Primul eveniment, care la fel vizează subiectul, este interviul din 14 februarie curent, oferit ziarului rus ”Komsomoliskaia Pravda” (”Adevărul Comsomolist”) de Nicolae Patrușev, Secretarul Consiliului Suprem de Securitate al Federației Ruse. Are sens a cunoaște opinia acestui funcționar înalt de la Moscova, din care motiv o expunem mot a mot.
K.P. Vorbind despre spațiul ex-sovietic, care în opinia D-stră ar fi implicarea Estului în procesul electoral din Moldova, unde la 24 februarie vor avea loc alegeri parlamentare, și se desfășoară lupta între ”occidentali” și adepții relațiilor cu Rusia?
N.P. Washingtonul și Bruxellesul nu ascund că se vor strădui să obțină orientarea euroatlantică a Parlamentului și guvernării din Moldova. Asta va deveni posibil, în caz că la eventualele alegeri vor birui adepții acestei orientări, și ei vor forma guvernul. Sondajele sociologice demonstrează că, la moment, în campania preelectorală domină partidul socialist al președintelui I. Dodon, care pledează pentru relațiile cu FR și cu UE, dar se pronunță contra românizării statului suveran Moldova.
Însă, Vestul nu poate accepta o asemenea evoluție a evenimentelor, și el acordă asistență forțelor de dreapta, care intenționează a-l discredita pe Dodon, președinte ales absolut legitim, și promovează teza necesității excluderii partidului socialiștilor din scrutinul electoral.
Societatea moldovenească este forțată a derapa spre dezbinare și conflicte, alegătorii sunt polarizați după principiul – pro sau contra Apusului. Este o politică tradițională a făuritorilor ”revoluțiilor de culoare”, ceva asemănător am văzut în Ucraina în 2014, când a fost efectuată ”lovitura de stat”.
În situația în care socialiștii vor obține la alegeri o victorie convingătoare, Occidentul neapărat va organiza revolta celor de ”dreapta”, ca aceste proteste să evolueze în ”maidanul” de la Chișinău, care să fie axat la obținerea demiterii președintelui. Am dori ca alegerile în Moldova să se desfășoare cinstit și imparțial”.
Evident, o asemenea îndemnare nu a putut lăsa indiferenți și alți ”prieteni” ai Moldovei din FR, care, la fel ca Svetlana Gamova, s-au pus la treabă. În situația în care nu există nimic real, nu este nici un factor informațional proaspăt, care ar putea ilustra obiectivitatea admiterii unor destabilizări de situație de proporții în teritoriu, se recurge la factorii deja expirați, cărora li se aplică un lustru care le actualizează. Gamova ciupește careva crâmpei din trecut și propune cititorului un tablou, care pentru cei neinițiați ar putea să-i alarmeze. Ea vorbește cu Vadim Krasnoselischii, pretinsul președinte transnistrean, care declară că ”Transnistria trebuie să se deprindă a supraviețui”. Cu altă ocazie neapărat vom aborda subiectul și vom demonstra, cine și cum impune regimul să supraviețuiască. La moment o urmărim pe Gamova, care a decis a demonstra că din partea Chișinăului vin noi pericole pentru pace și stabilitate în Transnistria.
Ea scrie că ”Conducerea Moldovei a declarat necesitatea schimbării formatului în care este purtat dialogul cu Transnistria, astfel ca să fie discutat statutul politic al regiunii. La rândul său liderul de la Tiraspol a declarat că examinarea statutului se exclude, la fel și o eventuală integrare a Transnistriei în Moldova. Chișinăul, cunoscând opiniile ce există în Transnistria, nu în zadar i-a propus o formulă de tratative inacceptabilă. La acest capitol Gamova face referință la Alexandru Rar, politolog rus cu viza de reședință în Germania, care susține orice aberație a Moscovei. Rar ar fi declarat că este posibilă reanimarea conflictului armat în Transnistria cu participarea românilor. Însă, atâta timp cât România este în fruntea UE, ea nu va permite careva pași negândiți.
În continuare, Gamova scrie: Formatul de negocieri ”5+2” (Moldova, Transnistria – părțile în conflict, Rusia, Ucraina, OSCE – mediatori, UE, SUA – observatori), referitor la succesele căruia mult se vorbea în ultimul timp, ar putea nu numai că să se stopeze, dar să provoace reluarea conflictului la Nistru. Asta este bine înțeles la Chișinău, și totuși au declarat necesitatea schimbării formulei tratativelor. Indiferent de faptul că tot ce a fost obținut anterior se considera pozitiv, fiind axat la îmbunătățirea nivelului de viață al populației de pe ambele maluri ale Nistrului.
Gamova trece în revistă reușitele în cadrul procesului de negocieri, pe care nu le putem lăsa fără comentarii. Ea scrie că ”părțile au recunoscut reciproc diplomele instituțiilor de studii superioare, fapt care a extins posibilitățile de a găsi loc de lucru pentru tineri. (Chișinăul nu a recunoscut diplomele tiraspolene, el doar le apostilează. Însă Tiraspolul și Moscova tratează evenimentul așa cum le e convenabil).
A fost construit (reparat – I.L.) podul peste Nistru, distrus pe timpul conflictului, și lumea nu mai are nevoie de a ocoli zeci de kilometri. De ce Gamova nu spune că podul este reparat din 2001, și nu e pus la dispoziția localnicilor doar din capriciile liderilor de la Tiraspol, care doreau să participe la oficializarea circulației pe pod?
Cu referință la Krasnoselischii, Gamova ne spune și despre alt efect pozitiv, obținut în cadrul negocierilor: a demarat procesul de eliberare a plăcuțelor de înmatriculare a transportului auto transnistrean. Însă nu ne spune că Tiraspolul nu este satisfăcut de faptul că se înmatriculează doar autoturismele, că el solicită numere pentru transportul implicat în relații comerciale. Culmea o constituie afirmațiile S. Gamova, că ”se creează condiții favorabile pentru funcționarea școlilor, care practică alfabetul latin în procesul de studii”. Ce fel de condiții, dacă nu a fost restituită nici o încăpere anterior răpită de regim. Elevii, ca și anterior, zilnic parcurg zeci de km. pentru a ajunge la locul de studii și acasă. Controalele la posturi nu au fost lichidate. Care condiții?
La fel interesant se tratează aspectul relațiilor economice ale Transnistriei cu UE. Potrivit Gamova, cu aportul UE regiunea a fost inclusă în zona de liber schimb UE-Moldova, ceea ce a condiționat atingerea nivelul de 2/3 a exportului transnistrean în statele UE.
Și, de la enumerarea reușitelor, autorul de la ”NG” fără explicații declară că propunerea reprezentantului politic din partea Moldovei la negocieri, a viceprim-ministrului Cristina Lesnic de ”a schimba regulile jocului și a recurge la examinarea paralelă a tuturor coșurilor – umanitar, economic și politic, ar putea reversa Chișinăul și Tiraspolul la situația anului 1992” (la situația, când a început conflictul armat).
Înainte de a continua analiza materialului, ținem să menționăm că declarația respectivă a doamnei Lesnic a fost făcută la finele anului 2018. Toți cei care au considerat necesar, s-au expus pe marginea acestei afirmații, inclusiv Krasnoselischii și Ignatiev. Deci, nu e nimic nou, ce ar explica reanimarea tezei. A apărut problema rezultatelor alegerilor parlamentare, care ar putea fi nefavorabile Moscovei. Cum va reacționa FR? Conținutul acestui articol din ”NG” ne furnizează opinii destul de revoltătoare.
Potrivit S.Gamova, ”cei de la Chișinău cunosc că Tiraspolul nu va discuta statutul politic al regiunii, odată ce el se ghidează de prevederile Acordului de la Moscova din 1992, potrivit căruia statutul politic este indispensabil condiționat de reglementarea deplină a diferendului”.
E fals. Articolul 7 din Acordul din 21 iulie 1992 (unicul care ar putea fi citat la acest subiect) prevede că ”măsurile indicate în Acord sunt parte componentă a procesului de reglementare a conflictului prin procedee pașnice, politice”. Nimic ce ar putea fi tratat în susținerea tezei propusă de autorul articolului, nici o condiționare. Ba mai mult, părțile ar fi trebuit demult să determine ce este cu acest conflict – mai este el, sau nu? Dacă este conflict, de ce Moldova acordă Tiraspolului favoruri extraordinare? În cazul dat, faptul că Krasnoselischii a renunțat la examinarea problemelor politice este argumentat cu orice, numai nu cu conținutul Acordului la care se face referință. În dialog cu Gamova, Krasnoselischii și-a permis glume referitor la integritatea Moldovei. El a declarat că susține integrarea ”Moldovei istorice, conform hotarelor, care sunt pe o hartă oferită lui Dodon de V.Putin, care include și teritoriile la Vest de Prut. El se pronunță pentru o asemenea reintegrare, dar fără Transnistria”. Regretabil, însă afirmațiile extremiste ale căpeteniei regimului secesionist de la Tiraspol au rămas neobservate de participanții la negocieri în formatul ”5+2”, de reprezentanții multor organisme ale RM și internaționale, care au ca obiectiv de studiere extremismul. Potrivit lui V. Ignatiev, pretinsul ”ministru de externe transnistrean”, Transnistria nu a renunțat la examinarea diferitor întrebări. Dacă sunt probleme concrete, sunt propuneri pentru soluționarea lor – ne implicăm. La moment, spune Ignatiev, cele mai actuale sunt problemele telecomunicațiilor și dosarelor penale, intentate funcționarilor transnistreni. Dar și acestea nu-și găsesc rezolvarea. Cum am putea trece peste aceste coșuri și al deschide pe al treilea?
Sofismul transnistrenilor este explicabil. Nu ai argumente, recurgi la șuvoiul de cuvinte prin care demonstrezi, că e vinovată partea adversă. Însă, când asemenea abordare este practicată la nivel de Minister de Externe al FR și de Președinte al OSCE, apar întrebări. Zilele trecute Ministerul de Externe al FR l-au avut în calitate de oaspete pa Miroslav Laiceak, ministrul de externe a Slovaciei, concomitent Președinte în exercițiu al OSCE. În cadrul întrunirii cu ministrul de externe rus S. Lavrov s-a menționat, că în procesul de reglementare transnistreană prioritate are reglementarea problemelor social-umanitare. Lavrov a accentuat că abordarea aceasta coincide cu punctul de vedere al Tiraspolului. Cum de înțeles această afirmație? Prioritatea are poziția Tiraspolului, de opinia Chișinăului nici nu se vorbește. Laiceak a declarat că, în calitate de priorități comune cu FR în procesul de reglementare transnistreană, este ”soluționarea problemelor umanitare”. S-a decis a acorda ajutor populației din ambele maluri. ”Referitor la soluționarea diferendului nistrean, am invitat ambele părți a realiza pe deplin acordurile atinse în cadrul pachetului ”Berlin+”, și a iniția noi măsuri, consacrate consolidării încrederii reciproce”. Acest mod de abordare a Președintelui OSCE a fost acceptat la Moscova și, în același timp, s-a demonstrat nemulțumirea față de modul în care acționează Moldova, adică de intenția a deschide coșul cu problema politică.
S. Gamova consideră că discuțiile referitor la formatul de negocieri devin tot mai periculoase, ținând cont de ”agravarea” situației în Zona de Securitate. Potrivit autorului, agravarea se explică prin intențiile părții moldovenești de a completa contingentul său militar, aflat în zona de securitate. Este o afirmație extrem de importantă, odată ce subiectul contingentelor militare este cel mai sensibil în întreaga gamă a problemelor Operațiunii de Pacificare. Gamova, cu referință la Oleg Beleacov, reprezentantul Tiraspolului în CUC, declară că decizia de completare a forțelor moldovenești este luată și urmează doar realizarea acesteia. Concomitent, în calitate de factor ”destabilizator” suplimentar, tot Beleacov a calificat decizia autorităților RM de a dubla numărul sectoarelor de vor, care vor activa în Zona de securitate. (Tiraspolul deschide sute de secții în perioada alegerilor în diferite organe ale FR și ele nu periclitează stabilitatea). Alexandru Rar, deja menționat mai sus, a declarat pentru S. Gamova că ”în caz că se comite o provocațiune în Transnistria, la Nistru ar putea apare trupe militare ale României.” Însă, tot el imediat s-a corectat, declarând că România deține Președinția în UE, și puțin probabil să se implice în această situație. Realitatea îl obligă pe acest Rar să dea și partea obiectivă, însă foarte vag. Partea agresivă, pentru care a și fost contactat de Gamova, prevalează. Impresia că România este gata de a se implica în nou război e primordială.
Acești făuritori ai opiniei publice alta nu cunosc. Gamova nu a găsit loc în material pentru a explica, că istoria cu contingentele militare suplimentare ale RM nu e nimic alt ceva ca un fake. Că CUC a dat explicații și a demonstrat că nimeni nu va majora contingentele armate și nici nu a intenționat. A fost o simplă provocațiune, care nu a primit nici explicație nici apreciere. Cu toate că practica anterioară demonstrează că Tiraspolul nu o dată a tensionat situația în cadrul alegerilor la culme, că au avut loc și ciocniri ale reprezentanților structurilor de forță, și acte de agresiune la adresa membrilor CUC din partea RM. De fiecare dată aceste manifestări de extremism puteau evolua în conflict, și nu au evoluat doar datorită poziției ferme a reprezentanților Chișinăului. Odată ce evenimentele aveau loc în prezența presei, ar fi putut fi reflectate, s-ar fi putut demonstra cine e agresorul. Nimeni nu și-a asumat responsabilitatea.
Este clar că, și de data aceasta, nu se va rata ocazia de a umili reprezentanții RM în teritoriul controlat de regimul secesionist. Ca mai apoi toate formatele să revină la masa de negocieri și să se accepte doleanțele Tiraspolului de a soluționa ”problemele cotidiane ale locuitorilor”, probleme și doleanțe care nicidecum nu contribuie la soluționarea diferendului.