Evoluțiile pe dimensiunile transnistrene sunt lipsite de transparența caracteristică unui proces legitim, plasat în albia dreptului internațional. Nu încape îndoială că o asemenea situație este condiționată de discrepanța colosală, referitor la scopurile finale ale părților implicate în această ”reglementare”. Astfel, nu există substanțe obiective, care ar putea condiționa apariția anumitor schimbări, ne mai vorbind de cele esențiale, în cadrul procesului de reglementare. Cât ține de anumite nuanțe, care cu regularitate apar în spațiul de negocieri, acestea sunt condiționate de momente cu caracter tactic, ne atentând la scopurile și interesele strategice.
În 2017 subsemnatul a sesizat o opinie, care activ se promova în cercurile diplomatice și experților din Federația Rusă. Se declara că Moscova nu va forța evoluțiile, nu va investi prea mult, odată ce lucrurile de la sine sunt direcționate spre realizarea intereselor FR. Se menționa că tactica respectivă este selectată nu pentru a obține rezultatul scontat, cât pentru a evita înfrângeri cu rezonanță, de genul alegerii lui Eugeniu Șevciuc la funcția de președinte, contrar poziției Kremlinului. Însă, spre finele anului 2018, în aceleași structuri din FR (experți, ziariști), au apărut opinii potrivit cărora Moscova va forța reglementarea diferendului nistrean. Opinia pornea de la presupunerea că Moscova este strict cointeresată de normalizarea relațiilor cu principalele state din Uniunea Europeană, proces care ar putea fi esențial alimentat de o faptă acceptată a Moscovei. Între eventualele acțiuni de acest gen se numea și reglementarea diferendului nistrean. Indirect, teza dată este susținută de poziția dură a Moscovei referitor la aliații PSRM în noul Parlament. Moscova este contra majorității formate din PSRM și a PDM. ”ACUM” le este mult mai convenabilă anume din aspectul eventualelor relații cu Occidentul. A susține această formațiune e egal a face promisiuni la capitolul reglementarea transnistreană. Argumentarea nu este una absolut ne mai întâlnită, cu excepția unui factor – experții consideră că conflictul dat e mai puțin contaminat cu componente greu de soluționat, cum ar fi ura interetnică, sau interconfesională. Pentru a fi obiectivi, trebuie să menționăm că structurile statale ale Federației Ruse nu au comis careva scurgeri de informații, care ar fi consolidat cumva presupunerile experților. Din contra, declarațiile conducerii MAE a FR cu diferite ocazii, indicau stabilitatea poziției Rusiei de altă dată. Oficializarea la Moscova la sfârșitul lui ianuarie curent a așa zisei ”reprezentanțe oficiale” a ”rmn” a consolidat și mai mult opinia, potrivit cărei Rusia nu reduce din politica sa de presiuni asupra Chișinăului. Cel puțin mai multe evenimente, la care o să revenim pe parcurs, nu ne permit să susținem fără rezerve poziția celor, care admit anumite liberalizări pe această direcție, indiferent de eventualele reacții pozitive a cancelariilor europene.
Evident, că un pas important în această strategie de promovare a apropierii FR de UE (dacă aceasta există), strategie în care un loc important ar fi atribuit soluționării transnistrene, ar fi constituit modul, în care ar fi organizate alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Spre deosebire de batjocura care se numea ”alegeri” în anii precedenți, actualele urmau a demonstra schimbări, ce purtau în sine transformări axate la apropiere între maluri. Deci, în prim punct, urma a fi atinsă înțelegerea între Chișinău și Moscova (Tiraspol), prin care se admitea efectuarea liberă a alegerilor în localitățile, situate în stânga Nistrului, dar subordonate Chișinăului: Rohi, Vasilievca, Corjova, Chițcani (malul drept). Ar fi fost un moment colosal de consolidare a respectului către operațiunea de pacificare, odată ce localitățile indicate se află în zona de securitate. Nu a fost. Populația din sțânga Nistrului din nou în mod arbitrar a fost lipsită de drepturile sale constituționale, fără ca să fie invocate careva explicații, scuze, promisiuni etc. La fel, nu s-a organizat procesul electoral pentru cetățenii RM, care locuiesc în stânga Nistrului în localitățile, subordonate regimului secesionist. În schimb, peste 60 de mii de posesori ai pașapoartelor RM, în mod organizat, potrivit unor date și contra remunerărilor, au fost aduși la punctele de votare di dreapta Nistrului, unde au promovat în Parlament două persoane, care nu prea au relații cu ”alegătorii săi”. Cel puțin asemenea apreciere a făcut-o Vadim Krasnoselischii la 23 martie curent, într-un comentariu pentru ”Novosti Pridnestrovia”. Deci, la o lună după epuizarea evenimentului, liderul de la Tiraspol a declarat, că ”ei (cei doi deputați, aleși pe circumscripțiile transnistrene) nu au avut și nici nu vor avea nici o legătură cu noi”, se are în vedere cu regimul transnistrean. Krasnoselschii explică-modificările codului electoral a RM, indicate a asigura reprezentanța regiunii în organul legislativ a RM , nu și-au atins scopul. Cei aleși de transnistreni nu dețin cetățenia transnistreană, nu ne reprezintă, vor reprezenta partidul, care i-a susținut, sau pe sine însuși. Formal ei sunt aleși, însă toată lumea e în cunoștință de cauză, că situația e amuzantă. Nu au decât să activeze în favoarea celor care i-au promovat, Transnistria nu are cu ei nimic”. Putem privi absolut sceptic la afirmațiile lui Krasnoselschii, însă în cazul dat are dreptate-în varianta respectivă alegerile nu au contribuit cu nimic la eliminarea obstacolelor în procesul de reintegrare.
Probabil, pentru a reacționa la declarațiile neîntârziate ale președintelui RM Igor Dodon (marele pachet a lui Dodon pentru Moldova), la 23 martie curent Krasnoselischii evoluează cu o explicație largă a situației, care se conturează în procesul de negocieri.
”El spune, că progresul la negocieri va fi înregistrat. Funcționarii implicați evită populismul și sunt preocupați de soluționarea problemelor concrete, de realizarea cărora deseori depinde existența populației. Este destul de anevoios, pentru mulți e și greu de pătruns în esență, însă evoluția are loc, ce naște speranța că problemele care figurează pe agenda tratativelor, vor fi soluționate.” Apoi Krasnoselischii la direct a comunicat, că administrația președintelui RM I. Dodon generează lozinci populiste, în funcție de care, el intenționează a-i înainta domnului Dodon cinci întrebări.
- Prima – aprecierea juridică a deciziilor Parlamentului RM din 23 iunie (probabil, este vorba de Declarația de Suveranitate a RM, adoptată la 23 iunie 1990), care a creat baza juridică a independenței ”republicii moldovenești nistrene”.
- Ar fi pregătit un oare care politician, fie și Igor Nicolaevici Dodon, se aprecieze din punct de vedere juridic evenimentele din 1992 și a pedepsi pe cei care au maltratat ”populația pașnică din ”Republica Moldovenească Transnistreană?”
- Dacă Igor Nicolaevici Dodon vorbește despre libera expunere a poporului – dau ei dovadă de respectarea deciziei, care a adoptat-o poporul în cadrul referendumului din 2006, prin proclamarea unanimă a ”republicii moldovenești nistrene”?
- Este Igor Nicolaevici conștient de faptul că, în cei trei zeci de ani care s-au scurs, multe s-au schimbat? La noi sunt formate și activează stat independent; ramuri independente ale acestui stat; sistem bancar independent; economie independentă. Noi real suntem independenți. Noi am construit un stat, în care real locuiește poporul transnistrean. Cum am putea reversa aceste lucruri? Eu nu am răspuns la întrebarea dată și o adresez lui Igor Dodon.
- Întrebarea a cincea – cum domnia sa apreciază dreptul poporului la autodeterminare, aplicat de Moldova la momentul declarației propriei sale suveranități; Poporul transnistrean a utilizat exact același drept – dreptul la autodeterminare.
Vadim Krasnoselischii a menționat că în afară de aceste cinci mai există și alte întrebări, între care: cum privește Igor Nicolaevici revenirea la grafia chirilică pentru limba moldovenească în Moldova? De care statut se vor bucura limbile rusă și ucraineană, dacă e posibil în genere atribuirea acestora un oare care statut? Există și întrebări ce vizează dreptul la proprietate.
Vadim Krasnoselischii consideră, că la moment aceste probleme nu pot fi puse în discuție, odată ce nu există șanse de a identifica răspunsuri. Cu atât mai fără perspectivă ar fi examinarea eventualului statut pentru Transnistria. Cu asta Krasnoselischii a terminat expunerea propriului punct de vedere asupra situației. Însă, a demonstrat că problema este una de importanță majoră, și Tiraspolul s-a pregătit multilateral. Vadim Krasnoselischii a apelat la sistemul de argumente cu o mare pondere în regiunea transnistreană – la poziția Moscovei. Potrivit lui Krasnoselischii, el nu a întâlnit nici un specialist, care ar fi susținut propunerile lui Dodon, așa numitul ”Pachetul lui Dodon”, fie la Moscova, fie în Occident. Ei, cu Moscova e clar; propunerile nu au fost susținute de reprezentantul MAE a FR M. Zaharova. Cine din Occident a fost la fel de sceptic, Krasnoselischii nu spune, el menționează doar că Igor Dodon joacă de-a suveranitatea și tinde a demonstra că ceea ce el dorește, ar exista în realitate. În pachetul lui Dodon Transnistria lipsește. Nouă ni se propune să ne identificăm într un stat comun cu Moldova. De 30 de ani activăm separat. Există aspecte istorice și practice ai acestei separări. A le ignora e o prostie.” În 1990, a menționat Krasnoselischii, Moldova a renunțat la Transnistria, declarând ilegalitatea formării RSSM. Sunt convins, că orice instanță independentă internațională va recunoaște suveranitatea republicii nistrene. Deținem concluzia juriștilor din FR, care, analizând toate aspectele formării și existenței ”rmn”, au confirmat dreptul nostru la suveranitate. Ce bun ne poate propune Moldova? La moment – nimic. Și asta este înțeles de toți – participanți la negocieri, intermediari, experți. Pe când noi ne angajăm a deveni atractivi pentru toată lumea.
Nu e clar cum va fi cu toată lumea, dar pentru Ucraina Transnistria din nou devine atractivă. Același Krasnoseliskii, este convins că măsurile restrictive introduse de către Ucraina în iunie 2018 faţă de Uzina Metalurgică Moldovenească (UMM) au fost nejustificate, iar excluderea întreprinderii din lista de sancţiuni a Ucrainei va duce la îmbunătățirea poziției industriei metalurgice a Transnistriei.
Potrivit agenţiei INFOTAG cu referire la site-ul liderului de la Tiraspol, comentând despre acest eveniment, el a spus că „uzina a ajuns sub aceste sancțiuni întâmplător, dar aceasta este geopolitică”.
„Numai în anul trecut, din cauza sancțiunilor impuse UMM, noi am pierdut 1,2% din PIB. Aceasta este o sumă foarte serioasă. Imediat după impunerea sancțiunilor, eu, în calitate de președinte, și Ministerul Afacerilor Externe al RMN am început să ne adresăm autorităților competente pentru a clarifica faptul că noi nu suntem subiectul acestor sancțiuni, așa cum s-a afirmat în decizia Consiliului de Securitate și Apărare Națională al Ucrainei și în decretul președintelui său, care a aprobat această decizie”, a spus Krasnoselski, care şi-a exprimat satisfacția că Transnistria „a fost auzită”.
Potrivit lui, datorită deciziei de ridicare a sancțiunilor, „producția va creşte și, cel mai important, vor exista perspective bune pentru o cooperare ulterioară cu Ucraina”.
După cum a informat anterior INFOTAG, în iunie 2018, Ucraina a introdus un şir de restricţii faţă de mai multe companii rusești. În acelaşi timp, în listă a fost inclusă şi Uzina Metalurgică Moldovenească, amplasată în oraşul Rîbniţa din regiunea transnistreană a Moldovei. Potrivit decretului preşedintelui Petro Poroşenko, „măsurile economice speciale și alte măsuri restrictive au fost introduse pentru o perioadă de trei ani sub formă de blocare a activelor, restricționarea operațiunilor comerciale, prevenirea retragerii capitalului din Ucraina, suspendarea executării angajamentelor economice și financiare, precum și interzicerea achizițiilor publice”.( LACT, 22.03.2019)
Vin și la Ucraina alegerile.
Pachetul lui I. Dodon, care ar putea fi considerat ”planul Kozak” 2 a fost atât de batjocoritor defăimat de Tiraspol. Mai mult, ei apelează la aspecte care ar trebui să fie așii Chișinăului. Dar, de ce să nu utilizezi aceea la ce renunță adversarul? Tiraspolul vorbește de instanța independent internațională, care ar confirma dreptul regiunii la suveranitate. Nu există la moment o asemenea instanță, care ar da curs adresării unei formațiune pseudostatale nerecunoscute, altfel adresarea deja ar fi fost expediată. Dar timpul nu stă pe loc, o asemenea instanță va apare, cum a apărut reprezentanța Tiraspolului la Moscova cu drept de evoluare la ONU. Chișinăul, dominat de confruntările pe interior, ar putea fi destul de neplăcut luat prin surprindere atât la acest, cât și la multe alte capitole.