Procesul de reintegrare, pentru a fi unul de succes, ar trebui să se bazeze pe careva momente pozitive, pe careva opțiuni obiective ale mișcării la întâmpinare reciproce. Pandemia ar părea că ar trebui să impulsioneze generalizarea acestor tentative reciproce de apropiere. Ori nu?
După cum ne comunică doamna Svetlana Gamova de la ”Nezavisimaea gazeta” din 7 aprilie curent, asemenea situații și mai mult demonstrează ostilitatea regimului de la Tiraspol față de orice gest constructiv în relații cu Moldova. Ori, dacă la Tiraspol se comit careva gesturi de recunoaștere la adresa Chișinăului, Moscova îndată le neutralizează. Materialul citat a fost intitulat de S. Gamova ”Chișinăul folosește epidemia în interesul integrării”. Însuși conținutul materialului nu susține teza indicată. Vedem pe parcurs, în care scop redăm materialul cu mici scurtări.
Transnistria, scrie Gamova, a decis instituirea propriului laborator de testare a probelor la COVID-19, pentru a nu apela la serviciile laboratorului respectiv din Chișinău. Federația Rusă le-a expediat 5000 de teste de o calitate superioară, însă Chișinăul, scrie Gamova, nu a acceptat inițiativa transnistrenilor. Poziția Chișinăului ar fi sonorizat-o Cristina Lesnic, Viceprim-ministru pentru politici de reintegrare, care ar fi declarat că ”testele și orice alte ajutoare din exterior trebuie se ajungă la Tiraspol prin Chișinău”. Accentuăm că a propune ca toate materialele să treacă prin Chișinău, este cu totul altceva în raport cu expresia ”nu dorește crearea laboratorului”. De la sine Gamova a mai declarat, că ”Cristina Lesnic nu acceptă laboratorul dotat cu ajutorul Federației Ruse”. Decizia de a crea propriul laborator a fost adoptată la Tiraspol îndată cum s-a conștientizat că centrul specializat din Chișinău nu este capabil a deservi integral și necesitățile Transnistriei, în condițiile în care numărul infectărilor va crește substanțial. Treizeci de probe în 24 de ore – numărul maximal care poate fi acceptat la Chișinău. Laboratorul respectiv are și povara analizelor recoltate din dreapta Nistrului, aflate sub jurisdicția Republicii Moldova. Transnistria, scrie Gamova, de-jure este parte componentă a Republicii Moldova, însă de-facto de 30 și ceva de ani există independent, neavând relații cu puterile centrale ale Moldovei. (Situația e alta. Numai cele 8 protocoale, semnate în ultimii ani, demonstrează că Transnistria e dependentă de puterea centrală a RM și conștientizează asta. Gamova insistă la contrariu, pentru a nu admite ca Tiraspolul să se abată de la poziția indicată la Moscova – n.n.). Decizia de a-și crea propriul laborator a fost anunțată și argumentată de Vadim Krasnoselischii. Pe site-ul său el a menționat că ”nu se cunoaște care va fi necesitatea de teste în condițiile extinderii infecțiunii, iar noi nu putem risca cu sănătatea populației”. Din aceste considerente s-a decis fondarea propriului laborator. Planul a fost coordonat cu medicii – specialiștii în materie de la Chișinău, care, cum scrie Gamova, ”spre deosebire de politicieni înțeleg necesitatea fondării unui asemenea laborator”. Evident, scrie Gamova, Krasnoselischii a apelat la Moscova după ajutor și a primit o reacție afirmativă”. Accentuăm că disponibilitatea medicilor din dreapta Nistrului de a contribui la crearea laboratorului, o confirmă însuși Krasnoselischii. Este evident că medicii nu puteau accepta asemenea activități fără acordul organelor de conducere ale RM. Chișinăul doar pledează pentru o anumită ordine, lucru tratat de ”partenerii” din FR și Tiraspol în modul respectiv. Krasnoselischii a comunicat oficial că din FR au sosit 5000 de teste la COVID – 19 de calitate superioară, păstrarea și evidența cărora este atribuită structurilor abilitate. Concomitent s-a identificat edificiul unde vor fi organizate lucrările laboratorului – este vorba de încăperea unde se află laboratorul de testare la VIC. După finisarea lucrărilor de adaptare (izolarea, securitatea), ”vor fi invitați specialiști din Chișinău, care vor efectua testarea de probă, pentru a aprecia utilitatea laboratorului și nivelul de pregătire a personalului”. Din nou activ sunt implicați specialiști din Chișinău. Este evident că se vor implica nu fără acceptul conducerii din RM. Când trebuie și poate fi crezută S. Gamova? Când declară că Chișinăul este contra formării laboratorului, sau când afirmă că specialiștii de la Chișinău vor avea un rol decisiv în lansarea proiectului? Și de unde următoarele afirmații? Se face trimitere la declarațiile lui I.Dodon, care ar fi promis că ”Chișinăul va ajuta transnistrenii în lupta lor contra infecțiunii. Dar, concomitent, Viceprim-ministrul pentru reintegrare Cristina Lesnic s-ar fi pronunțat contra creării în regiune a propriului laborator de testare a COVID-19. Doamna ar fi menționat că ”noi nu susținem doleanțele Tiraspolului de a avea propriul laborator”. În Transnistria, din 17 martie, este introdusă situație excepțională cu ocazia pandemiei. Probabil, va dura până la 1 mai. Sunt aplicate restricții la circulația cetățenilor, la comerț, alte activități. Însă, spune Gamova, în afară de coronavirus, situația este complicată de decizia autorităților ucrainene de a sista activitatea mai multor puncte de control la hotar cu RM pe segmentul transnistrean. Anterior a fost închis punctul de control Cuciurgan, apoi încă trei. Închiderea acestor puncte de control, prin care se importau medicamente (declară Vitalie Ignatiev, ”ministrul de externe a Transnistriei”) ar însemna efectuarea presiunilor din partea Ucrainei la solicitarea Republicii Moldova. ”Ministrul” ar fi apelat în vederea soluționării problemei la reprezentanții FR, Ucrainei, OSCE, SUA și UE, participanți la negocieri în formatul ”5+2”. Replica negociatorilor nu este cunoscută, însă Gamova afirmă că a reacționat doar Cristina Lesnic, care ar fi declarat că ”blocarea punctelor de trecere la hotar, ar fi o parte a procesului de reintegrare”. În opinia Tiraspolului, ”Chișinăul a decis a utiliza pandemia pentru a aplica forma dură de reintegrare a regiunii, tratând limitele de carantină drept o oportunitate indiscutabilă pentru a face Transnistria mai cooperantă”. În situația în care nu se face trimitere la surse, nu putem caracteriza afirmațiile în cauză. Însă multiplele fapte de neadevăr, comise de reprezentanții FR și a Tiraspolului, prezente și în actualul material, ne permit să presupunem că și această afirmație nu este veridică.
Nu putem exclude că Chișinăul tinde a asigura o oarecare ordine în zona de securitate, unde regimul transnistrean grav încalcă drepturile omului. În situația în care evenimentele ar fi fost astfel tratate, am putea menționa că Tiraspolul deschide portița pentru negocieri oneste. Dar, nu putem aștepta asta de la regim care există atâta timp, cât minte, cât se declară că este unul legitim.
Probabil, aflată în situația de criză de idei, S. Gamova a împrumutat concluzia de la Serghei Ceban, analist la Regional Trends Analytics, care a propus propria viziune a actualității în relațiile între Chișinău și Tiraspol. Potrivit lui, ”Participanții externi la negocieri referitoare la reglementarea transnistreană, sunt, probabil, mult mirați de decizia Chișinăului și a Tiraspolului de a se duela în acest moment”. Ceban declară că acțiunile doamnei Lesnic (conferințe online, apariții la camere), sprijinire pe mediul experților – ar fi o tentativă a RM a demonstra că Chișinăul este în procesul de identificare a replicilor adecvate la acțiunile ilegale și neprietenoase ale Tiraspolului”. Potrivit lui Ceban, acțiunile date nu par deloc argumentate. Tiraspolul ar fi pus în situație de a improviza – de ce, în condiții destul de alarmante, Chișinăul aruncă în aer resurse prețioase, între care și diplomatice, pentru a soluționa niște situații secundare, apărute în Zona de securitate? Și răspunde: ”Conducerea RM nu pierde speranța de a utiliza situația pentru a reforma cardinal relațiile cu Tiraspolul”. Potrivit lui Ceban, Tiraspolul activ se separă de Moldova, plasând mai mult de zece posturi în Zona de securitate. În situația dată, apelurile Republicii Moldova la partenerii de negocieri demonstrează un singur lucru: de-facto există hotar între Transnistria și Moldova și acesta este controlat de Tiraspol. Însă, situația să schimbă. Cum a menționat Cristina Lesnic, ”închiderea sectorului centru a segmentului transnistrean a hotarului cu Ucraina ar fi aprobarea unui model, care ar lansa unele mecanisme reintegraționale, în special în domeniul operațiilor de export-import în aspectul comercial-economic”. Condițiile actuale au destinația de a demonstra business-ului transnistrean cum ar putea fi realizată acceptarea lor integrală în baza legislației Republicii Moldova. Pornind de la dezideratul, că autoritățile transnistrene vor opune rezistență, Chișinăul este obligat a convinge agenții economici din stânga Nistrului de oportunitatea aplicării legislației moldovenești. Este o problemă deloc ușoară, realizarea căreia cere multă acțiune fină și consecventă. Nu toate acțiunile Chișinăului corespund acestor definiții. Au avut loc și greșeli, cum ar fi modul de colaborare cu agenția pentru medicamente din Transnistria. Însă, avem toate premizele pentru a declara că situația după pandemie cardinal o să difere de actuala. Relațiile bilaterale vor trebui de corectat din aspectul acestor schimbări. Vede asta și Moscova, care activ se implică, pentru a crea așa condiții, ca în aceste relații viitoare, interesele ei să nu fie nicicum lezate. Îi va reuși sau nu – depinde de mulți factori, între care politica promovată de Chișinău, nu e cel mai puțin important.