Perspectivele reglementării transnistrene, încă o lună în urmă, nu promiteau careva evoluții furtunoase. Ambele părți ținteau anumite scopuri, dar realizarea acestora era strâns legată de voința Kremlinului. Pentru primele luni ale anului 2020 se contura o anumită creștere a simpatiilor FR față de Chișinău. Dodon este primit la capitala Rusiei, i se promite susținerea financiară. Rusia destul de rar critică comportamentul RM în calitate de parte a procesului de negocieri: nu reacționează dur, ca de altă dată, la tentativele Chișinăului de a revizui situația în zona de securitate, în special la propunerea părții moldovenești de a lichida unul dintre posturile fixe ale trupelor de menținere a păcii. Reacția Moscovei (mai bine spus – lipsa acesteia) devine atât de înspăimântătoare pentru regimul transnistrean, încât Tiraspolul a decis a apela către Camera Superioară a Parlamentului Federației Ruse. La 18 martie curent legislativul transnistrean (Sovietul Suprem) a apelat către ”colegii” din FR cu solicitarea de a evalua situația care s-a creat în procesul de negocieri. Nu este pentru prima dată. Tiraspolul periodic recurge la această formă de implicare a politicului rusesc pentru a se justifica în fața propriei populației. Potrivit adresării, Chișinăul subminează procesul de negocieri; nu respectă acordurile semnate anterior; intenționat mărește presiunea asupra ”republicii transnistrene”. Se mai spune că RM permanent recurge la acțiuni provocatoare în zona de securitate, care este sfera comună de responsabilitate a forțelor de menținere a păcii. ”Sovietul Suprem” solicită implicarea Federației Ruse în calitatea sa de stat-garant în situația condiționată de ”aplicarea din partea RM a diferitor marginalizări față de populația transnistreană”. Tiraspolul este conștient că legislativul de la Moscova nu va acționa fără indicațiile lui V. Putin, însă, în lipsă de oportunități, recurge la asemenea acțiuni neinspirate.
Moscova, probabil, are alte planuri vis-a-vis de situația din Republica Moldova. Cel puțin așa consideră analistul Dmitrii Astahov de la Regional Trends Analytics în materialul ”Semnal pentru Moldova? În Ucraina se pregătește referendum pe problema Donbas-ului”, din 13 martie curent. Se scoate în prim plan principalul: Kievul oficial și formațiunile separatiste din Donbas manifestă disponibilitatea de a dialoga la direct. Concomitent, Ucraina perfecționează legislația, formând baza eventualelor referendumuri. Astahov ar presupune că ambele evenimente ar fi parte componentă a unui plan sau scenariu. 15 ani de criză internă ar fi condiționat conștientizarea politicului ucrainean asupra necesității de a identifica locul ocupat de această țară în sistemul global de coordonate. Pentru asta e necesar a atinge pacea stabilă; astfel s-ar putea găsi răspunsuri la cele mai stringente întrebări care vizează actualitatea și viitorul statului. Potrivit informației, partidul de guvernământ ”Slujitorul poporului” a și propus spre examinarea Radei Supreme proiectul de lege cu privire la ”Referendumul general ucrainean”, fapt ce a trecut neobservat pe fundalul pandemiei provocate de ”COVID 19”. Se presupune că subiectul propus la referendum ar putea fi: – modificarea constituției; ratificarea acordurilor internaționale, care prevăd schimbări teritoriale ale Ucrainei; încetarea funcționării legii, sau a unor capitole ale acesteia. La prima privire, apariția acestei inițiative se înscrie în procesul de consolidare a puterii poporului, fapt vizat în programul de guvernare a partidului respectiv. La moment au parvenit opinii diferite ale experților versați în materia dată. Însă, la fel este cunoscut, că problema referendumului nu de ieri circulă prin coridoarele puterii de la Kiev, în calitate de modalitate optimă de a soluționa ”problemele istorice”. La Kiev se consideră oportun, ca la elaborarea unor asemenea decizii să participe nu doar politicul, ci și populația. Rolul acesteia ar deveni decisiv în procesul de identificare ai unui model de integrare a societății, care ar asigura dezvoltarea stabilă a statului ucrainean. Nu a scăpat de atenția observatorilor și faptul că elaborarea bazei juridice a referendumului, coincide în timp cu activizarea proceselor în Estul Ucrainei. Întrunirea lui Andrei Ermac și Dmitrii Kozac (actualii responsabili pentru reglementarea în estul Ucrainei) a avut ca rezultat formarea unui nou mecanism de reglementare, care constă în disponibilitatea părților (Kievul și Donbasul) de a dialoga la direct – ceea ce anterior era exclus.
Сoncomitent cu schimbarea persoanelor din vârful piramidei de negocieri, aplicarea noilor abordări ar da naștere pronosticurilor potrivit cărora procesul de reglementare în Ucraina ar deveni consecvent și dinamic, apt a atinge careva acorduri strategice. În această ordine de idei, devine clară funcția referendumului, de a neutraliza presiunea ”partidului de război” asupra guvernării. Trasând paralele cu situația din Moldova, observatorii consideră că și aici s-ar fi format condițiile pentru un referendum general pe ambele maluri ale Nistrului. Prin referendum s-ar putea definitiva variantele reglementării finale a diferendului. Observatorii consideră că, prin referendum s-ar putea identifica o traiectorie a procesului de reglementare, care maximal ar corespunde intereselor populației din ambele maluri ale Nistrului. S-ar putea de presupus că modul în care s-ar rezolva situația din Ucraina, ar putea fi propus ca model și pentru soluționarea diferendului în Republica Moldova.
Așa se încorporau în albiile existente opiniile și pronosticurile analiștilor. Situația s-a schimbat radical, ca să nu spunem dramatic. Cu o analiză destul de originală la capitolul ”Ce o așteaptă pe Moldova după terminarea pandemiei”, vine la 23 martie curent analistul Serghei Ceban de la RTA. El consideră că coronavirusul devine principala forță a modificărilor geopolitice și economice din Europa și lume în ansamblu, care nu va ocoli și Moldova. Evident, nu toate afirmațiile analistului pot fi acceptate. În special teza potrivit căreia ideile liberale, integraționiste cedează locul anumitului egoism, exprimat prin sloganul ”fiecare pentru sine”. Exemplul elocvent care confirmă altă situație – disponibilitatea Germaniei de a primi pentru tratament pacienții din Franța. Cu toate că are dreptul la existență și teza potrivit căreia ”mai multe state vor revizui abordarea locului lor, resursele admisibile și poziția ocupată în secolul XXI”. Nu se exclude că statele lumii vor fi forțate să analizeze propriile capacități și să ia anumite decizii. Concomitent, statele mici și slabe, între care și Moldova, vor avea de traversat o perioadă destul de deficitară. Neavând suficiente rezerve de existență, ele vor suferi cel mai mult de la criza inevitabilă mondială. Deja se vede că lupta cu COVID 19, o se stoarcă din Moldova marea majoritate a rezervelor ei, și așa prea modeste. Vor fi afectate toate sferele economiei acestui stat. Se prognozează devalorizarea valutei naționale, stoparea sau întârzierea salariilor și pensiilor, ceea ce, în ansamblu, va afecta nivelul de trai al populației. Instabilitatea regională neapărat va afecta relațiile cu stânga Nistrului, care, de-facto, a devenit și mai mult separat de centru. Se menționează că, după conflictul armat, populația din ambele maluri pentru prima dată este atât de puternic izolată teritorial. Tot pentru prima dată de-facto nu funcționează ”Zona de securitate” ca exponent al operațiunii de pacificare, fiind substituită de structurile militare ilegale transnistrene. Recent, cu pretextul evidențierii unor persoane contaminate cu COVID 19, ce locuiesc într-un raion al orașului Bender, regimul secesionist a blocat raionul, fără a consulta conducerea (cel puțin partea moldovenească) a operațiunii de pacificare. Au fortificat posturile din satul Varnița, din alte localități, au interzis circulația populației, și totul în mod unilateral. Nu se exclude că Tiraspolul ar putea profita de condițiile impuse de carantină, pentru a lansa și alte acțiuni, care în ansamblu ar face extrem de anevoioasă reintegrarea pentru mult timp, dacă în genere mai este posibilă. La moment regimul nu recurge la asemenea pași, pornind de la faptul că la Tiraspol nu se efectuează testarea la Coronovirus. Toate testele sunt preparate la Chișinău. La acest capitol regiunea este vital dependentă de amabilitatea Chișinăului, despre care nu o dată s-a menționat la Tiraspol în cadrul ședințelor staffului operativ pentru combaterea COVID 19 –”din partea Chișinăului nu a avut loc nici un refuz la testare, solicitat de Tiraspol”.
Știind natura liderilor regimului separatist, putem cu absoluta certitudine să prognozăm că, odată cu încetarea pericolului provocat de pandemie, Tiraspolul va relua atacurile asupra Moldovei. Sunt sigur că și asistența medicală acordată va fi transformată în subiect de atac – se va declara că în condițiile suveranității și recunoașterii politice, Tiraspolul ar fi putut de unul singur face față pandemiei. Și asta indiscutabil nu va lăsa la o parte pretențiile Tiraspolului de altă dată. De aici concluzia că vulnerabilitatea Republicii Moldova sub aspectul integrării teritoriale nu va crește. Cum nu va spori perspectiva soluționării diferendului.
Regretabil, însă aspectul dat nu încheie șirul factorilor din care este afectată Moldova. Ultimul timp se întorc acasă migranții. Nu pentru a participa la manifestațiile prilejuite sărbătorilor de Paști și zilelor de pomenire. Ei revin la baștină, rămași fără lucru și surse de existență. Care ar putea fi ecoul acestei remigrațiuni? Potrivit datelor cunoscute, Moldova pierdea cam 30 de mii de persoane anual. Lucrurile au devenit într-atât de dramatice, încât Moldova a recurs la invitarea muncitorilor din străinătate pentru a realiza proiecte de amploare, cum ar fi reabilitarea drumurilor. De aici afirmația unor observatori, că îndată după pandemie, autoritățile de la Chișinău vor avea de soluționat problemele condiționate de această reimigrațiune.
Marina Drăgălin de la RTA, în materialul ”Migranții moldoveni revin masiv acasă. La ce asta va duce”? din 24 martie curent, propune spre examinare câteva probleme majore, condiționate de procesul de revenire: În prim plan se preconizează probleme cu angajarea în cadrul muncii. În statele de reședință pentru un timp indeterminat vor fi reduse locurile de lucru în calitate de bonă, asistentă, constructor etc. Moldova la fel nu va putea propune asemenea locuri, ba și plătite ca în UE sau FR. Problema secundă – scăderea dramatică a reminiscentelor. Astăzi ele constituie 20-25% din PIB-ul Moldovei. În 2019 transferurile pentru persoane fizice au atins cifra de 1.22 miliarde dolari SUA. Evident că vor fi afectați nu numai migranții, dar și familiile acestora, în prim plan tinerii și persoanele de vârsta a treia. Al treilea șir de probleme – un pressing asupra instituțiilor statului: sistemul asistenței medicale și sociale, care va fi puternic afectat de lupta cu pandemia. Guvernarea o să se confrunte nu doar cu necesitatea de a identifica soluții pentru a face față provocărilor. Problema e că deciziile o să trebuiască de luat singuri, în condițiile când partenerii de altă dată vor fi preocupați de propriile probleme. Și nu se va admite doar a mima acțiuni, ci se va cere ca populației se fie propuse măsuri eficiente și reale. În situația în care structurile statale nu vor demonstra capacitatea de a face față problemelor, de a reuși a localiza criza, ar putea a se activiza forțele care pun la îndoială capacitatea acestui stat și oportunitatea existenței lui în principiu. Există opinii că ultimul timp în general era dominat de opiniile unioniste. În condițiile pierderii confruntării cu COVID19 și cu crizele economică și socială, condiționate de incapacitatea statului RM a face față provocărilor, ideea renunțării la această statalitate ar putea deveni generală și ireversibilă.
Sunt doar careva opinii, care pretind că sunt și argumentate. La moment cunoaștem precis un lucru – guvernul moldovenesc avea mare nevoie de împrumutul din FR de 500 milioane dolari, care apoi s-a redus la 300, apoi și la 200 milioane. Acești bani se solicitau până la criză și nu au fost obținuți. Cu care rezerve ar putea Moldova asigura existența populației în următoarele 10-12 luni? Evident că situația ar putea fi și alta. Moscova atent urmărește evoluțiile din Moldova și la un moment dramatic ar putea interveni. Vom fi cu ochii pe situație, pentru a observa dinamicul.