Schimbările de ultimul timp, ce au fost operate în guvernarea Republicii Moldova, și în special în direcția reglementării transnistrene, au provocat atenția sporită a observatorilor. În linii mari, opiniile propuse publicului pot fi împărțite în două categorii: A – constatarea fenomenului și prognozarea atribuirii unui rol esențial alegătorilor transnistreni la eventualele alegeri prezidențiale din Republica Moldova; B- evoluții cu alt caracter, determinat de rezistența depusă de Tiraspol.
În calitate de promotor al acestui punct de vedere am putea să-l indicăm pe Pavel Astahov, de la ”Regional Trend Analitics” cu materialul ”Cum privește Transnistria noua guvernare de la Chișinău” din 15 noiembrie curent.
Astahov consideră că ”Chișinăul are planuri mari, legate de regiunea transnistreană”. Socialiștii au avut nevoie de zile numărate pentru a forma ”echipa de tehnocrați” și a prezenta programul de activitate al acesteia pentru anul ce vine. Guvernul este numit ”cabinetul consilierilor lui Dodon” – ceea ce, practic, corespunde adevărului.
Mai este încă o particularitate a evenimentului – importantă, în opinia noastră. Vasile Șova, fost viceprim-ministru și responsabil pentru reglementarea transnistreană, a revenit la funcția de consilier prezidențial, cedând fotoliul de Viceprim-ministru fostului său adjunct Alexandru Flenchea. Mai mulți experți consideră că demisia lui V. Șova ar fi un semn că Chișinăul intenționează a vedea un absolut nou dinamic al relațiilor cu regiunea rebelă. Cel puțin asta reiese din faptul că Igor Dodon a declarat problema reintegrării statului drept una prioritară pentru cadența lui prezidențială. Evident că în strategia dată nu se încadra tactica agresivă promovată de Viceprim-ministrul Șova, care a reușit în cinci luni de activitate să plaseze negocierile pe o linie moartă, fapt confirmat prin finalizarea fără semnarea protocolului a ședinței în formatul ”5+2” la Bratislava și a conferinței pe probleme de securitate și încredere reciprocă din Bavaria.
Pe fundalul acestor acțiuni destructive în aspectul relațiilor Chișinăului cu Tiraspolul, un contrast evident pozitiv îl constituie întâlnirile personale ale lui Igor Dodon cu Vadim Krasnoselischi. Ambele, și la Holercani, și la Bender, au avut un caracter pozitiv, ca să nu-i spunem constructiv. Dodon a promis soluționarea unor probleme destul de acute pentru relațiile bilaterale, în special casarea unor dosare penale. Tiraspolul, ca de fiecare dată, nu a promis careva acțiuni similare, însă presa a trîmbițat referitor la indulgența Tiraspolului, care a lansat construcția liniei de troleu care va traversa localitatea Varnița spre sectorul de nord al orașului Bender. Cedarea constă în promisiunea Tiraspolului de a nu supune procedurii de verificare a actelor pasagerii acestei rute de troleu. Probabil, anume acest aspect al relațiilor bilaterale este optimal în viziunea lui Dodon, pentru anul curent și cel electoral ce vine.
În aspectul dat, desemnarea la funcția de responsabil pentru negocieri cu Tiraspolul a lui Alexandru Flenchea pare absolut logică. Este un funcționar cu experiență, cunoaște problema, și spre deosebire de Vasile Șova, nu este politician – ceea ce ar putea asigura un parcurs previzibil, fără complicații, a evoluțiilor pe dimensiunea transnistreană. Ținînd cont de faptul că guvernul Chicu are de soluționat mai multe probleme importante, între care legimitizarea în ochii Estului, demonstrarea necesității pașilor care au dus la subminarea construcțiilor politice, la formarea cărora au participat de comun acord Bruxelles-ul, Washingtonul și Moscova. Dodon e obligat a demonstra că cele întâmplate au un caracter obiectiv și nu vor submina realizarea angajamentelor în cadrul Acordului de Asociere și de Liber Schimb. Relațiile cu Tiraspolul ar putea deveni sub aspectul indicat, un generator de reacții pozitive, și posibil a trezi atitudini binevoitoare ale cancelariilor europene – evident, dacă Igor Dodon reușește într-un timp scurt a soluționa principalele probleme în relațiile celor două maluri ale Nistrului. Nu se exclude că anul 2020 ar putea fi unul a deciziilor și compromisurilor extraordinare în relațiile Moldovei cu Transnistria, evident, în condițiile că lui Dodon e reușește să asigure viabilitatea actualului cabinet de miniștri și actualul nivel al relațiilor cu Tiraspolul.
Mai sus am vorbit mai mult de eventuala reacție a partenerilor din Uniunea Europeană și SUA, care este condiționată de două aspecte. Partenerii din Vest susțin RM politic, economic și financiar, pe când susținerea Moscovei e foarte specifică. Indiferent de asta, în relațiile Chișinăului cu Tiraspolul, Moscova are de spus un cuvânt greu – practic, decisiv. Anterior, nu era nici o problemă identificarea poziției FR. Însă relațiile cu Igor Dodon au creat o situație în care Moscova ar putea, în anumite condiții, impune Tiraspolului anumite cedări în fața Chișinăului.
Posibilitatea acestor cedări reiese din unele opinii expuse de Vladimir Djabarov (vice președintele Comitetului Consiliului Federației din FR pentru relațiile externe) în cadrul dialogului televizat din 19 noiembrie curent. La declarațiile lui Djafarov au reacționat ”ministerul de externe” transnnistrean și AS din FR ”Regnum”, cu un material similar, cu mici devieri neînsemnate. Prima constatare: Tiraspolul salută ”creșterea interesului persoanelor oficiale din FR către parcursul tratativelor moldo-transnistrene, considerând, că această atenție va contribui la soluționarea complexului de probleme curente, care lezează drepturile locuitorilor Transnistriei, între care se află mai mult de 220 de mii de cetățeni ai FR”. ”Departamentul de externe” transnistrean a accentuat că ”atingerea soluționării deferendului, durabil și depline, este posibilă doar în temeiul înțelegerii profunde a motivelor acestui conflict, a caracterului procesului de negocieri și a particularităților actualei runde de tratative. Amintim (se mai spune în declarație) că anume Transnistria, îndată după terminarea altercațiilor armate, care s-au soldat cu 800 de morți, a elaborat la nivel de lege principiile relațiilor juridico-statale cu Moldova.” (În 1993 ”parlamentul” transnistrean a elaborat conceptul ”Federației Moldovenești”, în care se găsea și Transnisria. Un compartiment aparte la acest capitol exista și în ”Constituția” ”rmn”. Ambele acte au fost anulate în 2006, când ”Președintele legislativului” era E. Șevciuc). Decizia ”poporului transnistrean” în cadrul referendumului din 2006 de a da curs procesului de obținere a suveranității cu aderarea ulterioară la Federația Rusă, a fost ”un pas impus de faptul că Moldova torpila toate inițiativele FR referitor la reglementarea transnistreană, distrugerea mecanismului de negocieri și instaurarea blocadei economice”. Tiraspolul a declarat că ”nu există alternativă dialogului în cadrul mecanismului internațional existent, cum nu sunt căi de a îmbunătăți viața populației decât a respecta și a realiza deciziile adoptate”. ”Salutăm (continuă declarația) faptul că reprezentanții Moscovei conștientizează faptul, că pe parcursul celor mai mult de 30 de ani, în Transnistria și Moldova au crescut noi generații, care locuiesc în condițiile propriilor state, care există independent unul de altul. Anume grija de generațiile viitoare a condiționat faptul că transnistrenii au luat arma în mână pentru a-și apăra libertatea, autodeterminarea și drepturile lor legale. Pornind de la aceste deziderate, nu pot fi nici un fel de îndoieli că formula finală a relațiilor între Moldova și Transnistria are dreptul a o determina doar poporul transnistrean”. Ce a provocat această reacție extrem de bolnăvicioasă a Tiraspolului? Potrivit ”Regnum”, în cadrul dialogului televizat la care ne-am referit, Vladimir Djabarov a declarat că ”Moldova și Transnistria ar putea fi un stat integru, însă decizia aparține acestor părți – Tiraspolului și Chișinăului”. Neapărat, spune Djabarov, trebuie de identificat opinia poporului. Este absolut important ca transnistrenii se se simte cetățeni cu drepturi egale în Moldova și invers, cei din dreapta Nistrului să nu se simtă oaspeți în Transnistria.
Evoluțiile lui Vladimir Djafarov nu sunt ceva absolut ieșit din comun. Anumite întrebări provoacă mai degrabă timpul apariției acestor ”gânduri sonorizate”, și, respectiv, reacția Tiraspolului. Tiraspolul este preocupat cu totul de alte interese. În replica sa, Vitalie Ignatiev, ”ministru al relațiilor externe a transnistriei” afirmă următoarele. ”Nu constituie secret faptul că actuala situație în reglementarea transnistreană s-a înrăutățit din cauză că Moldova nu respectă deciziile, adoptate anterior. Moldova crează noi obstacole în problema bancară, în domeniul exporturilor și importului marfelor necesare, cât și în relațiile funciare”.
Asta, problema pământului, de unde a apărut? Ar fi fost firesc, dacă înaintau pretenții fermierii din dreapta Nistrului, care așa și nu au deplină soluționare a problemei cu terenurile arabile. Asupra lor permanent planează pericolul de a pierde roada din dorința regimului separatist. Problema e una mai veche, dar nu fără posibile consecințe. Cum ne informează ”Novosti Pridnestrovia” din 14 noiembrie curent, în raionul Grigoriopol este în creștere numărul gospodăriilor agricole. La moment acestea sunt deja 517, fiind dotate cu 60 mii hectare de pământ. Asigurarea fermierilor cu pământ arabil a fost realizată prin recultivarea viilor, livezilor și altor terenuri neutilizate. Adică, numărul agrarienilor e în creștere, dar suprafețele de pământ sunt limitate. Și aici administrația locală din nou aduce în vizor terenurile care aparțin fermierilor din dreapta Nistrului. Odată ce oficial s-a declarat că există problema pămîntului, putem fi siguri că în cel mai apropiat timp se vor relua acțiunile, obiectul cărora va fi terenurile ce aparțin fermierilor moldoveni. Lor li se va propune alternativa – ori acceptă cetățenia transnistreană (și atunci ei vor plăti impozitul), ori li se vor sechestra terenurile arabile. Cele spuse nu înseamnă că Tiraspolul atât de mult intenționează să protejeze fermierii locali. Nu, este o formă de reacție la acțiunile Chișinăului, susținute de Moscova. Apelarea la problemele funciare are scopul de a demonstra că Tiraspolul are suficiente motive a reacționa la aspirațiile integraționale a Chișinăului. Să sperăm că și la Chișinău asta o înțeleg.