Nu o singură dată am avut ocazie de a declara, că în Transnistria nu mai există separat forţele armate ale regiunii secesioniste şi a Federaţiei rusă, că acestea există ca un mecanism. Anterior, prima afirmaţie în public ai acestei simbioze, s-a petrecut la 9 mai curent. La parada militară, prilejuită zilei victoriei în „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, structurile respective din partea FR şi a Tiraspolului au defilat în comun, formând o singură paradă. Fenomenul nu a rămas neobservat, a reacţionat şi presa, şi Chişinăul oficial, însă lucrurile evoluează diametral opus cerinţelor Chişinăului.
La 26 iulie curent, la Tiraspol, într–un segment al Zonei de Securitate, se desfăşoară aplicaţii antiteroriste, la care, potrivit „AŞ „Novosti pridnestrovie” din 27. 07.2016, au fost antrenate structurile cu destinaţie specială ale regiunii transnistrene şi din Grupul Operativ de Trupe Ruse, dislocat în regiune. Evenimentul a fost comentat de către „serviciul de presă l guvernului transnistrean”, fenomen, care indică intenţia de a oficializa aceste relaţii.
Programul aplicaţiilor, publicat de cătere serviciile „guvernamentale”, a fost unul standard – „dezarmarea teroriştilor”; trageri la ţintă pe timp de zi şi noaptea; eliberarea ostaticilor. Acţiunile militarilor au fost apreciate pozitiv de către prezentul „Prim-ministru” transnistrean Pavel Prokudin şi comandantul GOTR colonelul Zelenco. Ultimul a accentuat că performanţele obţinute în cadrul aplicaţiilor curente vor fi utilizate în viitor, în procesul unei activităţi comune. Rămîne să se înţeleagă că actualele aplicaţii comune nu sunt un episod ocazional, ci o lansare a activităţii comune. Prokudin, fără a recurge la procedee diplomatice, sau fiind respectiv intenţionat, a declarat, la rîndul său, că „noi vedem ce se întîmplă în lume. La hotarele noastre unele capuri nechibzuite trăncănesc cu arme. Din aceste motive asemenea aplicaţii devin actuale şi importante, în special pentru a asigura spiritul militar în rândurile ostaşilor”.
Zis şi făcut. Nu trece mult timp şi la 3 august curent, militarii „fraţi”, reprezentanţii Federaţiei Ruse, stat care se consideră garant în efectuarea corectă a operaţiunii de menţinerea păcii în Republica Moldova, şi cei ai regimului secesionist transnistrean, efectuează o nouă rundă de aplicaţii militare comune. De această dată scopul aplicaţiilor este însuşirea de către militari a deprinderilor necesare la traversarea cu TAB–uri a unor spaţii acvatice. În cazul nostru, a rîului Nistru. Reprezentanţii structurilor armate, antrenate în aplicaţii, au declarat pentru AŞ „Novosti Pridnestrovia”, că se desfăşoară runda secundă a antrenamentelor cu caracter antiterorist, dar specificat la subiectul „traversarea obstacolului acvatic”. Tehnica blindată din regimentele GOTR şi a trupelor transnistrene a traversat rîul Nistru pentru a „bloca şi lichida” teroriştii convenţionali. Din comunicatul oficial a militarilor aflăm că asistăm la etapa finală a cantonamentelor comune ruso-transnistrene, cu genericul combaterea terorismului.
Atenţie, conform planului de pregătire de luptă al districtului militar de Sud-Est a Ministerului Apărării a FR, subunităţile GOTR efectuează antrenemente la tema „traversarea obstacolelor acvatice”. La aceste aplicaţii, avînd ca scop perfectarea subiectului „desantarea puşcaşilor pe ţărm” s-au alăturat şi militarii transnistreni”.
Aşa stau lucrurile. În planurile de pregătire militară a contingentului, subordonat districtului militar Sud-Est, s-a găsit loc pentru formaţiunile militare ilegale trasnistrene. În care calitate ei evoluează în situaţia respectivă? Parteneri, subordonaţi, parte componentă a trupelor ruse? Indiferent de calificare, cert este una. Ei activează în comun şi asta e un nou mare pas spre integrarea regiunii în componenţa FR. Cel puţin în spaţiul militar ai acesteia. Organizatorii acţiunii au convocat tehnica militară, aflată în gestiunea secesioniştilor – în special remorchere pentru piese de artilerie. Ele au capacităţi mari de transportare a infanteriei, factor reflectat în fabula aplicaţiilor. „Un grup de terorişti ar fi acaparat staţia de purificare a Tiraspolului, intenţionînd să provoace o catastrofă ecologică. Trupele GOTR şi ale „Ministerului de apărare transnistrean” s-au deplasat pentru a traversa Nistru a a bloca teroriştii. Ruşii au utilizat maşinile de luptă, dotate cu mitraliere şi tunuri, iar transnistrenii au asigurat transportarea efectivului. Potrivit colonelului Zelencov, comandantul GOTR, traversarea obstacolelor acvatice de către tehnica militară de luptă este „apogeul pregătirii a ofiţerilor şi ostaşilor. Este nevoie de cunoştinţe speciale, de materiale şi timp”. Nu trezeşte nici o îndoială, că materialele necesare transnistrenilor le au fost prestate de „aliaţii acestora” din GOTR.
În premieră la aceste aplicaţii au fost antrenate şi forţele „aeropurtate” transnistrene. Da, în linii mari, momentul e mai mult comic. Un grup din 8-10 persoane s-a desantat din avionul Antonov-2, care dispune de 12 locuri şi este fabricat din lemn şi pânză. Însă, în rest, totul nu e deloc operetă. Parașutiştii transnistreni sunt înarmaţi cu pistoale-mitraliere reale, dotate cu ghiulele de plimb, care au capacitatea de a omorî.
Puteam doar presupune, care va fi ecoul în mediul transnistrean? Ai noştri, la egal cu reprezentanţii FR, au participat, au traversat Nistru şi s-au desantat cu paraşuta. Efect va fi.
Evident că cei care din aproape urmăresc situaţia în regiune, au observat cel puţin două momente importante.
Primul: Tiraspolul este situat pe malul stâng al Nistrului, tot acolo sunt dislocate în majoritate trupelor armate ale Rusiei şi a Transnistriei. Pentru a „ataca” „teroriştii”, traversînd rîul, trupele antrenate în catonamente urmau mai întîi să treacă pe malul drept. Deci, ce văd în această situaţie în ansamblu, observatorii şi experţii?
Avem circulaţie masivă a tehnicii militare de luptă rusească şi transnistreană prin Zona de Securitate. A trupelor şi tehnici, care sub aspectul normelor Operaţinii de pacificare, nu există, nu are drept a se manifesta în această calitate.
Forţele de menţinere a păcii nu reacţionează, odată ce sunt neutralizate. Decizia de a reacţiona – a documenta fenomenul prin intermediul observatorilor militari este imposibil, odată ce comandanţii din partea FR şi a Tiraspolului nu vor accepta o asemenea acţiune. Evident, că nedispunînd de rapoartele observatorilor militari, Comandamentul militar şi Comisia Unificată de Control nu pot nici lua în dezbateri fenomenul, nemaivorbind de o careva intervenţie în situaţie, fie şi una tolerantă. Cantonamentele „antiteroriste”, care au inclus în calitate de element de bază travesarea obstacolului acvatic, au finisat cu o paradă la fel comună, a trupelor ruseşti şi transnistrene. Au defilat coloane de camioane, TAB–uri, puşcaşi, admiraţi de mai mulţi spectatori, între care militari, „conducerea statului transnistrean”, civili. Ştirea aparţine comandamentului militar rusesc, şi utilizarea termenului „conducerea statului transnistrean” trezeşte multe semne de întrebare.
În primul rînd către executivul de la Moscova – reprezentantul căruiaD. Rogozin, ar fi reîncărcat relaţiile cu Chişinăul, promițînd deschiderea pieţelor în schimb la loeilitatea Chişinăului. Ori cum, la Moscova s-a considerat că loialitatea apare mai activ dacă este impulsionată de asemenea acţiuni militare? Nu trebuie de uitat, că în cadrul aplicaţiilor s-au utilizat cartuşe reale şi deloc nu oarbe. Moscova ne–a semnalizat destul de clar cum va proceda cu teroriştii, şi nu trebuie să fim foarte miraţi, dacă vom afla că în această calitate, ca și de altă dată, am fost noi, RM.
Este, ca să fim corecţi, şi un alt punct de vedere asupra acestei situaţii, care nu scuză încălcările grave ale normelor Operaţiei de Pacificare, însă reduce din colaratura antimoldovenească. Opera ar avea o destinaţie internă şi ar fi condiţionată integral de campania electorală, care deja a şi demarat în Transnistria. Autorii atenţionează la faptul că, pentru prima dată în cantonamente comune participă reprezentanţii tutoror structurilor de forţă din regiune: armata, internele, securitatea. Sunt antrenate masiv trupe militare, lei căror „Comandant suprem” este E. Şevciuc. Însă, personal Şevciuc nu apare. Funcţia principală revine lui Procudin. În ajunul alegerilor? Se face presupunerea că în acest mod Moscova tinde a separa structurile de forţă de evoluţiile politice. Opoziţia presupune organizarea de către E. Şevciuc a unui puci, pentru a exclude alegerile, la care el ar fi pierdut inevitabil. Vom vedea, ca o versiune secundară, propunerea ar putea avea drept la existenţă. Şi nu mai mult. Şevciuc nu are bani pentru a gestiona necesităţile bugetare în condiţii de pace. Puciul ar fi destabilzat totul, provocînd conflicte şi incapacitatea de a dirija situaţia. E puţin probabil.
Din curiozitate aruncăm o privire la poziţia partenerilor de dezvoltare din Europa. Poate acolo găsim un sprijin, o apreciere respectivă a situaţiei, sau, în cel mai prost caz, o înţelegere a motivelor, care dictează comportamentul Chişinăului.
Ne rămîne doar să constatăm, că două componente ale Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii au format o alianță, un duumvirat, de-facto părăsind Trupele Mixte. În această componentă devine imposibil ca trupele de menţinere a păcii să-şi exercite misiunea, odată ce conflictul ar putea fi provocat într–un singur mod, ca părţile implicate să fie Chişinăul şi Tiraspolul. În situaţia care s-a conturat, „Tiraspol” în mod automat înseamnă „Moscova”. Cum ar putea FR să se antreneze în acţiuni, ţinta cărora ar fi nu aliatul, ci partea componentă a propriilor trupe militare?
Deci, cu Federaţia Rusă ne–am lămurit. Din garant şi partener a devenit cel puţin oponent.
Cum stau lucrurile cu alţi parteneri?
La 26 iulie Frank–Walter Steimeyer a vizitat Moldova, trecînd şi pe la Tiraspol. Demnitarul german a avut întîlnire cu Pavel Prokudin, pretinsul „Prim ministru” a regiunii, cu care a discutat exercitarea Protocolului de la Berlin şi „blocada feroviară, organizată Transnistriei de către Moldova şi Ucraina.” Da, aşa a şi fost expus în comentariul „Novosti Pridnestrivia”. Dacă nu corespunde adevărului, demnitarul german ar trebui să ceară explicaţii sau dezminţire. Nu s-a cerut. Odată ce nu există precizări la textul ştirii, suntem nevoiţi să credem şi afirmaţiei lui Vitalie Ignatiev, care a declarat pentru aceeaşi AŞ, că domnul Steimeyer a promis să se ocupe personal de problema „blocadei feroviare a Transnistriei”. Potrivit reprezentanţilor Tiraspolului, Steimeyer s-a arătat profund îngrijorat de faptul neîndeplinirii prevederilor Protocolului de la Berlin din 2-3 iulie curent. El ar fi declarat că este solidar cu Tiraspolul în abordarea problemei protocolului de la Berlin. „Este, ar fi spus Steimeyer- un document foarte important, şi noi vom cere să fie exercita neapărat şi în tocmai”.
Vizita în Moldova a Preşedintelui OSCE a coincis cu prima fază a aplicaţiilor din Transnistria. Să fie incapabil a înţelege valoarea unor asemenea evenimente? Din care considerente a trecut cu atenţia evenimentul? Or, pentru el nu era nici noutate, nici eveniment?