Conferința pentru problema reglementării conflictului transnistrean (formatul 5+2) din 9-10 octombrie curent de la Bratislava, s-a sfârșit fără semnarea documentului final; faptul va fi încă nu odată examinat. Calificativele aduse vor fi completate și nuanțate, ceea ce, posibil, va permite pătrunderea în profunzimea contradicțiilor existente între actorii implicați, și evaluarea din această poziție, a perspectivelor procesului de reglementare.
Nu cred că, făcând aceste presupuneri, exagerez. Majoritatea participanților la procesul în cauză, s-a deprins în ultimii trei ani cu gândul că lucrurile se mișcă, se mișcă anume în interiorul acestei conferințe, în cadrul căreia se realizează și o viziune a structurilor internaționale, cum ar fi Uniunea Europeană. La 3 octombrie curent, aflată în vizită în Republica Moldova, Federica Mogherini, șefa diplomației Uniunii Europene, a declarat: ”Poziția noastră rămâne neschimbată la capitolul susținerii independenței și suveranității Republicii Moldova, acceptând atribuirea Transnistriei unui statut special în interiorul hotarelor general recunoscute ale Republicii Moldova”. Potrivit diplomatului european, ”Sunt fixate anumite succese în procesul de negocieri în cadrul formatului ”5+2”, care trebuie consolidate în cadrul întrunirii din Slovacia, săptămâna ce urmează”. Nu Chișinăul și nu Tiraspolul, ci conducerea Uniunii Europene apreciază formatul drept unicul mecanism de reglementare transnistreană.
Și chiar atunci când așteptările promiteau realizarea, totul este dat peste cap. În lipsa informațiilor ample, putem doar să presupunem cine se face vinovat de o asemenea evoluție și cum am putea aprecia această vinovăție. Menționăm din start, că nu suntem cei mai devotați adepți ai acestui format, dar nici nu admitem ignorarea partenerilor din partea Chișinăului. Astfel, noi am demonstrat viziunea; vedem ce spun alții. Dorin Mocanu de la RTA în materialul de la 14 octombrie, consideră că fenomenul de la Bratislava se datorează unor contradicții serioase ce au loc în tabăra de conducere la Chișinău. Cu lux de amănunte, Mocanu ne demonstrează cum au decurs pregătirile către întrunire, arătând că cel mai mult a influențat situația ”scurgerea” în mass-media a informațiilor cu privire la ”conceptul” propus de V. Șova. Mocanu, analizând situația, accentuează la faptul că societatea a fost alertată de intențiile de a ”federaliza” republica, pentru a crea condiții pentru soluționarea diferendului. Proiectul a fost dur criticat de toate forțele politice, inclusiv de Guvernul Sandu. Prim-ministrul, declarând că ”la Bratislava nu va fi semnat nici un document al cărui conținut e în detrimentul intereselor RM” și că nu există la moment condiții interne și externe pentru soluționarea rapidă a diferendului, s-a îndepărtat de poziția lui I. Dodon, promotorul ”conceptului”. Ca urmare, scrie Mocanu, două zile de lucrări în cadrul formatului ”5+2” au trecut fără semnarea protocolului final. Nu este astfel clar – părțile au atins careva acorduri, sau pozițiile s-au despărțit dramatic. Din cele spuse de Klaus Neukirch, șeful Misiunii OSCE la Chișinău, ”părțile au activat la limita timpului și nu au reușit semnarea documentului”. Dar, pornind de la faptul că la conferința de presă a evoluat Neukirch de unul singur, că el a menționat că documentul ar putea fi semnat la următoarea ședință, care se va convoca pe viitor, dar totodată a demonstrat îndoieli referitor la posibilitatea convocării acestei ședințe în anul curent. Putem concluziona că părțile au intrat în contradicții serioase, fenomen ce părea depășit după 2016. Anume în acel an la Berlin părțile au convenit a se concentra asupra problemelor ”reale”, ce țin de necesitățile cotidiane ale populației, și asta a impulsionat tratativele. Practic, la Berlin, Viena și Roma, Tiraspolul a obținut examinarea unui șir mare al problemelor care îl interesau. Chișinăul s-a ales cu semi-rezolvarea unor situații, fapt pentru care era permanent în razele criticii experților locali, nu și ale oficialilor europeni. Mocanu consideră că evoluțiile actului de guvernare în RM au condiționat și reexaminarea abordărilor procesului de negocieri. Tentativele lui Dodon și Vasile Șova de a da start aspectelor politice ce vizează statutul regiunii transnistrene, s-au soldat cu elaborarea conceptului și, posibil, propunerea de a-l include în agenda formatului ”5+2” la Bratislava. Propunerea ar fi trezit protestul delegațiilor Tiraspolului și FR și, evident, a condiționat ne-semnarea actului final. La acest moment Mocanu face o generalizare, caracteristică multor analiști. ”Ne-semnarea protocolului final este alarmantă, odată ce frânează evoluțiile pozitive, care dominau procesul în anii precedenți. Chișinăul și Tiraspolul se mișcau pe problematica social-economică, care avea odată și odată să se epuizeze, logic oferind locul celei politice, inclusiv a problemei statutului. De facto, momentul dat este crucial. Putem considera că nu numai Mocanu este adeptul poziției potrivit căreia Tiraspolul pe viitor ar fi acceptat benevol deschiderea ”coșului trei-politic”. Ne amintim că V. Șova a difuzat proiectul ”conceptului” partenerilor la negocieri prin iulie curent. Astfel, apariția acestuia la Bratislava nu putea constitui o surprindere. Din care motiv reprezentanții UE (poziția Uniunii am elucidat-o prin expunerea punctului de vedere al Fredericăi Mogherini) nu au intervenit, pentru evita eșecul? De ce reprezentanții Moscovei, care au influențat evident asupra lui I. Dodon, au permis confuzia evenimentului, pentru desfășurarea căruia au pledat atât de mult? Putem admite că delegația Republicii Moldova a aplicat modalitatea de a acționa, care este binevenită la ruși și se numește ”biruitorul nu este judecat”. Au decis să insiste, în speranța că asistența va susține solicitarea de a porni partea politică a procesului. La moment este clar un lucru – reacția destul de moderată a Tiraspolului, ne permite a presupune că Moscova nu s-a împotrivit mult, sau ar fi și încurajat Chișinăul. De ce? În situația actuală, RM va fi nevoită să decidă – semnează la timpul oportun documentul de la Bratislava, sau nu. Dacă semnează – din nou apare în fața opiniei publice că pare că oferă concesiuni Tiraspolului, ceea ce îi știrbește imaginea. Dacă nu semnează – șifonează relațiile cu Occidentul, lucrul puternic țintit de Moscova. Opinia dată este alimentată și de faptul că, la moment, nici un oficial din Moscova n-a comentat conferința de la Bratislava, iar analiza propusă de Svetlana Gamova de la ”Nezavisimaia gazeta” pare puțin controversată. Ea constată că Chișinăul se înțelege cu Kievul referitor la ”blocarea” Transnistriei. Se preconizeză instaurarea a 13 posturi de frontieră mixte moldo-ucrainene, care în opinia Chișinăului, vor contribui la combaterea contrabandei, iar potrivit Tiraspolului, vor consolida blocada. Reacționând la eveniment, Krasnoselischii a declarat că ”Moldova e incapabilă a purta tratative oneste”. În special, Tiraspolul accentuează la faptul că acțiunile Chișinăului ar putea afecta asigurarea locuitorilor regiunii cu medicamente. Subiect sensibil, discutat între ministrul Vasile Șova și Michael Zibert, șeful departamentului Europa de Est a MAE a Germaniei. Berlinul, reacționând la eșecul de la Bratislava, a venit cu propunerea de a petrece în noiembrie în Bavaria conferința cu genericul ”consolidarea încrederii în procesul de reglementare transnistreană”. Tiraspolul a confirmat disponibilitatea sa de a participa la eveniment și a semna protocolul, pregătit la Bratislava. Vitalie Ignatiev a confirmat pentru Michael Zibert, că Transnistria este foarte cointeresată să obțină dezlegarea problemei de asigurare cu medicamente, a importului carburanților și, în special, a soluționării problemei relațiilor interbancare. Potrivit lui Ignatiev, ei își propun în mod special să discute la conferința din Bavaria problema bancară. Poziția Chișinăului la moment nu este clară. Puțin probabil că Chișinăul să fie entuziasmat de perspectiva a deveni din nou subiectul asupra căruia se toarnă critici. În timpul care mai este până la conferință, pare destul de dificil a elabora o poziție corectă și a demonstra partenerilor de dezvoltare corectitudinea poziției date în raport cu acuzațiile Tiraspolului. Cu toate că, potrivit Doamnei Sandu, toate aspectele situației nu o dată ar fi fost discutate atât pe interior – cu viceprim-ministrul Vasile Șova, cât și cu partenerii din exterior. Lor li s-a demonstrat că ”nu există decizii politice referitor la soluționarea diferendului nistrean, cu excepția celui care prevede unitatea teritorială a republicii Moldova”. La moment – spune Doamna Sandu – nu există condiții interne și externe pentru abordarea activă a problemei . Tot ce ne stă în putere este combaterea contrabandei efectuate prin teritoriul transnistrean. Evident că la Tiraspol, intențiile de a combate contrabanda, sunt tratate drept presiuni asupra ”republicii nistrene”.
Indiferent de faptul, că nu cunoaștem că s-a propus sau nu la Bratislava trecerea la examinarea coșului trei-politic, am putea încerca să apreciem situația. Mai sus am menționat, că problema nu a fost o surpriză pentru parteneri. Astfel ei au avut la dispoziție suficient timp pentru a formula o decizie și a o propune Chișinăului. Reieșind din faptele care le cunoaștem – din disponibilitatea OSCE a continua această discuție în noiembrie la Munchen, putem concluziona că partenerii nu sunt disponibili de a examina altceva decât propunerile Tiraspolului. În situația dată, Chișinăul ar putea din nou renunța la negocieri. Cel puțin așa ceva se vede pornind de la cea ce cunoaștem. Pauza ar fi tratată în favoarea lui I. Dodon și a PSRM. În ajunul alegerilor prezidențiale e un factor destul de simțitor. Să fi fost asta o parte a planului indicat a submina relațiile politicului proeuropean cu partenerii de dezvoltare și a consolida adepții cursului promoscovit?