Întâlnirea din 29 octombrie curent de la Holercani a Președintelui Dodon și căpeteniei regimului de la Tiraspol Krasnoselschii, a provocat un interes activ atât în presa din Moldova, cât și din Federația Rusă. Presa a găsit în faptul că întâlnirea însăși a avut loc, dar și în subiectele discutate, semne de soluționare a diferendului. Au apărut opinii potrivit cărora, deja în cadrul alegerilor prezidențiale din Moldova, preconizate pentru 2020, ar putea fi atinsă integrarea politică a statului. Teza aparține președintelui I. Dodon; el activ o promovează. Potrivit mai multor observatori, Dodon consideră că o apariție a lui pe fotografie alături de Vladimir Putin i-ar garanta susținerea celor din stânga Nistrului la alegeri. Obstacolele existente, cum ar fi rezultatele plebiscitului din 2006 (când peste 90% din participanți s-au pronunțat pentru suveranitatea ”rmn” cu perspectiva de aderare la FR), ar putea fi depășite.
El declară că ”locuitorii Transnistriei sunt cetățeni ai Republicii Moldova; că toți stau în fața unui viitor comun. Transnistria pledează pentru suveranitate, fiind strânsă între Moldova și Ucraina. Nu e reală aspirația la suveranitate. Va trebui să aleagă – ori aderă la Moldova, ori la Ucraina. În cadrul Moldovei, Transnistria va avea o autonomie largă, va păstra intacte oportunitățile de care dispune: drapelul, imnul, bugetul, parlamentul, guvernul. De a unifica se va cere doar hotarul de stat; sistemul bancar; sistemele fiscale și judiciare”.
Probabil, Dodon a discutat aceste aspecte cu Krasnoselischii. Însă, a accepta perspectiva respectivă, Transnistria ar putea doar la indicația Moscovei. Dacă Moscova va considera că e necesar, locuitorii regiunii vor merge la vot. Votarea comună ar putea însemna și formarea statului comun. Nu e clar una – este cointeresată într-un asemenea efect Moscova?. În special, ținând cont de poziția expusă în septembrie la Chișinău de către Dmitrii Kozac, că nu e cazul a se grăbi cu soluționarea deplină a diferendului transnistrean.
Serghei Artemenco de la portalul rusesc ”Regnum” evoluează la 25 octombrie cu un material voluminos, consacrat anume situației ce s-a format după ”eșecul” de la Bratislava. ”Eșecul” constă în faptul că participanții nu au semnat procesul verbal, nici în varianta tehnică. S-ar fi înțeles să continue discuțiile, inclusiv în cadrul conferinței de la Bavaria, preconizată pentru noiembrie curent. Cu lux de amănunte ”Regnum” repetă explicațiile delegației de la Tiraspol, referitor la rezultatele neobținute la Bratislava. Ei afirmă că participanții ar fi recunoscut faptul că Transnistria și-a făcut temele de casă, îndeplinind tot ce era prevăzut de acordurile care formează pachetul ”Berlin+”, pe când Chișinăul nu a realizat multe din cele indicate. De aici ar fi motivul nesemnării protocolului – formatul s-ar fi pronunțat pentru fixarea anumitor termene de exercitare a deciziilor, propuse de Tiraspol, dar neacceptate de Chișinău. Vasile Șova (reprezentantul RM la negocieri), care a respins fixarea termenelor, ar fi insistat asupra necesității de a porni discuțiile la problemele politice, ce țin de statutul regiunii. Autorul articolului, Sergei Artemenco, încearcă să ne demonstreze că Chișinăul nu dorește soluționarea problemei și identificarea unor decizii care ar contribui la stabilitate, ci intenționează a expulza Tiraspolul din orice format de negocieri, în cadrul cărora Tiraspolul evoluează în calitate de parte independentă și suverană. Concomitent, lui V. Șova i se impune intenția de a limita capacitățile Moscovei în procesul de negocieri, a o face vinovată de situația care s-a format și a o transforma în parte a conflictului, și a discuta cu FR anume în această calitate și nu în cea actuală de intermediar și garant al reglementării. În această tactică, potrivit lui Artemenco, logic se înscrie decizia Chișinăului de a nu semna protocolul, ceea ce va permite a declara ineficiența Formatului și a cere excluderea din el a Tiraspolului. Concomitent, această decizie de a renunța la semnarea protocolului ar fi utilizată de segmentul pro-prezidențial la Chișinău pentru a replica celor care îi învinuiesc de ”cedări nefondate” Tiraspolului. Autorul mai amintește că Moldova a mai renunțat a semna protocolul, în 2006 (delegația RM fiind condusă tot de Vasile Șova), în ajunul anunțării unor restricții referitoare la comerțul Transnistriei, declarate la Tiraspol ca ”blocadă economică”. În 2006 Moldova în premieră a aplicat tactica sancțiunilor în raport cu Tiraspolul, respectiv, ignorând formatul ”5+2” și apelând la asistența Kievului și a Occidentului. Moscova, potrivit lui Artemenco, o dată în plus a favorizat preșidenția de la Chișinău, neinsistând la semnarea protocolului. Chișinăul ar putea consolida retorica anti-tiraspoleană, sau a promite semnarea documentului, în schimb la careva profituri din partea Tiraspolului. Pornind de la constatarea că partenerii la negocieri, inclusiv OSCE și Moscova, nu operează cu pârghiile de care dispun pentru a infuența Chișinăul, Artemenco concluzionează că ”formatul ”5+2”, cum și alte mecanisme internaționale de reglementare, au degradat, cedând locul proceselor pe interior, adică în spațiul acțiunii legislației interne moldovenești. Cât ține de Moscova, ea putea evita criza cu relațiile bancare moldo-transnistrene și cu semnarea protocolului. Nu a vrut, sau nu a putut? Doar poziția activă a Moscovei și a Tiraspolului ar putea reversa situația în procesul de tratative, ar permite evitarea expulzării Tiraspolului din proces, ca prim pas spre expulzarea totală a FR din regiune. ”Cât nu e de mirare, concluzionează Artemenco, dar la moment formatul ”5+2” devine principalul garant al păstrării statutului Transnistriei de parte egală în drepturi la negocieri. Însă, nu e clar, mai e funcțional formatul, sau nu”.
Cu opinii similare, dar mai puțin apocaliptice, evoluează Svetlana Gamova, la ”Nezavisimaia gazeta” din 28 octombrie curent. Doamna promovează propria versiune a situației, potrivit căreia ”Transnistria este victima bancrutizării produsă în cadrul negocierilor”. Doamna Gamova indirect se plasează pe pozițiile promovate de ”Regnum”, cum că asupra Tiraspolului se efectuează măsuri de constrângere financiară (sistarea conturilor întreprinderilor transnistrene în instituțiile bancare de la Chișinău), pentru a îl face mai conciliant în procesul de negocieri pe aspectul politic. Cu trimitere la analistul moldovean A. Țaranu, Gamova declară că tratativele ar putea finaliza cu succes, doar fiind utilizată formula propusă de Moscova: formarea federației moldovenești. Ideea ar fi susținută și de Germania. Însă, același Țăranu consideră că Chișinăul nu dispune de un plan clar referitor la soluționarea problemei. Este dorința actualei guvernări de a integra statul, însă nu se cunoaște cum. Transnistria nu renunță la negocieri, însă acceptă doar temele social-economice. Apoi caracterul acestor negocieri, fiind unul ca între doi vecini și nicidecum al părților unui organism statal, nu inspiră mult optimism asupra perspectivelor. Cu atât mai mult că Krasnoselischii nu ratează nici o oportunitate pentru a declara tentativele regiunii rebele de a obține recunoașterea politică. La rândul său, președintele Dodon promite integrarea teritorială a statului în timpul apropiat. A. Țăranu este convins că Chișinăul este obligat a conversa nu cu Tiraspolul, ci cu Moscova. Indiferent de faptul că, din 2003, de la cunoscuta situație cu memorandumul Kozac, FR promovează o sigură soluție – integrarea prin federalizare. Și în 2003 I. Smirnov (pe atunci liderul de la Tiraspol) refuza se semneze, ca mai apoi să fie ”convins” să aplice semnătura. A renunțat Voronin.
Și în prezent Tiraspolul manifestă agresiune în relații cu Moldova. În preajma întrunirii lui I. Dodon cu V. Krasnoselischii, la Tiraspol pe larg se vehiculează date potrivit cărora Moldova a recurs la blocarea regiunii. În prim planul mijloacelor informaționale se găsesc știrile referitoare la ”scăderea cu 5% a volumului de produse în industria locală: venitul a constituit cu 9,3 miliarde ruble locale mai puțin ca în anul precedent”. Potrivit Mariei Glușcov, ”vice-ministrul” economiei transnistrene, la care face referință Gamova, scăderea indicilor industriali apare ca efect al blocadei conturilor bancare de către RM, ceea ce a condiționat scăderea rezultatelor la Uzina Metalurgică din Râbnța cu 30%. La fel sunt fixate scăderi în industria ușoară (confecțiuni, încălțăminte, etc.). Potrivit Băncii naționale a RM, doar 4 din 420 de întreprinderi transnistrene, înregistrate în instituțiile respective de la Chișinău, au probleme cu conturile bancare. Indiferent de asta, Vitalie Ignatiev, pretinsul ”ministru de externe” al regiunii, afirmă că prin blocarea conturilor bancare, Chișinăul afectează interesele Uniunii Europene, spre care sunt axate torentele de export ale ”rmn”. Gamova admite că, în cadrul conferinței din Bavaria, problemele respective vor fi în centrul atenției participanților.
Nu se exclude și varianta dată. Dar există opinii potrivit cărora, în timpul apropiat, ar putea interveni anumite schimbări în situația de reglementare a diferendului nistrean.
La 30 octombrie curent, președintele Moldovei I. Dodon, în cadrul ediției speciale la canalul ”Moldova 1”, a declarat, referitor la întâlnirea cu Krasnoselschii, că ”ei au convenit să omită problemele politice din cadrul negocierilor și să se concentreze la cele cotidiane, cu care nemijlocit se confruntă populația”. Putem admite că, în scurt timp, posibilâ până la conferința din Bavaria, Chișinăul va soluționa problemele bancare, ale telecomunicațiilor, ale ”dosarelor penale” și altele. Cel puțin această generalizare derivă din cele declarate de șeful statului moldovenesc. Realizarea înțelegerilor între Dodon și Krasnoselischii ar putea impulsiona procesul de negocieri, dar și îndepărta soluționarea politică a problemei.
Însă în evoluție ar putea interveni careva factori externi. La ei se referă Serghei Isaenco de la ”RTA”. În analiza de la 28 octombrie curent, autorul promovează opinia potrivit căreia s-ar fi activizat dialogul New York – Moscova pe dimensiunea conflictelor din Europa. La 31 octombrie curent, în cadrul ședinței Consiliului de Securitate a ONU, ar putea fi adoptate decizii care ar apropia mult reglementarea relațiilor Serbia și Kosovo. Se formează impresia că, ca urmare a evenimentelor de ultima oră, fără participarea FR, reglementarea conflictului între Serbia și Kosovo este puțin probabilă. Washingtonul, care anterior de unul singur controla dialogul între Belgrad și Priștina, va fi nevoit să caute compromis cu Moscova. De aici presupunerea că Moscova va cere SUA să accepte finalizarea situațiilor conflictuale în Serbia, Ucraina și Moldova (Transnistria). Este doar o presupunere, însă faptul că Moscova mai mult îl agreează pe Dodon comparativ cu Krasnoselischii, ar putea fi un factor indirect, dar convingător, că niște decizii sunt adoptate. Cu toate că există practica modului Moscovei de a soluționa problema: fenomenul (în cazul nostru – integrarea teritorială a RM) ar putea fi realizat astfel încât în afară de Moscova nimeni nici nu va vedea această reintegrare, care în realitate ar putea fi o dezmembrare mai profundă.