Dacă analizăm la rece două evenimente, care consecutiv au avut loc la 15 și 30 noiembrie curent, am putea să admitem că situația din RM e pe cale de schimbare. În special la capitolul ”reglementarea diferendului nistrean”. Ar putea și se nu se întâmple, însă valul de evenimente, deseori destul de semnificative, a avut loc și continuă – provocând întrebări și prognosticuri. Deci, la 15 noiembrie Moldova a ales pe Doamna Maia Sandu în calitate de Președinte.
Mare sau nu prea mare surpriză a fost acest rezultat pentru Moscova – nu cunoaștem, știm doar că Președintele Vladimir Putin o felicitat-o cu această ocazie printre primii. În schimb știm cât de mare a fost descurajarea Moscovei, când la 30 noiembrie, cu mult înainte de a fi validată, Doamna Președinte Sandu a declarat că trupele militare ruse urmează a fi evacuate cu tot cu armamentul pe care îl păzesc, iar operațiunea de menținere a păcii transformată într-una civilă de control – factor care de asemenea presupune evacuarea trupelor militare de menținere a păcii a FR din teritoriul Moldovei. De această dată reacția a fost cu totul alta. Nu ne vom permite să ne coborâm la nivelul deputaților din Duma de Stat a FR, care s-au luat la întrecere, a cui declarație va fi mai umilitoare, mai obraznică și mai ofensatoare.
Liderul liberal-democraților Vladimir Jirinovschii a promis că ”Moldova se va spăla cu sânge, dacă va fi atins măcar un soldat al FR”. Repet, nu are sens a acorda atenție acestor opinii profund serviliste. În schimb are sens a revedea declarația lui Dumitru Pescov, purtătorul de cuvânt al Președintelui FR Vladimir Putin. Potrivit oficialului, ”modificarea status-quo ar putea inevitabil destabiliza situația în Transnistria. Rusia îndeplinește anumite misiuni foarte importante și schimbarea status-quo-lui, care se bazează pe normele și spiritul dreptului internațional, ar condiționa o destabilizare serioasă. Noi așteptăm ca orice eventuale schimbări se vor discuta în prealabil și nu vor avea loc careva mișcări bruște”. D. Pescov a accentuat că ”propunerea referitoare la evacuarea trupelor și a armamentului în prealabil nu au fost discutate cu partea moldovenească”.
De menționat că, în cadrul interviului cu pricina al doamnei Președinte, a declarat clar că ”intenționează să discute cu Moscova (nu cu participanții la negocieri în formatul ”5+2”, cu FR) problema retragerii contingentului militar și a stocurilor de muniții păzite de aceștia. A urmat declarația Ministerului de Externe al FR, prin care se afirma în mod indiscutabil, că ”asemenea declarații ale Doamnei Maia Sandu (deja Președinte ales) sunt axate spre subminarea eforturilor îndreptate la reglementarea pașnică a conflictului transnistrean”.
Din cele spuse la moment cel mai de valoare pare declarația lui Pescov, în care el solicită ca partea moldovenească, în special Doamna Sandu să ”evite careva mișcări bruște, legate de procesul de reglementare, dar mai precis, de aflarea în teritoriu a trupelor armate rusești”. Putem presupune că totuși există anumite proceduri, care ar putea plasa Federația Rusă într-o situație incomodă sau inconfortabilă, de s-a purces la valul de critici și anumite acțiuni?
În linii mari, situația ar putea fi influențată atât din exterior, cât și din interior. Adică, noul Președinte al RM ar putea apela către partenerii de dezvoltare, care deja i-au promis că o vor ajuta, cu solicitarea de a aplica capacitățile de care dispun, pentru a convinge Rusia a fi mai cooperantă. Posibil că, pe viitor, acesta ar putea deveni un factor important – nu și în actuala situație, în condițiile aprofundării pandemiei.
Avem posibilitatea să vedem care este spiritul în interiorul OSCE, organizație, mai profund implicată în problematica reglementării transnistrene. Potrivit lui Alexandru Lucașevici, reprezentantul permanent a FR în staful major a OSCE, ”subiectul schimbării observatorilor militari cu civili apare în unele discuții, însă nu în calitate de subiect special”. La ultima ședință a miniștrilor de externe ai celor 57 de state-membre, s-a discutat și a fost adoptată decizia finală, însă fără propuneri de acest gen. Lucașevici nu a ezitat a declara că ”pacificatorii FR se află în republică în temeiul acordului moldo-rusesc, asigurând acolo pacea și stabilitatea”. ”Evoluțiile în negocieri, spune Lucașevici, sunt negative, odată ce Chișinăul manifestă o atitudine neconstructivă. Evident, că pe acest fondal, declarațiile liderului moldovenesc nu vor fi acceptate de noi și de partenerii noștri”. Spre mirare, reprezentantul OSCE a ignorat declarația Secretarului General al NATO, domnului Jens Stoltenberg, potrivit căruia ”FR a violat suveranitatea teritorială a Republicii Moldova, dislocând acolo trupele sale armate”. În schimb, l-a completat Vadim Krasnoselischii, care a precizat că ”trupele ruse nu afectează suveranitatea Republicii Moldova, odată ce staționează în teritoriul ”constituțional” al ”republicii moldovenești nistrene”, în conformitate cu disponibilitatea populației, expusă în cadrul referendumului din 1995.” Urmează un element destul de important, care nu a fost auzit în procesul de negocieri. Krasnoselischii afirmă că orice tentativă de a distruge actualul mecanism de menținere a păcii ar putea condiționa revenirea situației la perioada începutului anilor nouăzeci. Din cauza lipsei relațiilor juridice moldo-transnistrene, nu există acorduri bilaterale care ar exclude reluarea directă a conflictului armat între aceste părți.
Un punct de vedere similar l-a expus și Serghei Lavrov, ministrul de externe al FR, care a declarat că ”FR nu ar putea accepta declarațiile respective ale doamnei Sandu, odată ce ele nu contribuie la reglementarea diferendului”. Concomitent, Lavrov a accentuat că ”trupele armate rusești garantează pacea și stabilitatea în regiune”.
La 01 decembrie curent, s-a dat cu opinia la Vitalie Ignatiev, pretinsul ”ministru de externe” al regiunii transnistrene. Din cele declarate merită atenție două momente. În Transnistria, spune el, operațiunea de menținere a păcii garantează pacea și permite efectuarea pașnică a procesului de negocieri. Doi, el afirmă că Acordul din 21 iulie 1992 de la Moscova nu conține careva elemente care ar putea permite transformarea misiunii în una civilă. ”Ori se să respecte acordul și pe ambele maluri e pace, ori cineva abandonează Acordul și situația revine la starea din 1992”. La acest moment mai revenim, nu doar înainte de a-i permite lui Ignatiev să ne amintească de o pagină extrem de rușinoasă din istoria contemporană a RM. De Declarația comună, semnată în aprilie 2009 de către V. Voronin, I. Smirnov și D. Medvedev, potrivit căreia ”transformarea operațiunii de pacificare ar fi posibilă doar după reglementarea diferendului nistrean”.
Deci, am promis că revenim la afirmațiile lui Ignatiev referitoare la condițiile modificării actualei misiuni de pacificare. Ce este important și nu se utilizează la nivelul respectiv de partea moldovenească. Ignatiev afirmă că Acordul din 1992 nu permite modificarea misiunii de pacificare, că el prevede ori efectuarea acestei, ori provocarea noului conflict. Nu, nu este așa. Art. 8 al Acordului, în mod imperativ indică, că în caz că una dintre părți abandonează acordul, asta ar însemna că ”își stopează activitatea CUC și trupele armate, afiliate acesteia”! Punct. Nu se presupune reluarea altercațiilor. Evident că și reprezentanții FR, și ai Transnistriei, vor impune alt punct de vedere, însă este textul Acordului. El trebuie studiat și interpretat.
Conținutul articolului deschide calea spre studierea variantelor de abordare a perspectivelor misiunii de pacificare, Dar trebuie de discutat și nu de permis Tiraspolului să monopolizeze tratarea documentului. Din altă parte, documentul prevede și modul oficializării trupelor armate de menținere a păcii. P.3 al art. 2 indică că modalitatea de introducere și retragere a trupelor în zona de securitate sunt determinate de un protocol aparte. Nu există protocol al CUC, care ar reglementa activitatea GOTR în calitate de bază a trupelor de menținere a păcii. Astfel, avem încă o mare direcție de activitate, care ar putea justifica afirmațiile doamnei Președinte Maia Sandu. Deci, problemele ce țin de realizarea acordurilor din 1992 și 1998, a impactului acestora asupra procesului de pacificare, ar trebui să fie în agenda negocierilor în formatul ”5+2”. Cum și statutul GOTR. Chișinăul ar trebui de mult se dispună de decizii judiciare, care ar confirma faptul că acțiunile separatiste a Tiraspolul nu sunt altceva decât o rebeliune, care condiționează respectiva tratare și a așa ziselor ”referendumuri”, și a altor procedee, în baza cărora regiunea se afirmă în calitate de structură statală.
Opinia devine actuală, odată ce, cum se pare, Tiraspolul și Moscova și de data acesta o iau înainte, căutând reacție pe potrivă la declarațiile Președintelui Sandu. La 15 decembrie curent la Moscova s-au deplasat Vadim Krasnoselischii, Ilie Cazmală (secundul în cartelul ”Șerif”) și Vitalie Ignatiev. La îmbarcare au trecut prin sala VIP a aerogării Chișinău, ceea ce înseamnă că ex-liderul de la Chișinău I. Dodon e la curent cu această deplasare. La Moscova au avut întâlniri în Duma de Stat, Consiliul Federației, la Administrația președintelui Putin. Agenda întâlnirilor pare a fi trasă la copiator – deseori subiectele abordate sunt repetate cuvânt în cuvânt. Subiectele de discuții sunt cele ce au fost și mulți ani la rând: susținerea umanitară a populației din regiune – plata celor 15 dolari supliment la pensiile oferite de regimul transnistrean; simplificarea mecanismului de oferire a cetățeniei FR; optimizarea serviciilor consulare (prestarea zilnică a acestor servicii), extinderea capitalului mamei și a poliței de asigurări medicale a FR în teritoriul transnistrean. Pentru a examina aceste probleme era suficient să se deplaseze ”prim-ministrul”. La fel, nu ține de competența lui D. Kozac, cu care s-a întâlnit Krasnoselischii, problematica dată. Problema e una: să nu fie compromisă în niciun fel ideea continuității operațiunii de pacificare și a staționării trupelor ruse. Probabil, cel mai mare pericol a apărut în momentul în care Sandu a acceptat consolidarea relațiilor cu Kievul la acest capitol. De aici înțelegem misiunea lui Ilie Cazmală – el poate explica eventualul impact al consolidări eforturilor moldo-ucrainene la hotare, cât și a propune variante de a influența această colaborare. Menținerea torentelor de contrabandă asigură FR posibilitatea de a se eschiva de la transferuri suplimentare, pentru asigurarea existenței regiunii.
Subiectul devine absolut actual pe fundalul scăderii catastrofale a încrederii populației transnistrene în conducerea regiunii – prezența de 23% la alegerile recente ”parlamentare”. Cu asemenea prestare, nu poți miza pe susținerea populației în caz de necesitate. E necesar să cunoască aceste particularități cei care dețin agenda procesului de reglementare. Cu toate, că adoptarea nocturnă de către Parlamentul RM (fracțiunea PSRM și ”Pentru Moldova”) a mai multor legi importante, inclusiv cele ce țin de buget, nu ne lasă loc pentru optimism în aspectul preocupării Chișinăului de problema transnistreană în timpul apropiat.