Am fi recurs la analiza reacției în Federația Rusă la declarațiile Doamnei Sandu cu privire la soarta trupelor militare și depozitelor de arme, aflate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Președintele nou ales s-a pronunțat categoric pentru evacuarea acestora, terminarea cu operațiunea de pacificare mimată și lansarea unui proces obiectiv de reglementare. Însă, această noutate are sens să fie examinată după ce ne familiarizăm cu declarația anuală ministerială a OSCE, care, să sperăm, va avea loc, indiferent de pandemie. Documentul va completa evenimentul cu factorii care la moment ne lipsesc – atitudinea partenerilor de dezvoltare europeni.
La moment are sens să vedem mai de aproape ce s-a întâmplat în Transnistria la 29 noiembrie curent? În regiune au avut loc alegeri în Sovietul Suprem, legislativul regional. Ne vom călăuzi de materialul lui Vladimir Soloviev de la ”Kommersant”, care și el cunoaște bine situația, dar a și implicat mai mulți experți, cum ar fi Anatolie Dirun, fost deputat în Sovietul Suprem, sau Andrei Mospanov, anterior ziarist. Alegerile parlamentare în ”republica moldovenească nistreană” nerecunoscută au creat o situație unică. Cei cinci ani ce urmează, Sovietul Suprem va fi constituit integral din deputați subordonați cartelului ”Șerif”. Dar, pornind de la faptul că și ”președintele” Krasnoselischii este întronat de același cartel, constatăm că toată puterea este concentrată în mâinile unui grup financiar-industrial. Potrivit experților, o asemenea concentrare a puterii într-un singur punct ar putea avea consecințe grave – spun Dirun și Mospanov. Este foarte interesant de înțeles, cu ce echivalează experții pericolul acestei situații.
Prima constatare. Alegerile în Legislativul transnistrean nu au atras o careva atenție ieșită din comun. Cel puțin acestea s-au bucurat de un interes incomparabil mai mic decât cele prezidențiale din Moldova, de care regiunea s-a separat 30 de ani în urmă, și, în cadrul cărora, pro-europeana Maia Sandu l-a strivit în turul doi pe actualul președinte, pro-rusul Igor Dodon. Votarea în Transnistria, indiferent de care scrutin este vorba – parlamentar sau prezidențial, în mod obligatoriu este lipsită de intrigă geopolitică. Politicienii transnistreni sunt în mod obligatoriu politicieni pro-ruși, altfel, ei sunt sortiți se piardă. Sau să urmeze soarta liderului partidului comunist din regiune Oleg Horjan, care de mai mulți ani este încarcerat fără perspectivă de a fi eliberat înainte de termen.
Și totuși, Vladimir Soloviev consideră că rezultatele alegerilor din 29 noiembrie curent, ar putea fi considerate drept o senzație, minusculă, modestă – dar senzație. Potrivit datelor preliminare, difuzate de CEC de la Tiraspol, luni, 30 noiembrie, nici un candidat care nu este afiliat cartelului ”Șerif”, nu a acces în parlament. Cartelul unește zeci de întreprinderi și companii, care practică comerțul angro și cu amănuntul, acordă servicii de ordin financiar și de telecomunicații, este antrenat în confecționarea țesăturilor, producerea alcoolului, tutunului, produselor alimentare etc. Din 33 de deputați, 29 sunt exponenții nemijlociți ai partidului ”Obnovlenie” (”Innoire”), format și susținut financiar de ”Șerif”, a comunicat Andrei Mospanov, șef-adjunct a Institutului transnistrean de studii în domeniul social-politic și dezvoltare regională. Încă patru sunt oameni de afaceri, afiliați ”Serifului” și un politolog, la fel apropiat cartelului. În noul parlament nu este nici un fel de opoziție. Nu este nici un eventual purtător de un punct de vedere de alternativă. Nu are sens formarea fracțiunilor, odată ce parlamentul integral și este o fracțiune. Reprezentanții ”Obnovlenie” și anterior formau majoritatea în legislativul local, dar acum dispun de 100% mandate. Pornind de la faptul că și Vadim Krasnoselischii a devenit în 2016 președinte, utilizând susținerea financiară, informațională și politică a cartelului ”Șerif”, putem constata, că cartelul controlează integral toate ramurile puterii. Instanțele locale nu vor adopta nici o decizie, fără a consulta conducerea cartelului.
Rezultatul de care se vorbește nu este deloc ceva ocazional, consideră Anatolie Dirun, șeful școlii de studii politice de la Tiraspol, care a candidat la acest scrutin. Potrivit lui Dirun, candidații de alternativă erau eliminați din cursă la etapele preliminare. Unii, cărora li se recomanda insistent să se abțină, se retrăgeau singuri. Alții, cum și personal Dirun, au ajuns la etapa de înregistrare, dar s-a stabilit că sunt comise nereguli la perfectarea actelor, în baza cărora li se renunțat înregistrarea – a comunicat Dirun pentru ”Kommersant”. Ca urmare, în 23 din cele 33 de circumscripții electorale, s-a balotat câte un candidat, fără nici o alternativă, fie și formală. Astfel, unica alegere era între candidatul respectiv și rubrica ”împotriva tuturor”.
Atât Andrei Mospanov, cât și Anatolii Dirun sunt convinși că datorită ”purificării spațiului politic” se explică prezența extrem de mică a alegătorilor la urne. 27,7%, ce ar însemna 114 mii din cele 412 mii, înscriși în listele alegătorilor. Alegerile au avut loc (au fost validate) doar datorită faptului că în 2018 Legislativul a operat modificări în codul electoral. La propunerea deputaților din ”Obnovlenie”, pragul electoral a fost anulat.
Anterior noi am examinat starea demografică în regiune, și am constatat că regiunea este depopulată, că cifra de 412.000 nu corespunde altor surse. Însă, în cazul dat este importatnt faptul că și cei prezenți nu se grăbesc la urne. Prezența de 27.7% este în premieră în regiune. Cel mai mic indiciu de prezență a avut loc la parlamentarele din 2010, când s-a fixat 43% participanți. Potrivit lui Mospanov, este o cădere extrem de impresionantă. Expertul consideră că un anumit rol la activitatea sub orice nivel a populației a avut-o pandemia. O parte din alegători a renunțat la vot, temându-se de a se infecta. Însă, e convins Mospanov, motivul principal e lipsa alternativei. Oamenii nu au găsit în liste persoane pentru care ar fi putut să-și dea votul. Ei s-au simțit văduviți de posibilitatea (unica) de a influența politica. Ori susții puterea, ori te expui împotrivă la toți, ori nu participi. Cea ce și s-a întâmplat. Anatol Dirun e de acord. El spune că, dacă este redus pragul de participare, apoi e necesar a consolida concurența. Pentru asta e necesar a avea candidați de alternativă. Însă, în Transnistria pentru prima dată am fixat 23 de circumscripții cu un singur candidat. Așa ceva nu a mai fost, este rodul monopolului politic impus în regiune de cartelul ”Șerif”. Apropo, a menționat Dirun, CEC-ul transnistrean, care destul de operativ a comunicat rezultatele alegerilor, nu a destăinuit modul în care s-au plasat voturile. Ar fi fost foarte interesant de văzut, care a fost raportul voturilor în circumscripțiile în care se confruntau candidatul și poziția ”împotriva tuturor”.
În debutul materialului am menționat că, potrivit experților, monopolizarea parlamentului ar putea avea consecințe negative. Este foarte interesant să vedem care anume consecințe le consideră experții nefaste și, în special, pentru cine.
Se constată că, favorabilă cartelului la prima vedere, situația de după alegeri ar conține în sine mai multe provocări pentru ”Șerif”. Transnistria este un organism politic nerecunoscut de exterior. Din punct de vedere economic, regiunea este prea vulnerabilă. Exodul populației continuă. Salariul mediu constituie 250-300$, iar pensia – $85-90. ”De acum, toate problemele economice, financiare, sociale vor fi proiectate în exclusivitate asupra cartelului. El va fi unicul care va acumula antiratingul în întregime”, consideră Andrei Mospanov. ”Prezența minimală la vot și expunerea ”contra tuturor” este foarte sensibilă în condițiile când ”statul” nu este recunoscut și permanent se cere confirmarea legitimității acestuia”. Cum vedem – puțin interes față de problemele populației, atenția se focusează la ”Șerif”.
Ceva mai categoric la acest capitol e Anatolie Dirun. Politologul consideră că alegerile, fiind legale sub aspectul Codului Electoral, de-facto sunt ilegale, de pe poziția încrederii din partea populației. Acest factor va crea probleme considerabile regiunii atât la capitolul intern, cât și la procesul de negocieri referitor la reglementarea diferendului nistrean – conduita Tiraspolului față de Moldova, având ca parteneri FR, Ucraina, SUA, OSCE și UE. Nu trezește îndoieală că partenerii din Moldova vor utiliza din plin factorul reprezentării reduse, ca să nu-i spunem inadmisibil de mică a legislativului oligarhic, din punct de vedere al nivelului democrației în Transnistria. Exponenții Moldovei vor proiecta situația la toate subiectele procesului de negocieri, altfel spus ar putea întreba: ”Dar voi pe cine reprezentați?”
Fostul șef al departamentului relații externe transnistrean Valeriu Lițcai la fel consideră că ”monopolizarea puterii este unul dintre multiplii indici ai crizei majore comune, cu care se confruntă regiunea”. În special pe eșichierul extern. Lițcai este convins că noua conducere a Moldovei va acționa activ și perseverent pe dimensiunea transnistreană. Doamna Sandu deja a cerut evacuarea din regiune a militarilor FR și înlocuirea operațiunii de pacificare, în cadrul căreia activ se manifestă FR, cu o misiune internațională civilă, coordonată de OSCE. ”Asta – afirmă Lițcai – deja poate fi considerată confruntarea a două poziții principiale. (Transnistria insistă asupra prezenței militare a FR). Sandu va veni cu poziții dure. Ea va insista asupra propriei agende. În această situație Tiraspolul ar trebui să demonstreze capacitatea de a manevra, de a fi flexibil, spre deosebire de situația reală, când ”conducătorul” e panicat și se ține de volan, în loc se aleagă direcția”. Lipsa libertății în acțiuni este soldată cu consecințe ireparabile.
Astfel, experții menționați consideră că monopolizarea puterii, va lipsi politicul transnistrean de posibilitatea de a manevra – ceea ce ar putea favoriza partea moldovenească. Formal, afirmația respectivă nu este lipsită de sens. ”Șeriful” este principalul utilizator și beneficiar de libertatea de acțiune la hotar între Republica Moldova (porțiunea transnistreană) și Ucraina. Orice restricție la acest segment ar afecta interesele cartelului. Un efect similar l-ar avea selectarea de către Chișinău un alt furnizor de energie electrică, spre deosebire de CET Cuciurgan. De aici panica celor care nu sunt în zona ”Șerifului”: ar putea ceda multe, inclusiv ”suveranitatea” regiunii, în schimbul libertăților transfrontaliere. O dilemă deloc simplă, care nu are soluție decât în situația regională per ansamblu.