În opinia lui Alexandru Martînov, pretinsul prim-ministru local
Potrivit funcţionarului, regiunea are nevoie de cel puţin 60 milioane dolari SUA în calitate de investiţii, pentru a face faţă starei de criză în care se află. Declaraţia este făcută la 31 ianuarie curent, în cadrul conferinţei de presă consacrate totalurilor recentei vizitei la Moscova a delegaţiei de la Tiraspol. Martînov a menţionat că tema susţinerei de către FR a economiei transnistrene a figurat în cadrul tuturor întrunirilor susţinute cu oficialii din Rusia. S-au ales cu promisiunea de a examina problema, cu condiţia că Tiraspolul timp de o lună va elabora şi va prezenta un busines-plan, în care ar fi indicate concret ramurile recipiente, unităţile industriale şi sumele necesare lunar. Planul urmează a fi examinat la Moscova şi doar apoi, posibil, vor fi adoptate careva decizii.
Tiraspolului i s-a cerut nu numai să indice ramura pentru care se solicită investiţii, dar şi sumele necesare – cu luare în consideraţie veniturile obţinute de la investiţii, începînd cu faţa iniţială de investiri. Potrivit lui Martînov, de obţinerea mijloacelor financiare sunt cointeresate industria (uşoară, de alimetare), agricultura, alte ramuri. Referitor la industria grea, cum ar fi uzina metalurgică, s-a discutat aparte; însă, posibil că ramura dată nu va fi inclusă în planul de invistiţii ruse.
La Moscova problemele respective s-au discutat la guvern, la alte nivele. Din partea Transnistriei s-au prezentat informaţii referitor la garanţiile investiţiilor, la stabilitatea cadrului de proprietate şi a povarei fiscale şi impozitare. Informaţia a fost recepţionată de Moscova. Cel mai important, a menţionat Martînov, că nu ne-au refuzat.
La acest capitol se cer careva comentarii, care ar completa tabloul. Prim moment – Tiraspolul „garantează” stabilitatea proprietăţii obiectelor, în care se vor investi mijloacele ruseşti. Putem presupune că momentul dat are ca context imposibilitatea schimbării statutului regiunii, în urma căruia ar apare cadrul de schimbare a proprietarului. Făcînd asemenea promisiuni, cei de la Tiraspol ar trebui să fie convinşi că în timpul apropiat asemenea schimbări sunt imposibile. Astfel, Austria, care a devenit deţinătorul Preşidenţiei în OSCE, ar putea renunţa la aspiraţia unor dinamici pozitive în procesul de reglementare.
Alt moment – separarea industriei grele de restul obictivelor pentru investiţii. Asta ar însemna, că Moscova nu vede oportunităţi de a examina aceste obiecte pentru eventualele investiţii. Motivele ar fi acelea la care ne am referit de altă dată – uzinele nu mai sunt atractive, odată ce parcul tehnic şi procesele tehnologice sunt uzate şi nu asigură respectarea condiţiilor de concurenţă. Fenomenul are consecinţe mult mai grave decît se vede la prima privire. Stoparea activităţii întreprinderilor industriale nu numai că văduveşte bugetul, dar asta înseamnă spulberarea aspiraţiilor la includerea în complexul industrial-militar al FR – ceea ce ar garanta finanţarea stabilă, piaţa de desfacere şi defalcări considerabile la buget. Ar activa şi elementul propagandistic – prezentarea regiunii în calitate de structură cu un potenţial înalt industrial, spre deosebire de Moldova, care este tratată ca zonă preponderent agrară. Încă un moment important este neîncrederea Moscovei în regimul de la Tiraspol, de această dată exprimată deschis şi răspicat. Solicitările de a prezenta respectivul plan nu înseamnă nimic altceva, decît coborârea Transnistriei din categoria de aliat apropiat, prieten, la cel de subiect ai unor eventuale investiţii.
Moscova a refuzat calitatea de dădacă în relaţiile cu Tiraspolul şi a ales alt mod de comportament. Le-a propus lor şi ei să „dea din coate”. Ea invitat la un tîrg de business internaţional, ce va avea loc la Novosibirsk în vara anului curent. Poftim, participaţi şi atrageţi investitorii, care singuri vor determina dacă e convenabil a investi în regiune.
Potrivit lui Serfhei Obolonin, vice-primministru transnistrean, regiunea are ce propune investitorilor. Potrivit lui, este vorba de aşezarea geografică a regiunii, forţa de muncă calificată, ce ar minimaliza costul proiectului. „Dispunem de un parc de maşini şi de o mare motivaţia a colabora cu Rusia.” Anume aceste priorităţi ar putea fi atractive pentru partea rusească.
Problema e puţin alta. FR este cointeresată, ca mijloacele financiare pe care ea le va pune la dispoziţia Transnistriei să fie investite în proiecte şi trecute la capitolele sociale. La moment, potrivit lui Martînov, 30-40% din PIB constituie tocmai donaţiile din FR. De la Rusia se cer investiţii şi tot ea trebuie să asigure garanţiile stabilităţii. Martînov a concluzionat că a venit timpul, cînd se termină practica de compensare a deficitului bujetar transnistrean de către contribuabilii din FR. Pentru dezvoltare, regiunea este împusă a identifica propriile surse. Concomitent, el a menţionat că cu cît mai extins va fi exportul în FR, şi mai importantă prezenţa capitalului rusesc în regiune, cu atît mai eficiente vor fi relaţiile între „ţările noastre”.
Spaţiul de manevre al economiei transnistrene, reale şi nu propagandistice.
La 31 ianuarie curent, în cadrul vizitei la Moscova, Irina Molokanova, „ministrul finanţelor”, a discutat cu Vice-ministrul finanţelor din FR Leonid Gornin. Pentru a identifica volumul şi calitatea asistenţei de care necesită regiunea trasnistreană (un împrumut de lungă durată), s-a recurs la o „radiografie” a economiei acestei.
Potrivit datelor oficiale prezentate Moscovei, 35% din PIB îl constituie impozitele asupra businesului. La 106.7 angajaţi în toate formele de proprietate a economiei, sunt 100 de pensionari. Din 134 mii 468 de angajaţi integral în economie, 48% sunt cei antrenaţi în sfera bugetară.
29% din PIB constituie indemnizaţiile sociale, 19% – salariul în sfera bugetară. În total, cheltuielele bugetare sociale constituie 57,5% din PIB, şi 10% (130 milioane dolari SUA) constituie deficitul, pentru executarea căruia nu sunt surse. Astfel, Transnistria are nevoie nu numai de 60 milioane investiţii, dar şi de 130 milioane dolari SUA anual pentru deservirea deficitului curent al bugetului.
Regiunea este în criză nu numai la venituri, dar şi de extinderea surselor acestora. Impozitarea e la maxim, mărirea cărui ar avea ca consecinţe falimentarea şi evadarea agenților economici şi a capitalului. Reducerea cheltuielilor bugetare ar condiţiona micşorarea nivelului de trai a populaţiei (starea acesteia va fi examinată ceva mai tîrziu). Ar fi o artă a imposibilului a reforma aceste domenii fără a pereclita situaţia şi a atenta la stabilitatea socială în regiune. Odată ce această reformare necesită timp, Tiraspolul a apelat la Moscova solicitînd împrumutul de 130 milioane dolari SUA. Moscova nu a renunţat, însă şi-a rezervat timp pentru a examina situaţia din regiune şi corectitudinea activităţii instituţiilor „statale” în procesul reformelor.
Datele statistice cu privire la nivelul de trai a populaţiei în regiune.
Numărul din decembrie a revistei „Vestnic Pridnestrovscogo respublicanscogo banca” (Mesagerul băncii republicane transnistrene I.L.) găzduieşte un amplu material, carea reflectă starea social-financiară a populaţiei. Între ianuarie-septembrie a anului 2016, veniturile integrale ale populaţiei au constituit ceva mai mult de şapte miliarde de ruble transnistrene, ce constituie aproximativ 1655 ruble la o persoană. Sursele de venit de bază (85%) le constituie pensiile şi salariile. Veniturile de la activitatea de întreprinzător constituie doar 490 milioane ruble, sau 7% de la volumul total de venituri. Cifra demonstrează evident nivelul de dezvoltare a întreprinderii private.
Cît ţine de consum, mai mult de 50% se cheltuie pentru procurarea diferitor mărfuri şi 23% -achitarea serviciilor, prioritatea revenind serviciilor locativ-comunale. În perioada de referinţă locuitorii regiunii au achitat la acest capitol 680 milioane ruble locale, ce constituie 42.5% din categoria „servicii”. 27% de cheltuieli revin sectorului „comunicaţii”, iar restul – transportul în comun, serviciile medicale, studiile. Comparativ cu anul 2015 a scăzut esenţial volumul cumpărăturilor din partea localnicilor. În 2016 s-a cheltuit 926 milioane ruble transnitrene, ce e cu 278 milioane (6.6%) mai puţin ca în 2015.
Întegral tabloul este următor: din suma totală de cheltuieri 3 miliarde 926 milioane ruble, 1 miliard 861 milioane au fost alocate pentru procurarea produselor alimentare şi 2 miliarde 65 milioane – a celor de provinienţă industrială.
Referitor la salariile transnistrenilor. Se păstrează diferenţa de 5 ori între cele mai mici şi cele mai mari. Cei mai bine plătiţi sunt angajaţii în sfera comunicaţiilor, a băncilor, ceva mai puţin dar onest se plăteşte în domeniul industrial, serviciile. Joase rămîn salariile celor din învăţămînt, medicină, agricultură. Salariul mediu este de 3744 ruble. Potrivit revistei, în 2016 esenţial au scăzut salariile în domeniul comerţului, a transportului în comun. De un salariu de 5000 ruble au beneficiat doar 3.9% din angajaţi; 29,9 au beneficiat de salarii între 4 şi 5 mii ruble; 19.1% au avut salariu între 3 şi 4 mii ruble; aproximativ 50% de salariaţi au avut un venit de mai mic de 3 mii ruble. Materialul este semnat de analistul transnistrean Pavel Uvarov. (Rubla transnistreană în raport oficial cu dolarul SUA – 11.30 pentru un dolar).
Potrivit aceeaşi surse (băncii transnistrene), inflaţia în 2016 a constitut 4.44%. În 2015 a avut loc prima dată în regiune deflaţia (reducerea preţurilor la mărfurile de larg consum şi servicii), dar 2016 a reparat situaţia. Anterior, inflaţia în regiune atingea cifre mari, cum ar fi 30% în 2007 sau 25% în 2008. Apoi situaţia s-a stabilizat şi în 2013 a fost indicat nivelul de 3.6%, iar în 2014 de doar 1%. Evident că fără un audit calificat, nu putem crede declaraţiilor structurilor transnistrene.
În 2016 preţurile au avut de crescut. În general la produsele alimentare au crescut cu 3.80%. La concret – la carne – cu 11,45%; peşte cu 8,95%; zahăr cu 13.55%; ouă – cu 25.82%; lactate – cu 5.71%. Au scăzut cu 13.37% preţurile la cartofi, cu 7.72% la margarină; 3.48 la făină; cu 2.03% la păine.
În domeniul industrial preţurile au crescut cu 6.88%, datorită creşterii impozetelor de tranzit. E de menţionat, că produsele de tutungerie sau scumpit cu 27.31%, medicamentele cu 11,09%, tehnica de calcul cu 9.70%, iar carburanţii doar cu 1.42%.
Cifrele indică că Chişinăul nu a pierdut definitiv posibilităţile de a influenţa situaţia în regiune şi, respectiv, în procesul de negocieri. Este important să cunoaştem, dacă le va aplica.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
