Gravitatea problemelor cu care tot mai mult se confruntă administraţia regiunii secesioniste transnistrene, o impune să caute explicaţii în domenii în care acestea nu pot fi. Între aceste domenii, pentru noi prezintă interes evoluţiile situaţiei în zona operaţiunii de menţinere a păcii, care ar putea fi axată spre agravare. Cît nu ar fi de straniu, dar o apreciere similară o expune şi Co-preşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Transnistriei – Oleg Beleacov. Evident că domnia sa operează cu un alt tip de argumente. Beleacov a profitat de data ordinară, 23 ani de la semnarea Acordului “Cu privire la principiile de reglementare a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, pentru a declara într un interviu acordat Agenţiei locale de ştiri «НовостиПриднестровья» că “înlocuirea contingentului de pacificatori din partea Federației Ruse cu oricare altă misiune ar condiţiona declanşarea altercaţiilor armate între părţi”.
Este evident că o asemenea avertizare, profund serioasă, necesită a fi la modul respectiv şi argumentată. Cel puţin, ar fi necesar de indicat care sunt contradicţiile părţilor, ce ar putea evolua către starea de conflict; de cînd acestea au apărut şi din care motiv partea rusă nu le stopează – odată ce ea, cum declară Beleacov, în exclusivitate dispune de capacităţile necesare. Este regretabil însă oricare generalizare a celor spuse de Beleacov, pentru a evidenţia şi a expune esenţa este imposibil – dat fiind faptul că vreo esenţă nu se observă.
Ca urmare, pentru a demonstra cu ce fel de informaţii este tratat locuitorul Transnistriei, vom reda textul interviului aproape de original, evitând locurile totalmente lipsite de sens sau logică. Este o sarcină aproape irealizabilă, odată ce alogismele constituie marea majoritate a textului, inclusive capitolele, care “explică cauzele îngrojorării lui Beleacov”. Vă invit să vă convingeţi. Сum declară Beleacov, partea transnistreană apreciează ca „extrem de periculoase” acţiunile Chişinăului care au drept scop „debalansarea şi deteriorarea mecanismului de pacificare şi reducerea importanţei a Federaţiei Ruse în operaţiunea de menţinere a păcii”. Potrivit lui Beleacov, pericolul constă într-aceea că „unele forţe politice din Chişinău intenţionează să obţină reintegrarea Republicii Moldova, inclusiv prin înlocuirea actualei operaţiuni de pacificare cu o misiune internaţională, fie poliţienească, fie civilă”! Pe cînd, declară Beleacov, operaţiunea de menţinere a păcii cu participarea Federaţiei Ruse, „împiedică acestei evoluţii!”. Funcţionarul nu şi-a dat sama, că a developat un fenomen important. În viziunea Tiraspolului „reintegrarea” este considerată drept ceva periculos, inadmisibil, lucru care nu se produce datorită în exclusivitate operaţiunii de pacificare, la care rolul de bază revine Rusiei. Aici e esenţa. Toate care vor urma, au destinaţia de a speria populaţia şi a confirma „importanţa” operaţiunii.
Analiza situaţiei în Zona de securitate, declară Beleacov, ne permite să prognozăm o escaladare inevitabilă a relaţiilor între părţile implicate în conflict, inclusiv reluarea activităţilor armate în caz de modificare a formatului operaţiunii de pacificare şi implicarea altor forţe internaţionale. Atâta timp cât nu este atinsă soluţionarea reciproc accesibilă a conflictului, nici nu poate fi vorba de retragerea din regiune a Grupului operativ de trupe ruse şi a contingentului militar pacificator a Rusiei, cum insistă Chişinăul. Beleacov face trimitere la 1992, cînd prezenţa observatorilor internaţionali, inclusiv din România, nu a contribuit la evitarea evenimentelor de la Bender. Exemplul nu este corect: la timpul respectiv sarcina opozanţilor Chişinăului era anume provocarea şi aprofundarea conflictului. Prezenţa unui grup din cinci observatori, nesusţinuţi de forţe considerabile, nu putea nicicum să le impiedice. În această ordine de idei arată pur fariseic afirmaţia lui Beleacov, potrivit cărei „pacificatorii ruşi îndată au stopat altercaţiile şi au dezarmat toate formaţiunile armate în zona de securitate”. Inţial forţele „pacificatoare” ale FR constituiau o divizie de infanterie şi aeropurtaţi. Însă implicarea acestor forţe purta un caracter de poropagandă, odată ce confruntările deja au fost stopate. Partea moldovenească a suferit o înfrîngere în urma mai multor atacuri devastatoare de artilerie în iulie 1992, iar cea transnistreană a primit ordin de a stopa acţiunile armate. Aceste evenimente au avut loc până la 30 iulie, aşa că trupele de menţinere a păcii au avut în realitate o funcţie mult mai modestă decît aceea care i-o atribuie propaganda de la Tiraspol şi Moscova.
Însă necesitatea acoperirii adevărului persistă şi Beleacov, în virtutea funcţiei, minte audienţa prin intermediul agenţiei de știri tiraspolene „Novosti Pridnestrovia”.
N.P. – mulţi experţi consideră această operaţiune drept una din cele mai eficiente din cele efectuate în istorie! Prin ce s-a atins un asemenea rezultat?
O.B. Spre deosebire de alte operaţiuni, în Transnistria nu au fost reluate acţiunile armate, nu s-a comis nici o victimă a confruntărilor politice sau economice. Într-asta şi constă particularitatea acestei operaţiuni – este eliminat apelul la arme, la luptă în activitatea cotidiană de pe ambele maluri.
Se declară că, fiind protejată de pacificatori, populaţia de pe ambeşle maluri îşi rezolvă problemele. Nu e adevărat. Datorită protecţiei forţelor militare ruse, regimul şi-a consolidat o structură armată considerabilă, cu ajutorul căreia îşi asigură soluţionarea multor aspecte, cum ar fi acapararea proprietăţilor, monopolizarea în industrie şi comerţ, eliminarea opoziţiei. În asemenea condiţii de „seră” poţi face orice declaraţii, că nu are cine le contrazice.(I.L.)
„NP”. Indiferent de faptul, că operaţiunea se bucură de o susţinere la 100% de populaţie, anumite forţe politice se străduie s-o discrediteze şi s-o transforme. Care ar fi consecinţele acestor intenţii?
O.B. Aceste forţe urmăresc nişte scopuri înguste, particulare. Ele doresc reintegrarea Transnistriei în spaţiul Moldovei cu orice preţ, fie prin tratative, fie prin intermediul blocadei şi a sancţiunilor, dar, nu exclud şi prin transformarea actualei operaţiuni de pacificare în una internaţională. Factor căruia activ se opune FR, care participă la actuala operaţiune de pacificare. Este inadmisibil a evita FR din procesul de reglementare a conflictului.
De parcă cineva condiţionează anume prin eliminarea Rusiei. Cu toate că declaraţiile actuale alui Beleacov, potrivit cărora FR se opune reintegrării Moldovei, ar putea trezi întrebări către Moscova. Cel puţin la capitolul cât corespund aceste declaraţii ale lui Beleacov celor a oficialilor de la Moscova, potrivit cărora FR recunoaşte integritatea teritorială a RM.
„N.P”. Anul curent autorităţile de la Kiev au denunțat mai multe acorduri ruso-ucrainene, inclusiv şi cel de tranzit militar. Ar avea careva consecinţe aceste acţiuni asupra proceselor de pacificare?
O.B. Evident. Acţiunea dată a revoltat profund transnistrenii, odată ce Ucraina este un stat prietenos şi la fel ca şi Rusia, garant în reglementarea diferendului. Discensiunile între aceste state nu ar trebui să atingă obligaţiile acestora la capitolul operaţiunea de pacificare. Acţiunea Ucrainei apare drept una neprietenoasă vis a vis de „camarazii pacificatori”, împreună cu care reprezentanţii Ucrainei au asigurat timp de 23 ani pacea.
„NP”. Cum vedeţi deznodarea situaţiei cu aprovizionarea pacificatorilor şi efectuarea rotaţiei acestora?
O.B. (Fiţi atenţi, va urma o declaraţie ce s-ar potrivi unui funcţionar de stat de talia lui W. Churchill). Situaţia poate şi trebuie să fie soluţionată în dimensiunile înţelegerilor existente ale tuturor părţi cointeresante. Comunitatea internaţională este obligată să contribuie la soluţionare în cadrul procesului de pacificare, altfel „îşi pierde exteriorul”! (Care ar putea fi comentariile?)
„NP”. Este cunoscut faptul că şi partea moldovenească a împiedicat rotaţia militarilor ruşi. Comenteză cumva această poziţie neprietenoasă faţă de FR delegaţia RM în CUC?
O.B. (Iată a venit şi rîndul unor declaraţii trăsnet). Regretabil, dar RM la fel s-a implicat în acţiuni destructive din punctul de vedere a operaţiunii de pacificare. Anterior Chişinăul a blocat la nivel diplomatic o operaţiune planificată a Ministerului Apărării a FR de schimbare a douăzeci de autovehicole „URAL” depăşite de timp cu cele noi, mult mai economice. Moldova a subminat planurile MA a FR de dotare a contingentelor sale cu armament contemporan, în conformitate cu standardele actuale ale FR, pe când actualul contingent pacificator a RM este dotat integral cu arme şi armament conform standardelor NATO. (Este prima abordare în presă de către un ofical din FR sau Transnistria a acestui subiect. Anterior Moscova şi Tiraspolul evitau discursuri publice, anume din motivul că este o sfidare gravă a normelor dreptului internaţional ceea ce ei au comis. Tăceau ei, tăcea Kievul şi Chişinăul. Faptul că vorbesc, ar însemna doar una: nu se mai tem. Nu au nevoie de respectabilitate. În 2010 MA a FR a întreprins o tentativă în mod secret de a COMPLETA parcul tehnic a trupelor, plasate ilegal în RM, cu tehnică de transport şi de luptă nouă. Nu au fost nici un fel de discuţii la subiect cu partea moldovenească. Dacă camioanele le-am depistat la timp (dar nu am reuşit să împiedicăm transportarea lor), apoi apariţia aparatajului de telecomunicaţii modern, a mai multor tipuri de arme a fost o surpriză neplăcută. Contingentul moldovenesc al Trupelor de pacificare este înarmat cu armele care le-a primit în 1992, la momentul formării. Două-trei camioane de producţie americană, utilizate în scopuri logistice, nu schimbă situţia şi deloc nu înseamnă „standarde NATO”. Beleacov nu minte ca deobicei, el conştient provoacă ura între populaţia din ambele maluri ale Nistrului).
Merită atenţie încă o afirmare a lui Beleacov, care declară că în aerogara Chişinău au fost stopaţi şi impuşi să facă calea întoarsă mai mult de o sută de ofiţeri din cadrul GOTR şi a Trupelor pacificatoare. Lăsăm la o parte incorectitudinea ce ţine de pacificatori – cei care au sosit legal, au ajuns la destinaţie. E important altceva. Potrivit lui Beleacov, la moment nu are loc reversarea ofiţerilor ruşi. Să fi renunţat MA a FR la activitatea acestei grupări militare? Mai degrabă că Beleacov a destăinuit careva acorduri, ce nu se preconizau a fi popularizate. Vom vedea. Cît ţine de delegaţia RM în CUC, ea evită comentarii la acest capitol, afirmă Beleacov.
N.P. Cum la moment să asigură completarea contingentului pacificatorilor transnistreni? În ce condiţii ei îşi satisfac serviciul?
O.B. Probleme, datorită atenţiei deosebite a preşedintelui „rmn” cu completarea nu sunt. Condiţiile de serviciu a fost suficient perfecţionate. Dispunem de terminale contemporane la posturi.
N.P. Permanent în mass media apar materiale referitor la tensionarea situaţiei la hotarele republicii. Ucrainenii concentrează acolo forţe, Moldova tot mai des efectuează aplicaţii militare, inclusiv cu participarea statelor membre NATO. Care ar fi gradul de pericol ai unei agresiuni contra Transnistriei?
O.B. Da, asemenea fapte au loc. Însă, nu totul e simplu. Orice agresiune contra Transnistriei ar însemna că are loc atac la adresa FR, care e prezentă aici legal sub aspectul dreptului internaţional cu misiunea de pacificare, cu grup de forţe militare şi cu mai mult de 200 mii de cetăţeni. În cazul respectiv, aceştea din urmă vor primi integral asistenţa necesară a statului său. Lucru dat este clar pentru toţi, ce exclude un conflict de proporţii.
N.P. Delegaţia RM la CUC mai mult timp a solicitat includerea în agendă a problemei liberei circulaţiei în Zona de Securitate. Cum se examinează problema?
O.B. Cât nu pare de starniu, partea moldovenească nu doreşte examinarea problemei. Ea a înaintat un ultimatum la subiect, la adoptarea căruia insistă. A examina, a căuta compromisuri, evită. Noi am propus o soluţie rezonabilă, reieşind din faptul că subiectul depăşeşte cadrul competenţei CUC, a informa instanţele superioare. Faptul că delegaţia RM nu reacţionează la propunerea delegaţiei transnstrene, ar însemna că ea nu doreşte o activitate constructivă a CUC.
N.P. Vă rugăm să efectuaţi o totalizare a activităţii CUC timp de 23 de ani.
O.B. Am simţit o tensiune enormă din partea delegaţiei RM, probabil se urmărea scopul a demonstra incapacitatea CUC de a asigura pacea. Dar delegaţiile Transnistreană şi a FR vor depune eforturi necesare, pentru a asigura realizarea prevederilor Acordului din 1992, indiferent de evoluţiile ce vor urma.
Este important, că în Transnistria de 23 de ani se menţine pacea şi orice tentativă de a schimba situaţia, îl va posta pe iniţiator în postura de agresor. Nu putem trece cu vederea şi faptul că actuala operaţiune pacificatoare se efectuează cu mandatul OSCE şi este în vizorul ONU.
ONU nu are nimic comun cu această operaţiune. OSCE o monitorizează, însă de mai mult timp Misiunea de la Chişinău este foarte serios limitată în drepturi. Practic, orice apariţie a inspectorilor Misiunii în teritoriul controlat de regim, fără acceptarea acestuia, este sancţionat – inclusiv prin impunerea de a părăsi teritoriul. La moment se lucrează asupra textului unei înţelegeri între Misiune şi administraţia secesionistă. Este încă un moment, care demonstrează cum ilegalitatea se impune normelor de drept. În aceste condiţii, este foarte problematică perspectiva atingerii unei soluţionări rezonabile şi legitime a diferendului nistrean.
Ion Leahu