Radio Chișinău: Dle Iovcev recent ați avut o întrevedere cu ministrul Educației, Maia Sandu, cine a participa la întrevedere, ce probleme ați discutat și care vor fi soluțiile?
Ion Iovcev: A fost prima întâlnire cu ministrul Corina Fusu, la care au participat toți directorii celor 8 instituții de învățământ din stânga Nistrului, cu predare în limba română. A fost o discuție deschisă, cum am avut și până acum.
Radio Chișinău: Care au fost principalele probleme pe care le-ați ridicat dumneavoastră ca și conducători ai instituțiilor de învățământ din stânga Nistrului.?
Ion Iovcev: Problemele sunt acele vechi: sediul, chiria clădirilor. Se face tot posibilul ca aceste școli să fie distruse. Se fac presiuni și prin intermediul mass media tiraspoleană, radio, televiziunea lor, să ne discrediteze, să mă arate pe mine personal în fața transnistrenilor, ca principalul responsabil de condițiile în care activează instituția noastră. Omul trebuie să aibă și prieteni și dușmani. Eu mă bucur, am și prieteni și dușmani. Prietenul îți spune ce să faci iar dușmanul ce trebuie să faci.
Radio Chișinău: Suntem la început de an școlar, liceul pe care îl conduceți este pregătit?Câți elevi au fost înmatriculați în clasa întâi.
Ion Iovcev: Pentru reparația cosmetică în interiorul liceului noastre am cheltuit doar 9.800 de lei, și cu ajutorul părinților și profesorilor am creat condiții normale pentru activitatea liceului. Toate sălile de clasă sunt reparate. Clădirea e mică, exteriorul poate nu este atât de frumos, în interior seamănă cu casă românească, casa unei familii, în care administrația, profesorul, elevul, este unul întreg și sunt niște relații deosebite între noi. Greutățile prin care trecem, ne face să fim uniți.
Nu avem cantină, sală de sport, însă avem săli de clasă, avem cabinet de informatică foarte bun. Am primit prin intermediul Primăriei Chișinău, donații în sumă de 200 de mii de lei, toate cele 8 instituții, sub formă de mobilier școlar, calculatoare, videoproiector. În ceea ce privește cadrele didactice avem profesori pentru toate materiile. Într-adevăr numărul copiilor se micșorează, nu doar în stâna Nistrului dar și dreapta Nistrului. Migrația, situația în care se află moldovenii în stânga Nistrului îi face să plece. Foarte mult influențează și presiunea care se face din partea administrației, mass-media locală. Mulți nici nu știu despre existența acestei instituții, pentru că ei au mai deschis școli de alternativă, așa-numite moldovenești, cu caractere chirilice, cu manuale pentru moldoveni editate la Tiraspol. Cu toate acestea am reușit să păstrăm contingentul elevilor pe care l-am avut anul trecut. În prezent avem 140 de elevi, în clasa întâi avem 10. Nu e o problemă, pentru că în anumiți ani, am început și cu 6 elevi, dar mai vin pe parcurs.
Radio Chișinău: Zilele trecute urma să aveți o comisie mixtă la liceu, care să inspecteze dacă instituția este pregătită de nou an școlar, care au fost concluziile?
Ion Iovcev: Această comisie mixtă, formată din reprezentanții mai multor structuri, și au inspectat situația în ceea ce privește situație epidemiologică, cerințele anti incendiare, pompierii, electricieni. Au venit din partea ministerului Educației din Chișinău dar și din partea OSCE, de facto din partea așa numitului minister al Educației de la Tiraspol. Recomandările făcute nu depind de noi, sunt condițiile în care activăm, create de Tiraspol. Am ridicat problema terenului din jurul școlii, pe care în închiriem.
Radio Chișinău: Ați menționate într-o postare pe o rețea de socializare că urmează să nu puteți desfășura chiar din anumite considerente legate de acest teren, urmează să nu puteți organiza careul solemn de început de an.
Ion Iovcev: Este vorba nu doar despre careul solemn, mă pune în gardă mult securitatea elevilor. Noi suntem nevoiți să închiriem clădirea în care activăm, iar pentru cei 935 de metri pătrați, ministerul Educației plătește anual unui comitet pentru tineret și sport din Tiraspol, aproape jumătate de milion de lei. Însăți clădirea nu costă atât de mult.
Ei creează niște condiții artificiale special, cu scopul de provocare, să arate mai departe că de vină ar fi directorul, care după cum a spus doamna Ștanski, este atât de scandalagiu. A făcut chiar o comparație cu băiatul și amenințarea cu lupul. Pilda cu băiatul care păștea oile, și tot striga vine, vine lupul, iar când oamenii îi sar în ajutor vede că lupul nu este. Cică când va fi chiar să vină lupul, în cazul nostru, va fi târziu, așa s-a exprimat doamna.
În Tiraspol sunt mai multe școli pentru copii, și probabil că le-au comasat și toată tehnica învechită de mașini, așa numite Laz-uri, sovietice, toate au fost aduse în curtea școlii noastre. Clădirea noastră este înconjurată cu aceasta tehnică învechită. Lucru foarte periculos, toate sunt alimentate cu benzină. Acei lucrători merg prin curte și fumează. Mijloacele de transport sunt instalate pe buturugi, copiii sunt copiii, doamne ferește să ajungă pe acolo. Toate aceste lucruri m-au pus în gardă și am ridicat problema. Au văzut și reprezentanții de pe o parte și din alta a Nistrului, din comisia care a fost în inspecție, dar ni s-a spus că nu pot influența pentru că școala se supune unei structuri a unui comitet pentru tineret și sport.
Foarte greu rezolvă ei problemele. A trebuit să treacă aproape doi ani până să dezinstaleze acea sârmă ghimpată din jurul unui teren al lor, și care era la nivelul ochilor copiilor de clasele primare.
Acum în ajun de an școlar, ei știu că la noi careul se petrece frumos, cu imnul Republicii Moldova, drapel, baloane tricolore pe care le lansăm în aer, copii îmbrăcați în haine naționale. cred că toate aceste lucruri influențează asupra lor foarte rău, aș spune. Și au găsit această posibilitate, să aducă această tehnică în curtea școlii, iar pe linia în care copiii se aliniază la careu, au început să construiască niște garaje pentru mașini. Au spart asfaltul, au pus țevi, și toată curtea este ocupată. Am spus că noi vom găsi o modalitate dar vom petrece acest careu indiferent de situație, vom găsi un loc.
Radio Chișinău: Într-adevăr de 25 de ani de când vă desfășurați activitatea nu aveți parte d condiții tocmai prielnice. Dle Iovcev, ați menționat anterior că din cauza acestor presiuni constante, liceul ”Lucian Blaga”, riscă să fie închis. Care sunt pericolele?
Ion Iovcev: Pericolele sunt mari. Ei au înțeles că nu prin distrugerea directă, prin presiunile pe care le-au făcut în anul 1994, când au intrat au devastat, în 2004, când au luat clădirea au distrus totul (după jumătate de an am reluat totul pentru că de partea noastră a fost toată comunitatea internațională), metodele din 2014, milițienii, cu tot felul de comisii fiscale, procuratură, nu au fost suficiente. Ei încearcă poate școlile vor dispărea prin moarte naturală. În primul rând speriem oamenii, controlăm de unde sunt ei, școlile astea cu grafie chirilică, construirea unei grădinițe moldovenești, acum pregătirea lor pentru marcarea a 25 de ani a rmn-ului mergeți să vedeți ce se face. De unde se găsesc atât de multe resurse financiare, totul este în reparație, schimbată strada centrală, lărgită piața centrală. Mass media vorbind despre chipul dușmanului numărul unu, Republica Moldova și România, NATO este în prag. Toate aceste lucruri îi sperie pe oameni să-și aducă copiii la noi. Cu toate acestea, cu toate aceste spaime, sunt oameni curajoși care își înscriu copiii în aceste școli. Sunt foști elevi care au finisat la noi și acum sunt studenți la Chișinău, în România, în întreaga Europă. Au pornit de la noi, și-au luat zborul din această clădire cum spunea Lucian Blaga, ”Cine crede în zbor, e stăpân pe zare”.
Radio Chișinău: Știm care sunt condițiile și cu toate acestea luptați pe baricade de atâția ani pentru apărarea limbii române în stânga Nistrului. Dat fiind că suntem în preajma acestei sărbători, ce înseamnă pentru dumneavoastră limba română?
Ion Iovcev: Limba română este totul. Cu cât mai multe presiuni, cu atât mai mult vezi că este o limbă foarte frumoasă. Cum spunea Vasile Romanciuc, pentru fiecare națiune cea mai frumoasă limbă este limba lui. Pentru noi limba română este totul. Ne pare rău că s-a ajuns până la aceea să pui mâna pe arme, automate ca să lupte împotriva limbii. De fapt ceea ce face regimul de la Tiraspol, dar știm noi de către cine este condus, luptă împotriva limbii române. E tragedie. Chiar acea limbă moldovenească studiată în timpul puterii sovietice era mult mai bine vorbită în Transnistria decât azi. S-a făcut totul pentru deznaționalizare. Moldovenii dispar. După număr de școli mai sunt, după cel de elevi, extraordinar de mic.
În centrul raional Slobozia erau în jur de 2.000 de elevi într-o școală pe vremea când eram inspector, anul trecut rămăseseră 150. Anul acesta în general se spune că ar putea fi închisă această școală moldovenească.
De fapt își ating scopul. Dispare limba, dispare școala, dispar problemele și Transnistria este pierdută pentru noi, și este pierdută pentru mult timp.
Radio Chișinău: în aceste condiții care credeți că mai este sau mai poate fi soarta limbii române în stânga Nistrului?
Ion Iovcev: Cu părere soarta limbii române în Transnistria este foarte grea și viitorul este foarte sumbru. Cât o să mai pâlpâie flacăra românismului în aceste insulițe a limbii române, de fapt noi suntem niște ambasade ale limbii române în stânga Nistrului, încă se mai poate de gândit că va fi ceva. Dacă am rezistat 25 de ani până acum, înseamnă că nu avem dreptul să dăm înapoi. Dispare limba, dispare națiunea. Când era studenți ni se vorbea despre o nouă comunitate de oameni, poporul sovietic, azi le bagă în cap oamenilor și în fiecare seară urmăresc la televiziune, cu atâta mândrie spune, eu sunt transnistrean. Ce fel de națiune, ce fel de limbă va avea acest nistrean?
Radio Chișinău: Ați menționat că soarta limbii române este una foarte grea în Transnistria, vreau să vă întreb cum este să fii român în Transnistria?
Ion Iovcev: Mă întrebați cum este să fii român. Peste tot sunt învinuit, într-o formă chiar cu răutate, sunt numit bulgarul care se declară român, conducătorul unei școli românești. Numele meu este de origine bulgar, iar eu acest lucru nu îl ascund. Indiferent de ce naționalitate ești, trebuie să te mândrești de țara în care trăiești, și să vorbești limba acelei țări.
Tatăl meu până la 7 ani nu a știut altă limbă decât cea bulgară. A învățat însă în perioada interbelică și vorbea într-o perfectă limbă românească. A absolvit șapte clase românești. Limba mea a fost de la naștere limba românească. Postul de radio care s-a ascultat în casa noastră a fost cel de la București.
Radio Chișinău: Dar Dumneavoastră, Domnule Iovcev, mai credeți în reunificarea celor două maluri de Nistru?
Ion Iovcev: Nu am dreptul să spun că nu cred. Rămân pe pozițiile mele de a fi optimist. Realitatea ne vorbește despre ceea că prea multe resurse, financiare și umane, tot ce face Rusia și ce a făcut în regiunea transnistreană prin ideologia propagată, nu rămâne pentru ca să nu producă urmări și să fim marcați. A apărut o tânără generație. Cei care în 1992 aveau 10 ani acum au 23. Au fost educați într-o altă manieră. Pentru ei ”de facto” statul Republica Moldovenească Nistreană există. Prin anii 1992-1994, când eram acolo, erau încă oameni cu care am învățat împreună. Aceștia s-au mancurtizat și acum sunt gata să-și dea și viața pentru așa-zisa rmn. Deci, cred eu sau nu, nu trebuie de cedat acest teritoriu. În istora noastră recentă, dar și mai veche, nimeni nu a dat o palmă din acest pământ benevol. O soluție de început ar fi să recunoaștem că este un teritoriu ocupat și să spunem și de cine a fost ocupat. Chișinăul oficial ar trebui să facă mult mai mult pentru aceste instituții, pentru că acestea au rămas ”cuiul lui Pepelea” în stânga Nistrului.
Am pledat și voi pleda și în continuare ca disciplinele să fie numite ”limba română” și ”literatura română”, ”istoria românilor” și ”istoria universală”. Avem aceeași istorie, aceeași limbă. Am fost în mai multe orașe din România și peste tot am înțeles și m-am făcut înțeles, m-am simțit ca acasă. Nu cred că e cazul de speriat locuitorii din stânga Nistrului cu unirea Republicii Moldova cu România. Acest lucru oricum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, pe cale evoluționistă. Tot mai multă lume înțelege că nimic nu ne desparte. Suntem o națiune, un popor. Avem aceeași limbă și istorie. Au fost două state germane – s-a unificat Germania. Au fost două state vietnameze – acum Vietnamul e o singură țară. Așa vom fi și noi – un singur stat.
Radio Chișinău: Ați menționat mai devreme despre o altfel de generație. Vreau să vă întreb dacă ați observat vreo schimbare în modul de gândire a transnistrenilor după conflictul din Ucraina?
Ion Iovcev: Ar trebui să spunem lucrurilor pe nume. În Ucraina e război. Și în 1992 în Transnistria a fost război, nu conflict militar. Un război nedeclarat între Federația Rusă și Republica Moldova. Ce poate să facă un locuitor a regiunii transnistrene care primește informație doar dintr-o singură sursă? M-am conectat recent la cablul lor, sunt 122 de canale și nicunul, fie în limba moldovenească, totul e în limba rusă. Sunt câteva ucrainene și acele care sun mai loiale Federației Rusă. Transnistrenilor li s-a insuflat și li se insuflă că ce s-a întâmplat, în Ucraina, cei din vestul Ucrainenilor, sunt fasciști. Se vorbește despre un genocid din partea Kievului asupra populației din Donețk, Lugansk, care vrea să fie liberă, să vorbească în limba rusă. De fapt pe ei nimeni nu i-a încurcat până acum să vorbească liber. Se spunem că s-a schimbat mult situația după conflict și să fie, chiar ucrainenii din Transnistria de partea Ucrainei, nu. Sunt maeștri în propagandă. KGB-ul din Tiraspol și Moscova lucrează foarte bine. Acum se face Ideologia promovată acum iată Ucraina se gătește de război, Moldova la fel, chipul dușmanului, trebuie să fiți gata să apărați independența statului republica moldovenească nistreană. Mobilizarea are loc pe întreg parcursul anului. tinerii sunt prinși cu arcanul. Am reușit să îl eliberez pe un tânăr, prins cu miliția, care studiază la noi. I-a sunat directorului adjunct, doamna Andrieș. Vorbitor de limba rusă. A fost prins cu miliția, și luat pentru a fi înrolat în armata transnistreană. Elev în clasa a 12-a la noi în liceu. A terminat cu așa numita ”medalie de aur” într-o școală rusă. Vorbește româna mai greu. A venit toată vara la noi în școală și a luat ore adăugătoare de limba română. Cred că va finisa cu brio 12 clase la noi, și mai departe vrea să își continue studiile la București.
De ce luptă ei împotriva școlii? Fiindcă școala, limba română le formează o altă gândire. Se trezesc din somn. Încep să vadă ce este bine.
Radio Chișinău: Dle Iovcev vă mulțumim ți vă mai așteptam
Ion Iovcev: Este un post de radio foarte bun unde mă simt foarte liber. Folosindu-mă de ocazie, aș vrea să felicit pe toți oamenii de bună credință, cu ocazia Zilei Limbii Române. Cum spunea Nichita Stănescu, ”Limba română este patria mea”. Mi-aș dori ca toți cetățenii Republicii Moldova, de la mic la mare și indiferent de naționalitate, să cunoască limba țării, și atunci se vor simți oameni, în sensul deplin al cuvântului, vor dispărea toate barierele. Nimeni nu vă împiedică însă să cunoașteți limba mamei, cum ar fi cea rusă, ucraineană, bulgară.
Totodată mă adresez cetățenilor din stânga Nistrului. Uitați-vă foarte bine în care parte vreți să mergeți. În lumea civilizată, în Europa, nimeni nu este împotriva Federației Ruse. Totuși noi am fost rupți, și trebuie să revenim înapoi.
La final, toți cei care doresc să studieze în limba română, nu uitați că sunt 8 instituții de învățământ cu predare cu grafie latină în stânga Nistrului. Liceul Lucian Blaga se află în Tiraspol, pe strada Odessei nr.75. Veniți, depuneți actele și nu o să vă pară rău. Vom face tot posibilul să aveți un viitor frumos.
La mulți ani limba română!
Sursa: http://www.radiochisinau.md/interviu_ion_iovcev_tiraspolul_isi_atinge_scopul-26016