Presa din FR şi Transnistria este bulversată de o nouă tratare a esenţei regimului secesionist. Oleg Horjan, liderul unui din partidele comuniste existente în regiune, persoană apropiată lui E. Şevciuc, declară că „Independenţa Transnistriei pentru ei nu constituie o valoare ca atare”. Mai mult, acest Horjan, într-un interviu acordat ziarului de la Moscova „Moscovskii Komsomoleţ” („Comsomolistul de la Moscova”) a înşirat condiţiile „integrării Transnistriei cu Moldova”.
În interviu, din start Horjan anunţă prima precondiţie de aderare – în caz că în Moldova la guvernare vine partidul socialiştilor, „noi am acceptat reunirea „rmn” cu Moldova”. Este important un moment în interviul acordat ziarului nominalizat, care a fost minuţios analizat de către agenţia de ştiri „Regnum” – aflată în opoziţie către liderul de la Kremlin şi actuala putere de la Tiraspol. Unul din factorii de decizie la „Regnum”, Modest Kolerov, a activat în cadrul Administraţiei preşedintelui Federației Ruse tocmai pe direcţia transnistreană, cu înverşunare promovînd ideea că „Transnistria este pământ rusesc indispensabil”.
Modul în care „Regnum” analizează intervenţia lui Horjan, denotă că în opinia lor ar fi aparut ceva îngrijorător sub aspectul viitorului „suveranităţii transnistrene”, de unde şi intenţia de a lichida „în faşă” această tentativă – indiferent de calitatea ei pro-rusă, la care Horjan atenţionează în special. Horjan propune cititorului abordări noi ale factorilor încă ieri demonizaţi. Potrivit lui, moldovenii sunt un popor bun, binevoitor, care iubeşte Rusia şi foarte bine se atîrnă către populaţia rusă. Acest popor traversează o perioada extrem de complicată politică şi economică, însă şi asta nu-i împiedică a manifesta sentimente proruse, ba chiar şi orientarea spre Rusia. Independenţa Transnistriei pentru noi nu este un scop în sine, afirmă Horjan. Noi sunten ruşi şi pământul pe care trăim este rusesc. Noi nu dorim pur și simplu să fim independenţi, ci să fim o parte componentă a Rusiei. Care va fi forma aderării – prin încorporarea în Uniunea Vamală, sau alt mecanism – se discută. Dar opţiunea că suntem locuitori ai Rusiei ne este proprie, fapt acceptat şi de mai mult de o jumătate de moldoveni. Apoi, Horjan de la emoţii trece la cifre. Astfel, potrivit lui, la recentele alegeri forţele proruse, pro Putin, au obţinut 58% din voturi – însă doar „imperfecţiunea legislaţiei nu le-a permis obţinerea completă a puterii de stat”.
Evident, că „Regnum” nu rateză posibilitatea de a efectua o analiză minuţioasă, pentru a demonstra că Horjan „ceva încurcă”. „Regnum” afirmă: Partidul socialiştilor, deschis susţinut de Moscova, a obţiunt la scrutin 20,51% din voturile exprimate, ce constituie 25 din 101 mandate. Partidul Comuniştilor lui Voronin, care de-facto nu e prorus, a obţinut 21 de mandate. Cele trei partide evident antiruse (PD, PLDM, PL) au primit 55 mandate. „Regnum” afirmă că, dacă de adunat voturile acordate forţelor proruse, inclusiv partidelor care nu au acces în parlament, se va obţine doar 46,3%, şi nici de cum 58% – cifră utilizată de Horjan. De menţionat, continuă „Regnum”, că pornind de la această cifră-fantomă de 58%, partidul socialiştilor (iar mai apoi şi anumite forţe la Tiraspol) permanent, pe parcursul ultimilor luni, declară că au obţinut victorie. Probabil, se doreşte a demonstra transnistrenilor, lipsiţi de accesul la informaţie veridică, că „situaţia în Moldova e alta, că acolo forţele proruse constituie majoritatea, şi prjn asta de subminat opinia populaţiei, expusă la referendumul din 17 septembrie 2006, în cadrul cărui 97% din participanţi au susţinut independenţa şi apoi, aderarea la FR, ce ar însemna categoric contra oricărei reintegrări cu Moldova”.Astfel, „Regnum” se poziţionează clar în calitate de exponent al forţelor de la Moscova, care sunt în opoziţie vehimentă oricărei forme de reintegrare a regiunii cu Moldova. Probabil aceste forţe îşi au adresa nu la Kremlin. Ar fi interesant de a cunoaşte cât aceste sunt valoaroase. La fel, ar fi de interes a cunoaşte care e punctul de vedere al executivului rusesc faţă de cele expuse de Horjan. Cel puţin poziţia care urmează nu ar contraveni celei oficiale a Kremlinului.
În interviul său, Oleg Horjan exprimă regretul pentru faptul nesemnării în decembrie 2003 a „Memorandumului Kozak”, care prevedea încorporarea Transnistriei în Moldova în calitate de subiect al Confederaţiei. Horjan explică, că în caz de semnare ai acestui document, Transnistria ar fi ocupat poziţii decisive în toate aspectele de conducere a Moldovei. Nici o lege nu ar fi putut fi adoptată şi pusă în funcţiune fără acordul Tiraspolului. Dar nici asta nu e cel mai important, consideră Horjan. Toţi transnistrenii vor cu Rusia; este un deziderat. Dar, cum ar vedea ei aderarea? Lumea ar spune precis că forma nu contează. Dacă în Moldova la putere acced partide proruse, care ar afirma categoric că aderă la Uniunea vamală, populaţia transnistreană ar accepta tratativele de reintegrare.
Facem o remarcă pănă vom examina punctul de vedere al „Regnum”. De la 2006 încoace orice afirmare referitoare la integrarea cu RM se trata în Transnistria ca „trădare de Patrie”. „Suveranitatea statului transnistrean” indirect a recunoscut-o Moscova, prin semnarea în 2006 a protocolului „Smirnov-Jukov” şi în 2012 „Şevciuc-Rogozin”. Regiunea a format cadrul legal în conformitate cu legislaţia FR, inclusiv la capitolul Programele de instruire de toate nivelele. Moscova a sfidat normele legale internaţionale pentru a-şi conserva în teritoriu prezenţa militară. Ca apoi Tiraspolul, să admită posibilitatea integrării? Autorii de la „Regnum” absolut corect indică faptul că tabloul politic în Moldova nu este unul constant. Că la următoarele alegeri majoritatea ar putea-o constitui forţele proocidentale, care ar fi efectua aderarea republicii la NATO împreună cu Transnistria. O. Horjan exclude o asemenea evoluţie, considerînd că populaţia transnistreană, care ar fi constitui 500 mii, ar fi un factor de stabilitate şi garanţie, că procesul este ireversibil. Însă, Horjan nu explică ce ar fi încurcat Chişinăul să procedeze cu aceste 500 mii de voturi la fel ca şi cu cele 58% ai exponenţilor proruşi. În schimb Horjan a desfăşurat alte condiţii de aderare la Moldova, care ar fi consolidat ireversibilitatea procesului. Este vorba de păstrarea forţelor armate transnistrene în componenţa regiunii! Regiunea deţine dreptul la formarea propriior organe de putere statală (legislativ şi executiv), stemă, imn, limbile vorbite actual. Şi, evident, dreptul la autodeterminare – în caz că Chişinăul revine la ideea proeuropeană. Anume aceşti factori, spune Horjan, formează dominarea Tiraspolului în procesul de elaborare a deciziilor, ceea ce exclude deraparea de la cursul prorus. Dar dacă ținem cont de existenţa Găgăuziei şi a Bălţiului, atunci putem cu desăvîrşire să excludem careva inoportunităţi în aspectul dat.
„Regnum” concluzionează în următorul mod. Declaraţiile lui Horjan au coincis în timp cu afirmaţiile noului Prim Ministru de la Chişinău Valeriu Streleţ, care a anunţat că este elaborat un „grafic de integrarea a Transnistriei”, care curând va fi prezentat regiunii. Potrivit lui Streleţ, parcurgem o perioadă foarte favorabilă pentru efectuarea reintegrării statului.
Din altă parte, materialul a apărut odată cu difuzarea informaţiei referitoare la implicarea băncii transnistrene „Agroprombank” în afacerea ilegală de scoatere din regiune a mai mult de un miliard de dolari SUA. Structural, banca este parte componentă a holdingului „Şerif”, principalul opozant a lui E. Şevciuc.
Materialele de care dispunem, propriile impresii de la relaţiile cu mai mulţi locuitori ai regiunii timp de mai mult de 20 de ani, ne permit să prsupunem că, în aprecierea situaţiei în regiune, mai aproape de adevăr este Oleg Horjan. Lumea vede că promisiunile adepţilor Moscovei nu sunt realizate, sau nu contribuie la formarea condiţiilor unui trai decent. De aici interesul către Moldova, către cursul proeuropean ai acesteia. Eliberarea unui număr considerabil de paşapoarte biometrice a fortificat aceste opinii şi mai mult. Însă, ar fi iresponsabil a prezenta lucrurile ca un „moment potrivit pentru reintegrarea statului”. Majoritatea transnistrtenilor angajaţi în seviciu, o constituie ori funcţionarii diferitelor structuri administrative, ori militarii angajaţi prin contract. Reprezentanţii ambelor pături deţin sursă de existenţă asigurată doar în condiţiile existenţei regimului transnistrean. Ei sunt destul de apţi pentru a înţelege, că în caz de reintegrare, vor fi primii în rîndul la reduceri. De comun cu rudele, membrii familiilor, aceste straturi sociale constituie majoritatea populaţiei – majoritatea activă şi agresivă. Perspectivele călătoriei prin UE nu vor balansa pierderile inevitabile în caz de reducere din funcţie.
Concomitent, anume aceste persoane sunt beneficiarii „ajutoarelor financiare” din partea Moscovei. Angajaţii structurilor de forţe lunar primesc de la 50 la 200 dolari SUA supliment la salariul local. Ei sunt conştienți de faptul că Rusia e cointeresantă a avea acest cap de pod sub coastele Ucrainei şi a Chişinăului, pentru care va găsi rezerve, va identifica modalităţi de susţinere a regiunii.
Şi ultimul moment. Limba rusă nu mai asigură accederea la nivelurile superioare sociale. Pentru a realiza o carieră solidă este necesar a cunoaşte bine limba română (moldovenească în transcripţia lor). Este un obstacol pxihologic de netrecut.
Astfel, putem considera, că argumentele adepţilor „suveranităţii” regiunii secesioniste la moment sunt mai grele comparativ cu cele ale adepţilor „reintegrării”. Este firească întrebarea: care ar fi motivele apariţiei unei asemenea abordări?
Pentru început, menţionăm că nu este pentru prima dată când regiunea generează idei care admit careva „abateri” de la poziţiile „suveranităţii necondiţionată”. În 2002 la Tiraspol, în cadrul congresului „Mi Rosia” („Noi suntem Rusia”) un grup de politiceni, între care fostul „ministru de externe” Valeriu Liţcai şi foștii securişti O. Gudîmo şi D. Soin au declarat că ar putea examina posibilitatea aderării la UE sau la Ucraina, în caz că FR insistă asupra integrării cu RM. Atenţionez: anul 2002, referitor la Memorandumul Kozac deja putea ceva să se cunoască la Tiraspol.
Nu se exclude că polemica are o conotaţie preelectorală, dar mai degrabă este axată pe excluderea unor careva surprize. Evenimentele din Ucraina au radicalizat situaţia. Lumea Estică nu mai apare atît de consolidată şi, de aici, atractivă. Locuitorii regiunii, mult mai puţini de 500 mii la număr, ar putea admite şi varianta Chişinăului, dacă aceasta ar apare. Pentru a exclude evoluţia dată, Moscova recurge la măsuri de prevenire. Rămâne de văzut, întrucît acestea coincid situaţiei şi dinamicului mentalităţii populaţiei.
Ion Leahu.