Între 2 şi 3 iunie curent, la Berlin a avut loc runda de tratative pentru reglementarea transnistreană în formatul „5+2”.
Cord Meier-Klodt, reprezentantul Germaniei, ţării care prezidează în 2016 OSCE, în cadrul unei conferinţe pentru presă efectuată la Berlin, îndată după încheierea întrunirii, a calificat-o drept un „succes indiscutabil”. Funcţionarul german a explicat din care considerente astfel apreciază fenomenul. Potrivit lui, este important că participanţii au acceptat totalizarea lucrărilor prin semnarea unui proces-verbal, prin care sunt determinate sarcinile pentru viitor. Mai mult, reprezentantul Germaniei a declarat că o asemenea unanimitate referitor la abordarea situaţiei a fost obţinută încă o lună în urmă, când „partenerii” au vizitat Chişinăul şi Tiraspolul şi au convenit asdupra „cărţii de parcurs”. Cord Meier-Klodt a accentuat, că „tratativele nu se vor purta de dragul acestora, dar pentru a soluţiona problemele, cu care se confruntă populaţia din ambele maluri a Nistrului”. Consider necesar a fixa momentul dat, odată ce practic integral materialul este consacrat intenţiei de a găsi la care probleme a populaţiei din dreapta Nistrului ar fi făcut referinţă înaltul demnitar german.
Merită atenţie încă un pasaj, care nici nu poate fi abrogat – „reglementarea transnistreană nu poate fi obţinută într-o zi; noi vom adopta decizii care ne vor permite treptat să definitivăm acţiunile ce vor urma. Următoarea etapă – conferinţa neformală cu genericul „consolidarea măsurilor de încredere între părţi”, care va avea loc la mijlocul lui iulie în Bavaria. Apoi, cu toţii vom determina cum procedăm în continuare. Este important, că am făcut prim pas”. Cord Meier-Klodt a menţionat că data următoarei şedinţe în formatul 5+2 nu este fixată.
Michael Scanlan, şeful misiunii OSCE în Republica Moldova, la rîndul său a menţionat că „procesul verbal semnat, determină cele mai acute probleme în reglementarea transnistreană şi definitivează termenele în care acestea ar trebui să fie soluţionate”. Scanlan şi-a exprimat speranţa că „abordarea constructivă, manifestată de perticipanţi la format, permite desfăşurarea activităţii pentru soluţionarea problemelor înaintate”. Deci, avînd asemenea aprecieri ale fenomenului, trecem la principalul – la expunerea acordurilor, care constituie acest proces verbal.
În traducerea tehnică, documentul arată în următorul fel.
La 2-3 iunie 2016 la Berlin a avut loc şedinţa „Consiliului permanent în problemele politice a procesului de negocieri referitor la reglementarea transnistreană”.
În cadrul vizitei a mediatorilor şi observatorilor între 5-6 aprilie curent la Chişinău şi Tiraspol, s-a obţinut impulsionarea procesului de negocieri referitor la unele aspecte ale situaţiei ce ţin de negocieri şi s-au coordonat modalităţile de a asigura mişcarea înainte a procesului. Părţile au manifestat disponibilitate de a continua activitatea grupurilor de lucru şi a reprezentanţilor politici, avînd ca scop, ca în cadrul conferinţei din Bavaria, să fie aprobate următoarele înţelegeri:
1. Referitor la apostilarea diplomelor, eliberate de instutuţiile transnistrene: de continuat lucrul în conformitate cu recomandările experţilor europeni din 2014;
2. Referitor la utilizarea transportului auto, inclusiv particular, dotat cu plăcuţele de înmatriculare, eliberate de organele transnistrene, în traficul internaţional, de continuat lucrul în temeiul concluziilor tehnice, elaborate de Misiunea EUBAM în 2015;
3. Referitor la telecomunicaţii şi transmisiuni, părţile vor continua consultaţiile şi vor perfecta o decizie comună respectivă;
4. Referitor la ecologie – în corespundere cu procesul verbal din 2015 din Bavaria, părţile pînă la 16 iunie 2016 vor perfecta un alt document referitor la colaborarea în domeniul meteorologiei şi a protecţiei resurselor naturale ale Nistrului;
5. Referitor la dosarele penale – părţile au convenit a obţine un dinamic în relaţii, a practica întîlniri reciproce, inclusiv la capitolul combaterea criminalităţii: remiterea reciprocă a listelor dosarelor penale intentate reprezentanţilor părţilor, ar fi un pas important în calea elaborării unei decizii finale de compromis în această problemă, inclusiv asigurarea accesului liber a funcţionarilor în teritoriile, controlate de alte administraţii;
6. Referitor la implimentarea acordurilor aprobate anterior, părţile au convenit a confirma disponibilitatea de a realiza prevederile actului din 2012 cu privire la principiile şi procedurile tratativelor şi au manifestat interesul de a continua lucrul în direcţia realizării acordurilor obţinute;
7. Părţile reiterează angajamentele anterioare de a soluţiona toate problemele existente la masa de tratative, cu participarea şi mediatizarea din partea reprezentanţilor OSCE, FR şi a Ucrainei.
Au semnat, reprezentaţii RM, Transnistriei, OSCE, FR şi a Ucrainei.
Cum vedem, documentul este o culegere de sugestii. În conformitate cu preambulul, părţile (reprezentanţii politici şi grupurile de lucru) urmază activ să lucreze pentru a veni la conferinţa din Bavaria din iulie curent cu materialele deja coordonate şi gata de a fi propuse mediatorilor pentru semnare. Este destul de dificil de a afirma că aceasta se va întîmpla, că la toate şapte aspecte va fi elaborat şi coordonat cîte un document. Vom vedea. Mult mai important este a încerca a examina întrucît aceste acorduri, în caz că vor fi semnate şi apoi implementate, vor contribui (vorba domnului Cord Meier-Klodt) – „la soluţionarea problemelor, cu care se confruntă populaţia din ambele maluri a Nistrului”. Eu în genere puţin înţeleg, cum poate fi soluţionată o oarecare problemă, dacă aceasta nici nu figurează în lista acţiunilor. Am examinat atent lista din Procesul verbal şi, cu excepţia p.p. 3 şi 4, în care se propune soluţionarea aspectelor ce ţin de telecomunicaţii şi de protecţia ecologică a spaţiului, nu am găsit nimic ce ar viza interesele celor din dreapta Nistrului. Ba mai mult, foarte tangenţial, în opinia mea, implimentarea celor înşirate în document, ar putea contribui la soluţionarea transnistreană. Cum nu e de mirat, dar constatarea dată o susţine şi Vitalii Ignatiev, reprezentantul politic în procesul de negocieri din partea Transnistriei.
Eu cred, că afirmaţiile funcţionarului respectiv la acest capitol merită a fi redate integral, pentru a prezenta tabloul în culorile acestuia reale, nu în gri, practicat de internaţionalii din Germania sau OSCE.
La 4 iunie curent, V. Ignatiev a dialogat cu Agenţia de ştiri „Novosti Pridnestrovia”, intitulînd materialul destul de hazliu: „Conferinţa din Bavaria va demonstra adevărata capacitate a părţilor de a purta negocieri”.
Referitor la totaluri
Ţin să declar, că însuşi reluarea negocierilor este un pas important, odată ce în lipsa procesului de negocieri nu puteam a ne mişca în direcţia soluţionării mai multor probleme importante (Ignatiev evită să indice, că anume Tiraspolul a fost cel, care a oprit procesul – I.L.). Moldova, utilizînd pauza, a tensionat presiunile asupra Transnistriei pe diferite direcţii, în special intentînd un val de dosare penale funcţionarilor din „republică”; în domeniul transportului auto şi cel feroviar; mai multor altor direcţii vital importante. Ca urmare, a avut de suferit grav situaţia social-economică din Transnistria. Din aceste motive eu apreciez ca un rezultat important pozitiv a întrunirii de la Berlin, semnarea Procesului verbal, în care sunt clar indicate direcţiile de mişcare. Eu aș califica acest document drept o „cartă de parcurs”, dat fiind faptul, că în „miezul” lui se indică necesitatea urgentă a soluţionării a mai multor probleme cu carcter social-economic. Noi am demonstrat că problemele respective nu sunt inventate, dar în realitate există, şi esenţial înrăutăţesc viaţa „cetăţenilor Transnistriei”. (Omul absolut franc afirmă a cui probleme intenţionează să le soluţioneze. I.L.). Partenerii la negocieri în formatul „5+2” ne susţin la capitolul dat.”
Să înţelegem, că partenerii în mod conştient au admis deraparea procesului din albia politică spre cea economico-socială a regimului secesionist de la Tiraspol.(I.L.)
Ignatiev a specificat, că partea trasnistreană a propus deja proiectele de decizie referitor la problema transporturilor (auto şi feroviar); la apostilarea diplomelor; referitor la dosarele penale, accentuînd la prevederile Procesului verbal de la Berlin, potrivit căruia părţile sunt obligate a nu se limita doar cu schimbul de liste a dosarelor, dar de a purcede urgent la identificarea modalităţilor de a soluţiona integral problema. Anume asta ne permite să trecem şi această decizie la capitolul reuşitelor pentru transnistreni. (La moment e doar o sugestie, Ignatiev o tratează ca un fapt împlinit.I.L.)
Referitor la poziţia partenerilor, la atitudinea lor către Transnistria.
Cum consideraţi, ar fi fost posibile aceste rezultate fără o susţinere a partenerilor. Ne aud ei pe noi?
Şi Federaţia Rusă, şi Reprezentanţa Germaniei în OSCE au efectuat un volum serios de lucru preventiv. Propunerile FR au fost luate drept bază pentru formarea agendei şedinţilor forului. Spre exemplu, în documentul final este absolut clar expusă poziţia forului referitor la dosarele penale, pe cînd oponentul meu din RM oficial afirmă că nu există asemenea dosare penale. Noi afirmăm că problema necesită a fi soluţionată, că este cazul a renunţa la presiuni referitor la „reprezentanţii organelor administrative din Transnistria, în special a celor care călătoresc prin aeroportul internaţional Chişinău”. (Ignatiev din nou deschide parantezele. Ei vor, cu susţinerea participanţilor la negocieri, să asigure libertatea accesului în republica Moldova a diferitelor persoane nedorite. Oricine poate fi dotat cu „paşaport” transnnistrean, în baza cărui să obţină libertatea (încălcarea legislaţiei) în circulaţie. I.L.)
Unul din cele mai principiale momente a documentului, este capitolul ce ţine de mecanismele care ar garanta implimentarea actelor semnate. Anume asta a propus FR, odată ce în lipsa unui asemenea mecanism, Moldova se eschiva de la implimentarea actelor convenite, a angajamentelor – ce nu ne permitea să ne mişcăm înainte. (Ar fi extraordinar, ca acest mecanism de garanţii să fie elaborat şi aplicat pentru a obliga Rusia să-şi onoreze obligaţiunile din 1992, 1998, 1999, 2001 referitor la evacuarea trupelor armate din Republica Moldova; a deciziilor la nivel superior din 1992 şi 1998, referitor la Zona de securitate, la funcţionarea ilegală a posturilor de grăniceri şi vamale transnistrene; la lichidarea posturilor fixe a forţelor pacificatoare, etc. I.L.).
Nu mai puţin importantă e propunerea FR ca părţile (în cazul dat este vorba în exclusivitate de RM-I.L.) să se abţină de la acţiuni unilaterale, care ar „agrava starea social-economică a părţilor”. Ignatiev consideră că este important ca acesastă propunere să fie îmbinată cu aceea de a asigura acceptarea în comun a deciziilor, ce ţin de interesele altor părţi. Chişinăul, astfel, este văduvit de dreptul de a aproba legi, decizii – dacă aceste nu sunt acceptate, sau coordonate cu Tiraspolul şi Moscova. Acest dictat Ignatiev îl numeşte „dialog”, care ar fi corespunzetor conţinutului punctului şapte din Procesul verbal.
Care-i dinamicul lucrului asupra propunerilor la „mecanismul de soluţionare a problemelor complicate?”
Eu, spune Ignatiev, aș atenţiona la faptul că Procesul verbal de la Berlin în mod expres indică părţilor a identifica soluţiile pînă la conferinţa ce va avea loc în iulie în Bavaria. Cu alte cuvinte, este fixat un termen exact, în care noi suntem obligaţi să ne încadrăm, demonstrînd capacitatea de a exercita propriile angajamente. Pentru Transnistria acest deziderat este ceva absolut favorabil, odată ce „rmn” dispune de propuneri concrete pentru toate aspectele vizate în decizia formatului.
Dacă ne referim la apostilarea diplomelor, propunerile noatre sunt în conformitate cu recomandările experţilor europeni din septembrie 2014. Referitor la plăcuţile de înmatriculare, am formulat tezele în corespundere cu recomandările Misiunii EUBAM din 2015, lucru inaceptabil din punctul de vedere a Chişinăului.
La fel stau lucrurile şi în restul aspectelor. Avem la dispoziţie foarte puţin timp pentru a identifica soluţii coordonate a problemelor, ce sunt destul de sensibile pentru cetăţenii noştri. Eventuala conferinţă în Bavaria, în special preconizarea adoptării în cadrul acestei a deciziilor importante, va demonstra cine din participanţi la negocieri corespunde misiunii, şi cine nu.
Vor apare la Conferinţa din Bavaria proiecte concrete şi acordate a deciziilor?
Noi vom face totul, ce depinde de noi, ca să fie adoptate decizii concrete. Referitor la problemele ecologice, practic sunt actele acordate, ceea ce a şi permis a indica termeni limitaţi pentru prezentarea acestor. Cît ţine de aspecte transportului, noi în afară de cele ce au încăput în Procesul verbal, am mai înaintat adresări către statele participante la negocieri ca să fie admis în teritoriul acestora transportul transnistrean. Considerăm că acţiunea dată ar putea avea efecte benefice pentru transnistreni şi, concomitent, va influenţa partea moldovenească să fie mai receptivă şi cooperantă.
Ignatiev a ţinut să accentueze că formatul de la Berlin s-a concentrat în exclusivitate asupra problematicii social-economice. Şi nu s-a discutat de dragul discuţiei, alocuţiunile fiind axate spre obţinerea rezultatelor concrete. Problemele politice, aspectele statutului regiunii, nu au fost abordate de nici un participant.
Reprezentantul Tiraspolului a finisat interviul cu următoarele constatări: „La moment sunt definitivate panourile de luru – grupurile de experţi, la şedinţele cărora deseori sunt prezenţi reprezentanţii politici. Referitor la mai multe probleme există proiecte reciproc avantajoase. Astfel, nimic nu încurcă procesului de identificare a soluţiilor, este necesitate doar de voinţă politică a guvernanţilor din Chişinău”.
Careva generalizări
Marea majoritate din problemele incluse în Procesul verbal, nu au nici o tangenţă cu procesul de soluţionare a conflictului în ansamblu, sau cu anumite probleme ale cetăţenilor RM. Includerea lor în Documentul şedinţei este o ratare cu consecinţe a diplomaţiei moldoveneşti. Cum este ratare apariţia „recomandărilor” devastatoare ale experţilor europeni referitor la apostilarea diplomelor, sau a Misiunii EUBAM cu privire la transpotrul transnistrean.
Reprezentanţii RM ar putea declara, şi precis că or s-o facă, că Protocolul conţine doar propuneri, soluţionarea cărora încă urmează a fi identificată. Nu: semnînd documentul, Chişinăul a permis să fie prins într-un joc devastator. El va fi impus ori să accepte deciziile în formulările Tiraspolului, ori să apară în faţă partenerilor în calitate de stat-incooperant, care nu-şi onorează obligaţiunile. Nu Transnistria, ci Republica Moldova ar putea fi ostracizată de parteneri şi exclusă (cel puţin pe termenul mandatului actualei guvernări) din relaţii cu partenerii. Totodată, acceptarea variantelor impuse de Tiraspol, nu vor urni din loc reglementarea transnistreană. Astfel, relansarea negocierilor pare a fi mult mai periculoasă pentru Chişinău, decît ignorarea acestora.