Europa Liberă: De-abia s-au mai temperat elogioasele comentarii privind ceea ce se crede că sunt niște progrese inedite în reglementarea transnistreană, că dinspre Tiraspol se aud deja niște precizări că nici măcar discuțiile despre o reglementare politică nu-și au rostul. Pentru că Transnistria – cum a remarcat un oficial de acolo – are pecetluită decizia prin referendum: independență, și, mai apoi, integrarea cu Rusia. Aceste lămuriri se aud în ajunul noii reuniuni de la Roma a formatului de tratative „5+2”. Care este rostul atunci al negocierilor care să se soldeze doar cu „măsuri de încredere” la momentul potrivit și cu fortificarea iluziei de stat transnistrean?
Oazu Nantoi: „În primul rând, haideți să uităm de procesul de negociere în formatul 5+2 și de așa-zisa problemă de fortificare a încrederii, din simplul motiv că din momentul când a inițiat parteneriatul Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și în 2008 UE a oferit RM un regim simetric preferențial al unei categorii de mărfuri, cei din stânga Nistrului s-au grăbit să participe la acel program, uitând de referendumuri și de faptul că sunt parte din „ruskyi mir”, fortăreață rusă etc. Just business, cum spune moldoveanul.
De atunci au urmat evenimente turbulente în Ucraina, agresiunea Federației Ruse, și totodată Ucraina și RM au semnat Acordurile de asociere cu UE. Și regimul din stânga Nistrului, sub paravanul așa-ziselor negocieri, a obținut un regim absolut preferențial. Ei ca și agenți economici loiali a Republicii Moldova, dar fără a plăti impozitele la bugetul central, dispun de toate actele necesare din partea structurilor statale pentru realizarea operațiunilor de export.
Același lucru se observă și în alte domenii. De exemplu, cei din stânga Nistrului obțin gratis acte de identitate și pașapoarte biometrice a Republicii Moldova, în urma cedările unilaterale din partea RM, studenții din stânga Nistrului obțin diplome cu apostilare din partea statului Republica Moldova.
În realitate are loc procesul de con-federalizare a RM, când pe un teritoriu recunoscut de comunitatea internațională există două entități politic diferite, relațiile dintre care se reduc la aceea că Chișinăul cedează tot ce este necesar pentru ca cei din stânga Nistrului să fie independenți în plan economic. Iar ceea ce urmează în plan politic, aceste declarații stufoase a domnului Krasnoselski, cine mai ține minte Eugen Șevciuk în plină campanie electorală din 17 septembrie de a trece legislația regiunii transnistrene la cea rusească…
Este vorba de un spectacol pentru populația din stânga Nistrului, pentru actorii externi și totodată trebuie să fim absolut conștienți că în spatele acestui spectacol se ascunde un târg meschin între cei de la Chișinău și cei de la Tiraspol. Cel mai elocvent este protocolul semnat la Bender în domeniul telecomunicațiilor. Primul alineat al acelui protocol sună foarte promițător, despre interconectarea rețelelor de telefonie și de Internet, însă nu e vorba de nicio interconectare în realitate.
În schimb, compania Șerif, Internet-Com care este proprietara rețelelor telecomunicațiilor în stânga Nistrului, din 25 decembrie anul trecut oferă servicii pentru abonații săi, în standardul 4G cu roaming internațional, inclusiv în țările UE etc. aceste cedări absolut contravin legislației și Constituției RM. Nimeni nu pune problema, dar cum actorii politici din RM vor face campanie electorală din momentul în care cei din stânga Nistrului li s-au oferit două circumscripții uninominale. Cine va reprezenta în Parlamentul RM pretinșii alegători din stânga Nistrului?
Cu alte cuvinte, dacă mai adăugăm și ceea ce se întâmplă în sectorul energetic, dar ceea ce se întâmplă se numește furt nesăbuit, nimic altceva, în cârdășie cu cei de la Tiraspol și cei de la Moscova, noi vedem că în spatele acestui spectacol dezgustător de proces de negociere, cu vizite de persoane importante gen Frattini etc, se ascunde împărțirea RM în sfere de influență, pe malul stâng e vorba de holdingul Șerif care controlează toate structurile pretinsului pseudo-stat, pe malul drept noi știm despre cine este vorba, și asta este toată povestea.”
Interviul complet: https://www.europalibera.org/