Interviu cu fostul membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control, despre ultimele evoluții în reglementarea transnistreană.
Până la finele lunii martie în R.Moldova urmează să vină reprezentantul special al președinției italiene a OSCE pentru soluționarea conflictului transnistrean, Franco Frattini. În ajunul acestei vizite, între Chișinău și Tiraspol au loc contacte intense pentru punerea în practică a unor înțelegeri protocolare semnate anterior, înțelegeri salutate de OSCE și ceilalți participanți la formatul internațional de negocieri (Rusia, Ucraina, UE și SUA), dar criticate de experți, diplomați și ONG-uri reprezentative de la Chișinău pe motiv că nu ar face decât să recunoască elemente ale autoproclamatei statalități transnistrene, fără să apropie însă soluționarea politică a conflictului.
Europa Liberă: Ce ar putea aduce anul 2018 în reglementarea transnistreană? Ce evoluții anticipați Dvs. că ar putea să aibă loc pe marginea acestui dosar transnistrean?
Ion Leahu: „Evident că noi suntem obligați să separăm procesul integral în două –sfera internă, care ține de procesele care au loc în Transnistria în zona de securitate și în Republica Moldova și sfera externă, care, chipurile, este implicată în soluționarea acestei probleme.”
Europa Liberă: Dar de ce faceți o diferență?
Ion Leahu: „De atâta că deseori factorii externi nu-s capabili, nu au dorință, nu au capacități pentru a pătrunde în problemă și a contribui esențial la schimbarea evenimentelor, la dinamica proceselor.”
Europa Liberă: Și pe interior, și în exterior se zice că cele două părți trebuie să discute, să găsească compromis și să convină asupra unui deznodământ al acestei crize transnistrene.
Ion Leahu: „Absolut toți cei implicați în problema respectivă au această viziune care își are rădăcinile în 1993, la summitul OSCE, când în linii mari s-a fixat problema: conflictul transnistrean trebuie să fie soluționat pe cale pașnică cu asigurarea obligatorie a integrității teritoriale a Republicii Moldova și neapărat cu acordarea unui statut regiunii transnistrene. Practic, în abordarea problemei nu s-a schimbat nimic, cu excepția faptului că de la an la an ba mai multă, ba mai puțină atenție se acordă acestei probleme, în funcție de cine-i președinte în OSCE și care-i situația în teritoriu. Însă, pornind de la faptul că Tiraspolul și Chișinăul au avut și au viziuni diametral opuse, că ei nu pot să atingă un numitor comun principal care ar viza, într-adevăr, reglementarea situației cu condiția că se reintegrează statul, deci, problema acum a ajuns la 27 de ani nesoluționată și anul acesta nici atâta ea nu are niciun fel de sorți de izbândă.”
Europa Liberă: Într-o declarație pe care o făcea pentru un post de televiziune rusesc liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, el spunea că în prezent dialogul politic între Chișinău și Tiraspol este exclus și este imposibil.
Ion Leahu: „Acesta este un motto pe care îl promovează Krasnoselski practic din prima zi de când a obținut mandatul de președinte.”
Europa Liberă: Și el subliniază că „timp de 27 de ani s-au format sisteme juridice a două state”.
Ion Leahu: „Dna Valentina, nu ar trebui să fiu eu omul acela, tare mi-e greu să confirm lucrul acesta, dar așa și este. Ei au sistem juridic, să spunem așa, destul de dezvoltat. În comparație cu alte state nerecunoscute, cu alte formațiuni secesioniste, cum ar fi Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul, ei au avansat foarte puternic. În principiu, dacă ne debarasăm de la faptul că sunt secesioniști și sunt autoproclamați, nerecunoscuți, în rest sunt învestiți cu toate specimenele sociale.”
Interviul în întregime: https://www.europalibera.org