Eleonora Cercavschi este directoarea Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol. De aproape 20 de ani elevii acestei scoli sunt nevoiți să treacă zilnic prin una din vamele transnistrene. Pentru a putea învăța materia de studii în limba română, cei aproape 200 de elevi sunt transportați cu patru autocare din Grigoriopol la Doroțcaia. Dascălul a apărat întotdeauna dreptul elevilor ei de a învăţa în limba română şi este admirată pentru forţa intelectuală cu care i-a încurajat şi pe colegii ei să nu cedeze în momentele grele. Doamna profesoară spune că a devenit de nevoie luptătoare, pentru că ţine la adevăr şi la demnitate.
Eleonora Cercavschi: „Ziua de 2 martie se asociază cu un sentiment de bucurie și cu un sentiment de tristețe, pentru că anume pe data de 2 martie Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite și tot în ziua ceea s-au unit forțele care au fost împotrivă ca țara noastră să se dezvolte, să ia un parcurs european, au început războiul și este trist, pentru că au murit mulți oameni. Acest eveniment este scăldat în sânge și noi, cei care suntem martori ai acelor evenimente, suntem obligați să respectăm acei oameni care s-au jertfit pentru ca țara noastră să fie una prosperă. Acei care până mai ieri, chipurile, ne-au fost frați, „frații mai mari” au fost împotriva dezvoltării limbii și a țării noastre. Este regretabil faptul că s-a lovit în copii. Nu știu dacă vreodată au să fie iertați sau dacă este bunul Dumnezeu, credem toți, văd că construiesc biserici, nu cred că Dumnezeu poate să ierte așa ceva. În copii nu se lovește, pentru că copilul este acea ființă care nu este vinovată cu nimic.”
Europa Liberă: Cum a fost perturbat procesul educațional?
Eleonora Cercavschi: „A fost ceva de groază ceea ce s-a întâmplat începând din ‘92 încoace în Transnistria. Primele instituții care au avut de suferit au fost școlile. Cazaci înarmați au intrat în școli, au terorizat copiii, au împușcat în școala din Grigoriopol. Este instituția în care s-a împușcat în fiecare literă în grafie latină față de copii, față de profesori. Au fost arse manualele la Școala nr. 19, pe atunci era în Bender, au fost arestați profesori, au fost arestați directori, au fost amenințați. Și după aceasta, celelalte instituții au cedat ușor-ușor. Nu-mi aduc aminte să fi luptat vreun spital, nu-mi aduc aminte să fi luptat vreo instituție.”
Textul complet: https://moldova.europalibera.org/