Eugen Străuțiu: Utilitatea unei analize comparative a dezvoltării pe cele două maluri ale Nistrului. Considerații metodologice

Contextul

                La 23 de ani de la războiul de pe Nistru, urmat de secesiunea unei părți a Republicii Moldova care s-a autointitulat „Republica Moldovenească Nistreană”[1], avem suficient spațiu istoric pentru a încerca analize statistice și contextuale asupra fenomenului.

                Atunci când analizează consecințele acestei secesiuni, majoritatea covârșitoare a experților preferă paradigma geopolitică. Astfel, regiunea de la est de Nistru[2] este văzută ca pion geopolitic al Federației Ruse, prin care se mențin presiune și control asupra orientării pro-occidentale a Republicii Moldova[3]. Pornind de la această poziționare ideologică, autoritățile de la Chișinău și Tiraspol își formulează politicile de securitate.

Problema

                Cât de mult sunt însă influențate politicile de dezvoltare? Investind finanțe și alte tipuri de energii în securitate, nu cumva se afectează șansele dezvoltării? A reușit regimul de la Tiraspol să ofere mai multă bunăstare populației, de la data asumării autorității administrative? Cât din bunăstarea locală se fundamentează pe munca locală, și cât depinde de ajutor extern (care se poate dovedi conjunctural)? Este afectată dezvoltarea în regiunea vestică a Nistrului de secesiunea Estului? Care sunt politicile implementate și care sunt politicile dezirabile de răspuns?

Cine analizează?

                Tematica de dezvoltare este în sine extrem de complexă, iar în cazul „conflictului înghețat” din Republica Moldova circumstanțele care complică și mai mult analiza sunt numeroase. Șansele unui cercetător, pe cont propriu, sunt minime.

                Este nevoie de echipe interdisciplinare de experți, care să pună în valoare împreună, în cooperare și confruntare, datele și expertiza de care dispun. În măsura în care există deja  cadre instituționale care și-au demonstrat funcționalitatea, acestea ar trebui să aibă prioritate în fața grupurilor constituite ad-hoc. Sunt utile instituțiile înființate, finanțate și controlate de către stat (mai ales că acestea dețin datele oficiale), dar întotdeauna este preferabil ca analiza să fie asumată de către organizații de cercetare indepedente de tip „think-tank”[4] (care să lucreze cu datele oficiale).

                În aceste condiții, contribuțiile sectoriale cel mai ușor de integrat într-o analiză multi-sectorială pot proveni din mediul experților interni sau extern ai think-tankurilor care lucrează proiectul. Aceștia pot gestional și interpreta primar, cu șanse maxime de succes, baze de date guvernamentale, ale Camerelor de Comerț, ale diferitelor institute cu caracter privat, ale mediilor academic și universitar. Sub acest aspect, Chișinăul oferă o paletă largă de oportunități de angajare a experților sectoriali:

–          din organismele guvernamentale (în primul rând Biroul pentru Reintegrare[5], care sumarizează resursele oferite de toate celelalte structuri oficiale);

–          din mediul universitar (profesori și proiecte de cercetare ale problemei transnistrene se regăsesc la Universitatea de Stat a Moldovei, Academia de Științe Economice, Universitatea Liberă Internațională a Moldovei[6] ș.a.);

–          Academia de Științe a Moldovei, mai ales prin Institutul de Cercetări Politice și Juridice[7];

–          Organisme profesionale precum Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova[8] și cele înrudite;

–          Organizații de cercetare cu profil neguvernamental, care dezvoltă programe și proiecte multianuale, generos finanțate din surse occidentale, care au lansat pe piață numeroase publicații pe tematica transnistreană (înre cele mai active: IDIS Viitorul, Promo-Lex, Asociația pentru Democrație Participativă, Expert Grup[9]);

–          Filialele din Chișinău ale unor organizații internaționale implicate în cunoașterea și rezolvarea conflictului transnistrean, precum Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa[10].

În acest timp, Tiraspolul oferă oportunități mai puțin semnificative din punct de vedere cantitativ. Organizațiile internaționale își au sediile în Chișinău, chiar dacă preocuparea lor se ditribuie în egală măsură asupra malului estic al Nistrului. Pe de altă parte, autoritățile de la Tiraspol nu au organizat o Academie de Științe și un sistem de învățământ superior separat (regiunea beneficiază doar de o universitate locală și de filiale ale unor universități din Federația Rusă și Ucraina).

În aceste condiții, expertiza necesară analizei de dezvoltare se află concentrată în următoarele cadre instituționale:

–          În activitatea și arhivele autorităților, dintre care se detașează Ministerul Afacerilor Externe al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene[11];

–          În mediul universitar (semnificativă este Universitatea „Taras Sevchenko”, dar semnalăm și Filiala din Tiraspol a Academiei de Economie și Drept din Moscova, și Filiala Academiei de Drept din Odessa[12]);

–          În evidențele organizațiilor profesionale precum Camera de Comerț și Industrie Nistreană[13];

–          Organizații neguvernamentale care reprezintă și interese profesionale sau corporatiste, precum Institutul de Drept și Societate Civilă, Centrul Media, Agenția pentru Dezvoltare Regională[14].

Sinteza datelor și interpretărilor sectoriale de dezvoltare este misiunea ideală a unei echipe de analiști cu experiență care, în mod natural, se regăsesc în mediile de cercetare (Academie cu institutele subordonate) sau de învățământ superior (universități și institute/centre de cercetare asociate). Cunoașterea prealabilă a problematicii transnistrene, probată prin studii proprii publicate în reviste peer-review, este o condiție indiscutabilă.

Cum analizează?

                Din punct de vedere al paradigmei de cercetare, dezvoltarea la Chișinău și Tiraspol poate fi analizată după metodologia comparativă, ale cărei fundamente au fost formulate de către clasici ai științei politice precum Arend Lijpard[15] sau Giovanni Sartori[16] și completată ulterior cu studii de referință ale lui P. Mair[17] și Richard Rose & W. J. M. MacKenzie[18].

                Aplicând reperele metodologice generale la obiectul nostru specific de cercetare, suntem obligați la parcurgerea următoarelor etape:

1.       Colectarea datelor. Se poate realiza în mod direct, accesând bazele de date oficiale de la Chișinău și Tiraspol, sau în mod mediat, prin contribuția experților locali care au acces la aceste baze de date și/sau la alte baze de date.

2.       Consemnarea analizelor primare. Aici, contribuția experților locali este necesară și decisivă. Este important ca analizele acestora să ia forma unor rapoarte sectoriale, care să indice în formă științifică sursele bibliografice. Bibliografiile extinse și suplimentare pe care le pot oferi aceștia sunt binevenite oricând pe parcursul cercetării, dar sunt absolut obligatorii odată cu depunerea rapoartelor finale.

3.       Punerea în dialog a analizelor primare. Este foarte important (dar nu absolut necesar) ca experții să se poată întâlni într-un cadru de tip workshop[19]. Avantajele acestui dialog sunt multiple:

–          Completarea datelor și bibliografiilor;

–          Compararea analizelor primare adresate aceluiași domeniu de dezvoltare;

–          Completarea lor și sesizarea eventualelor lipsuri/erori;

–          Corectarea erorilor de informare și interpretare, în urma semnalărilor experților în aceeași problematică de dezvoltare sau în problematici adiacente;

–          Semnalarea unor noi oportunități de analiză de dezvoltare relevantă.

4.       Realizarea analizei comparative, integrând analizele primare, datele și bibliografiile oferite de către experți, cu completările/corecturile/deschiderile suplimentare consemnate pe timpul dialogului între experți.

5.       Redactarea, tipărirea și difuzarea rezultatelor cercetării.

6.       Consemnarea fedback-urilor în vederea continuării cercetării.

                Natura cercetării noastre este în mod necesar și inevitabil multidisciplinară. Dezvoltarea în sine este un proces care cuprinde, în forme specifice și complementare, toate domeniile societății. Analizarea cantitativă și calitativă a domeniilor de dezvoltare presupune deci implicarea metodologiei de cercetare a istoriei, științei economice, științei politice, sociologiei, jurnalismului, etc. Noțiuni fundamentale și exercițiul obișnuit al acestor discipline sunt necesare atât experților care aduc datele sectoriale, cât și echipei care integrează și interpretează la un nivel superior de abstractizare aceste date.

Ce analizează?

                Punând în analiză comparativă nivelul de dezvoltare în regiuni diferite, este necesar și util să segmentăm cercetare pe domenii care asigură unitatea și coerența obiectului investigat și – pe care de consecință – unitatea metodologiei de aplicat. Identificarea domeniilor de dezvoltare relevante se operează în funcție de:

1.       Înțelesul pe care îl acordăm conceptului de „dezvoltare”. Referința noastră o constituie conceptualizaea oferită de către Banca Mondială, care consideră dezvoltarea ca o caracteristică a activităților umane destinate îmbunătățirii calității vieții[20].

2.       Stadiul de dezvoltare socio-economică al regiunilor investigate. Atunci când aplicăm analiza comparată unor regiuni învecinate geografic, avem așteptarea îndreptățită ca structura socio-economică să fie asemănătoare – ceea ce simplifică mult alegerea asupra domeniilor de investigat, mutând efortul principal asupra determinărilor calitative pe domenii.

În aceste condiții, propunem următoarele domenii/problematici de dezvoltare carateristice celor două maluri ale Nistrului, spre analiză comparativă[21]:

Dezvoltarea economică, fundament necesar pentru educație, sănătate și timp liber, poate fi analizată comparativ pe baza următoarelor teme: capacitatea economică pe cele două maluri ale Nistrului, în date statistice; gradul de compatibilitate al sectoarelor de economice din dreapta și stânga Nistrului; discrepanțele/similaritățile de dezvoltare; politicile care ar putea conduce la creșterea compatibilităților și reducerea discrepanțelor; politicile contrare; orientarea pe piețele externe.

Dezvoltarea politică, în sensul dezvoltării democratice și al eficienței administrative, ne obligă la următoarele întrebări: funcționează statul de drept?; funcționează pluripartidismul?; reprezintă partidele într-adevăr interesele grupurilor sociale?; procesele electorale sunt libere și corecte?; ciclurile electorale asigură posibilitatea succesiunii la guvernare?; instituțiile statului funcționează eficient și în interesul cetățeanului?

Dezvoltarea societății civile, conectată fundamental la domeniul politic (pe care îl împlinește și îl corectează), poate fi investigată în paralel conform cu următoarele repere: care este ponderea societății civile în ansamblul societății, cantitativ și valoric?; răspunde legislația în domeniu nevoilor unei societăți civile libere și eficiente?; societatea civilă reprezintă corect și eficient interesele grupurilor sociale?; în ce proportie, modelele de organizare/funcționare se inspiră din Occident, și in ce măsură din zona culturală rusă?; de unde provin finanțările și în ce direcție se realizează parteneriatele externe?; cum colaborează societatea civilă de pe malul drept al Nistrului cu cea de pe malul stâng?; cum s-ar putea extinde si aprofunda aceasta cooperare?

Dezvoltarea mass-mediei, instrument esențial al politicului, societății civile și chiar al agenților economici (ne apare în sine un agent economic), poate fi caracterizată conform cu următoarea grilă criterială: evaluare cantitativă – genuri, tiraje, public; evaluare calitativă – modalități de pregătire și perfecționare a jurnaliștilor; surse externe de finanțare și modelare – raportul între Est și Vest; reflectarea reciprocă a realităților pe cele două maluri ale Nistrului; proiecte comune.

Optăm pentru analizarea, ca domeniu aparte, a drepturilor omului (interconectat cu politicul, societatea civilă și mass-media) consemnând ponderea deosebită pe care o acordă acestei problematici autoritățile, opinia publică și actorii internaționali implicați în rezolvarea conflictului transnistrean. Respectarea drepturilor omului este un criteriu de dezvoltare, care poate fi evaluat în funcție de: legislație și instituții oficiale; organizații neguvernamentale și mass-media implicate; cazuri reprezentative, pozitiv și negativ; oportunități de cooperare; proiecte comune.

De ce analizează?

                În plan de maximă abstractizare, analiza comparativă a dezvoltării la Chișinău și Tiraspol satisface câteva nevoi intelectuale general-umane, care contribuie în mod punctual la înțelegerea, explicarea, clasificarea, ierarhizarea unor factori cu putere explicativă în conflictul transnistrean.

                Pe lângă beneficiile oferite individual oricărui lector interesat de tematica transnistreană, rezultatele unei cercetări comparative a dezvoltării pot crea curente de opinie – nu doar în mediile de specialiști, dar și în opinia publică. În fond, populația de pe cele două maluri ale Nistrului este în mod esențial interesată să știe dacă, după mai bine de două decenii de la secesiunea malului estic, acolo se trăiește mai bine; dacă populația de pe malul vestic trăiește mai bine după secesiune și dacă ar trăi mai bine împreună sau separat de componenta estică. Analiza comparativă a dezvoltării ofere repere clare de evaluare.

                În al treilea rând, o astfel de analiză oferă date și perspective decidenților politici fie de la Chișinău, fie de la Tiraspol, fie dintre cei internaționali interesați în gestionarea conflictului. Politicienii vor ști mai bine, mai întemeiat mai detaliat, ce au reușit și ce n-au reușit pentru bunăstarea populației administrate; ce au reușit și ce n-au reușit politicienii parteneri/adversari în procesul de reglementare a conflictului; ce au de făcut dacă vor să fidelizeze în mod real populația față de programul propriu (dincolo și propagandă și restricționarea exprimării publice). În oricare dintre variante, locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului sunt câștigătorii acestui demers, atâta timp cât administratorii politici sunt puși în fața unor cifre, date și fapte care îi obligă la un examen de conștiință.

Care sunt riscurile?

Orice analiză de dezvoltare – cu atât mai mult una comparativă – este supusă unor riscuri de eroare. Obligația analistului este inventarierea onestă a mediului social-politic cercetat, a resurselor proprii de cercetare, și plasarea sa etică în echidistanță și obiectivitate față de obiectul investigat.

În mod concret, analizând comparativ dezvoltarea la Chișinău și Tiraspol, riscurile de eroare iau forme specifice. Cu cât sunt mai corect listate și investigate, cu atât șansele de deplasare a rezultatelor de la realitate suntmai mici. Enumerăm succint  câteva erori și insuficiențe posibile.

Disproporția cantitativă între regiunile investigate ne poate atrage în capcana de a considera mai dezvoltat pe cel mai mare. Comparăm[22] capacitatea a 32 de raioane din dreapta cu Nistrului și 5 raioane din stânga Nistrului, respectiv o populație de 3.383.332  persoane cu 555,347 persoane (recensămintele din 2004). Riscul poate fi evitat prin compararea preponderentă a indicatorilor/cap de locuitor.

Disproporția calitativă remarcabilă mai ales în domeniul conomic, este o realitate în mare parte datorată deceniilor precedente secesiunii din 1992. Punem în balanță o regiune în mod tradițional puternic industrializată prin efortul regimului sovietic (Est) cu una puternic macată de sectorul agrar (Vest). Dacă dorim să măsurăm performanța administrațiilor de la Chișinău și Tiraspol trebuie să considerăm punctul de plecare din 1992 și să măsurăm comparativ distanța parcursă până azi. O analiză absolută este relevantă pentru nivelul de trai, dar este greșită dacă pentru evaluarea performanței de guvernare.

Disproporția concentrării expertizei este evidentă în favoarea Chișinăului. Se explică și prin valoarea catitativă diferită a Vestului și Estului, dar și prin alți factori. Desigur, o populație de 550.000 de oameni nu are resuse și motivație să constituie Academie științifică, sistem generos de cercetare și învățământ superior, și nici nu va produce un număr de organizații neguvernamentale comparabil cu nevoile unei populații de 3.900.000 persoane. Dar oare este singura explicație? Oare nu cumva expertiza este favorizată și de un climat de libertate de exprimare și alocare generoasă de resurse într-o parte, în timp ce cealaltă parte controlează în varii formule exprimarea publică și resursele? Și totuși, ce avem de făcut pentru o analiză comparativă corectă? Între a pune în dialog expertiza sectorială de la Chișinău și Tiraspol după criteriul cantitativ (ar putea fi aproximativ 7 experți din Chișinău în fața unuia din Tiraspol, ceea ce ar torpila orice tentativă de dialog echilibrat) și păstrarea parității (câte un expert de la Chișinău respectiv Tiraspol) considerăm preferabilă a doua formulă.

Adversitatea politică ce caracterizează relația Chișinău-Tiraspol se poate transfera, în diferite proporții, în maniera de abordare a cercetării sectoriale pe care o produc experții. Aici rezolvarea este competența și obligația coordonatorului proiectului analitic, care trebuie să fie un supervizor critic, echidistant, angajat exclusiv de partea interesului științific. Trebuie cerute și obținute explicații pentru toate situațiile susceptibile de subiectivitate, iar acea parte a cercetării se menține pentru analiza finală doar dacă explicațiile sunt valide.

Veridicitatea, actualitatea și acuratețea bazelor de date reprezintă o chestiune de risc foarte greu de gestionat cu resursele unui proiect de analiză comparativă. Destul să menționăm că nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu au o evidență sigură asupra populației plecată la muncă în străinătate. Fenomenul este important cantitativ pe ambele maluri ale Nistrului. În lipsa unor date certe, indicatorii/cap de locuitor nu sunt oare puternic distorsionați? Desigur, o echipă interdisciplinară formată din câțiva experți este în imposibilitate de rezolva problema, dar și de a evita riscul de distorsionare a rezultatelor. Rămâne speranța că, procentual, fenomenul este comparabil pe cele două maluri ale Nistrului – și atunci distorsiunile sunt minime. Am oferit doar un exemplu de risc în gestionarea bazelor de date. Nu vrem să considerăm (deși unele voci publice o fac) posibilitatea ca bazele de date să fie distorsionate intenționat de către autorități.

Desigur, sunt doar câteva exemple de riscuri în demersul de cercetare. Identificarea prealabilă și formularea de soluții în avansnu este niciodată suficientă; gestionarea riscurilor în mod continuu este responsabilitatea coordonatorului cercetării.

Concluzii

                Analizele comparative ale dezvoltării pe cele două maluri ale Nistrului sunt utile, necesare și fezabile. Cadrul instituțional optim îl constituie organizațiile de cercetare care au capacitate instituțională, atât prin ele însele, cât mai ales prin parteneriatele instituite în plan local, la Chișinău și Tiraspol.

                Acestei provocări răspunde proiectul de cercetare „Dezvoltarea ca soluție a conflictului transnistrean”[23], implementat de către Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu prin Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean (structură a Centrului de Cercetare în Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene), cu finanțarea Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – Biroul Regional pentru Europa și Comunitatea Statelor Independente, prin Asistența oficială pentru dezvoltare implementată de către Ministerul Afacerilor Externe al României[24]. Poate fi o deschidere de drum către analize ulterioare, care se pot servi în egală masură de precizările metodologice care fac obiectul acestei cercetări.

Bibliografie:

Instrumente de lucru

1.       Concept and methodology of Interactive Workshops, grant de cercetare CORDIS la http://cordis.europa.eu/docs/projects/cnect/4/246644/080/deliverables/001-D32Conceptandmethodologyofinteractiveworkshops.pdf

2.       Lijphart, Arend, Comparative politics and the comparative method, ”American Political Science Review”, No.65(3 / 1971, pp. 682–693

3.       Mair, Peter, Comparative politics: An introduction to comparative overview, in Goodin, Robert E.; Klingemann,Hans-Dieter, A New Handbook of Political Science, Oxford University Press, Oxford, 1996, pp. 309–335

4.       Rose, Richard; MacKenzie, W. J. M., Comparing forms of comparative analysis, ”Political Studies”, No.39(3) / 1991, pp. 446–462

5.       Sartori, Giovanni, Comparative Constitutional Engineering, McMillan, Basingstoke, 1994

6.       Străuțiu, Eugen, The Role of Think-Tanks in projecting International Relations, în The 15^th International Conference. The Knowledge-Based Organization. Sibiu, 26-28 November 2009, “Nicolae Bălcescu” Land Forces Academy Publishing House, Sibiu, 2009, pp. 154-15;

7.       Străuțiu, Eugen, United States Security Think-Tanks, în „Revista Academiei Forţelor Terestre”, XV, nr. 2(58) din 2010, pp. 57 – 65;

8.       Străuțiu, Eugen, Think-tankurile de politică externă în România, în „Studia Securitatis”, 3/2011, pp. 16-23;

9.       Străuțiu, Eugen, Cadrul instituțional al analizei de securitate în Republica Moldova, în „Studia Securitatis”, 2/2012, pp. 51-60

10.    World Bank, What is Development, at http://www.worldbank.org/depweb/beyond/beyondco/beg_01.pdf

Lucrări generale

1.       Boțan, Igor, Reglementarea transnistreană: o soluție europeană, Adept, Chișinău, 2009;

2.       Conflictul transnistrean după 20 de ani. Raport al unui grup de experți internaționali, Chișinău, 2011;

3.       Filip, Corneliu, Dosarul Transnistria: dosarul unui conflict înghețat, Editura Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale, București, 2011

Studii și articole

1.       Dezvoltarea de la Chişinău şi Tiraspol, analizată comparativ, în „Adevărul de Moldova”, 19 noiembrie 2014, la http://adevarul.ro/moldova/actualitate/dezvoltarea-chisinau-tiraspol-analizata-comparativ-1_546c7f310d133766a809826a/index.html

2.       Doroshenco, Luiza, Razvitiye kak sredstvo dlya resheniya konflikta i primireniya (Dezvoltarea ca mijloc de a reconcilia și rezolva conflictul), Tiraspol, http://mediacenter.md/publikacii/374-razvitie-kak-sredstvo-dlya-resheniya-konflikta-i-primireniya.html

3.       Proiectul „Dezvoltarea ca soluție a conflictului transnistrean”, la https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/index.php/activitati/466-proiectul-dezvoltarea-ca-solutie-a-conflictului-transnistrean

Surse web

1.       http://cancelaria.gov.md/category.php?l=ro&idc=378 (Biroul de Reintegrare)

2.       http://chamber.md (Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova)

3.       http://iiesp.asm.md (Institutul de Cercetări Politice și Juridice al Academiei de Științe a Moldovei)

4.       https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/ (Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean)

5.       http://mediacenter.md (Media Center Tiraspol)

6.       http://mfa-pmr.org (Ministerul Afacerilor Externe al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene)

7.       http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova

8.       http://ro.wikipedia.org/wiki/Transnistria

9.       http://spsu.ru (Universitatea „Taras Sevchenko” din Tiraspol)

10.    http://tf-mael.com (Filiala din Tiraspol a Academiei de Economie și Drept din Moscova)

11.    http://viitorul.org (IDIS Viitorul, Chișinău)

12.    http://tfonua.org/?m=6 (Filiala Academiei de Drept din Odessa)

13.    http://tiraspol.ru (Camera de Comerț și Industrie Nistreană)

14.    http://www.asm.md (Universitatea de Stat a Moldovei)

15.    http://www.e-democracy.md  (Asociația pentru Democrație Participativă, Chișinău)

16.    http://www.expert-grup.org (Expert Grup, Chișinău)

17.    http://www.law-civilsociety.com (Institutul de Drept și Societate Civilă Tiraspol)

18.    http://www.md.undp.org (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – Moldova)

19.    http://www.ngo-ardt.com/o-nas/nasha-komanda.html (Agenția pentru Dezvoltare Regională, Tiraspol)

20.    http://www.osce.org/moldova (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – Moldova)

21.    http://www.promolex.md (Promo-Lex, Chișinău)

22.    http://www.ulim.md (Universitatea Liberă Internațională a Moldovei)