Diana Crudu (37 de ani), antreprenor din Republica Moldova, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în timpul Guvernului condus de Maia Sandu, a avut amabilitatea să ofere un interviu pentru Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean (lact.ro). Diana Crudu face parte din primele generații de cetățeni moldoveni, care au făcut studiile în România, în anii 90. A finalizat Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Moinești, județul Bacău și este dublu licențiată în Drept și Finanțe Bănci la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Tot la Iași a finalizat și un masterat în Finanțe. A urmat studii și în Olanda și SUA: Universitatea de Studii Aplicative „Has den Bosch”, Olanda (2007), Universitatea Columbus OHIO, SUA (2018). Are o afacere în agricultură și promovează produsele autohtone moldovenești. Seceta și pandemia de COVID-19 au afectat o bună parte din recoltele agricultorilor. În analiza făcută pentru lact.ro, atinge principalele probleme care îi afectează pe agricultorii moldoveni, din stânga și dreapta Nistrului.
Interviul a fost realizat de către Mircea Merticariu
Diana Crudu
MM: Doamnă Diana Crudu, care sunt în prezent punctele tari și punctele slabe ale agriculturii din Republica Moldova?
Diana Crudu: Agricultura Republicii Moldova are un potențial incredibil dar neexploatat. Deși acest sector a fost subfinațat de către autorități, de-a lungul celor treizeci de ani de la desființarea colhozurilor ( CAP-urilor), foarte mulți moldoveni au reușit să construiască afaceri de succes în agricultură.
Una din cele mai mari greșeli la începutul anilor 90 a fost repartizarea terenurilor în mod egal între toți. Astfel că oamenii s-au pomenit la un moment dat că dețineau 60-70 de ari de teren în 7-8 locuri: 10 ari de livadă, 20 de teren arabil, 10 de vie.
Deși păreau entuziasmați de dreptul la proprietate care le fusese acordat, s-au pomenit în situația că rentabilitatea de pe prelucrarea acestor terenuri era zero, sau chiar sub zero. Mulți au abandonat terenurile, unii le-au vîndut, iar procesul de consolidare încă nu a luat sfîrșit. Cei care au o adevărată pasiune pentru afacerile agricole nici astăzi în anul 2020 nu au o lege a consolidării terenurilor.
Dacă am privi la structura agriculturii Republicii Moldova, putem constata că pe anumite segmente s-au înregistat progrese. Spre exemplu, sectorul viticol. Este de notorietate faptul că aici se produc vinuri bune și foarte bune.
În ultimii ani, pe lângă fabricile de vinuri cunoscute de toți, cum ar fi Cricova sau Purcari, zeci de tineri au îndrăznit și au reușit să înființeze vinării moderne, unde produc vinuri de foarte bună calitate.
De asemenea, ceea ce ține de plantațiile de struguri de masă, în ultimii 7-8 ani , anual au intrat în rod cîte 3-4 mii de hectare nou înființate. Avem în Republica Moldova cele mai mari plantații de nuci din întreaga Europă. Dar avem și capitol la care suntem repetenți.
Spre exemplu, Republica Moldova, acum cîțiva ani buni avea peste 220 de mii de hectare cu plante oleaginoase, cultivam levănțică, flori de trandafir, mentă, ca astăzi aceste suprafețe să nu depășească 5 000 de hectare, iar noi să importăm menta tocmai din India, iar mărarul și pătrunjelul din Turcia.
Sectorul producerii de lapte este unul în colaps. Autoritățile nu au fost capabile să găsească soluții de susținere sustenabilă a acestui sector, iar peste 50% din laptele de pe piața noastră este de import. Sectorul creșterii legumelor pe teren protejat este unul slab dezvoltat, astăzi Republica Moldova este dependent de importurile de legume din Turcia.
M.M.: Odată cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, pentru întreprinzătorii din agricultură au apărut noi oportunități. Ce le lipsește acestora acum, pentru a deveni mai competitivi pe piața europeană? Unde își obțin certificatele de calitate pentru produse, în ce măsură acestea respectă cerințele impuse în UE?
Diana Crudu: Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană a fost unul vital pentru întreaga agricultură a Republicii Moldova. Acesta le-a permis să își diversifice piețele, să nu mai fie dependenți de piața Federației Ruse, atît de instabilă, cu o monedă volatilă. După semnarea Acordului de Asociere, structura exportului s-a modificat esențial, astăzi Uniunea Europeană este partenerul comercial numărul unu a Republicii Moldova.
Una din cele mai mari provocări a agricultorilor din Republica Moldova este lipsa unor laboratoare care ar emite certificate de conformitate și inofensivitate recunoscute în UE.
Dacă la capitolul exportului de fructe, legume, miere de albine nu există impedimente, atunci să știți că Republica Moldova nu poate exporta carne de orice tip sau ouă.
Din momentul semnării Acordului de Asociere și liber schimb au trecut aproape 6 ani. Pe principiu reciprocității, Republica Moldova ar fi trebuit să poată exporta, conform cotei atribuite, 4 mii de tone de carne de pui, iar UE la rîndul său are dreptul să importe fără taxe și impozite 4 mii de tone pe piața moldovenească.
De 6 ani, companiile din UE valorifică această cotă, iar Republica Moldova nu a exportat nici măcar un kg de carne.
Motivul e atît de banal: nu avem un laborator certificat UE care ar permite emiterea de certificate conforme standardelor UE. Deși donatorii străini prin proiectele USAID și proiectele Uniunii Europene au făcut donații de echipament pentru genul acesta de laborator, slaba calitate profesională a celor care au condus și conduc Agenția Națională de Siguranță Alimentară a făcut imposibilă școlarizarea personalului calificat în vederea acreditării unui astfel de laborator.
Deși există un potențial enorm în accederea pe piața UE a unor companii care produc care de tot soiul pui, prepelițe, iepure, acest potențial este torpilat de inacțiunile autorităților de la Chișinău.
MM.: Cât de importantă este piața Uniunii Europene pentru agricultorii transnistreni? Ministerul Agriculturii din Republica Moldova dezvoltă politici de sprijin, integratoare, pentru această regiune?
Diana Crudu: Companiile din Transnistria nu întâmpină nici o problemă în vederea exportului pe piața UE. Chiar dacă își desfășoară activitatea în Transnistria, cele care își doresc să facă export în UE sunt înregistrate la Camera Înregistrărilor de Stat din Republica Moldova, respective ANSA și în vama moldovenească.
Ba mai mult, acestea sunt scutite de plata procedurilor vamale și nu achită nici măcar pentru sigiliile vamale. Spre Uniunea Europeană, din Transnistria, pleacă cantități impunătoare de distilate, vinuri, cereale și fructe. Multe din companii cu capital european au implementat sistemul ISO sau Global Gap-ul, ceea ce face și mai ușor exportul. De ceva timp a fost introdusă taxa de 2% din valoarea de export și poate o practică mai neobișnuită ar fi obligativitatea vînzării a 25% din valută la cursul stabilit de banca centrală. Ca și în cazul Republicii Moldova structura exportului a suferit modificări, iar companiile transnistrene exploatează piața UE din plin.
M.M.: Fluviul Nistru, numit într-o campanie recentă de conștientizare a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului „coloana vertebrală a Republicii Moldova”, joacă un rol vital pentru agricultorii de pe ambele maluri. Care este situația sistemelor de irigație?
Diana Crudu: Pe ambele maluri ale Nistrului, după 1991 s-au distrus sistemele de irigare. După mine, una din cele mai mari greșeli posibile. Deși acum se încearcă prin diverse proiecte cu finanțare externă construcția de magistrale pentru irigare suntem departe de a acoperi întreg teritoriu. Sunt necesare investiții de miliarde. Moldova are și o legislație în domeniul apelor, care nu le permite agricultorilor să irige din apele de suprafață sau cele subterane. Chiar dacă un agricultor cu resurse proprii ar construi o sondă din care ar vrea să își irige terenurile, acest lucru ar fi imposibil, deoarece autoritățile nu permit folosirea apelor subterane în vederea irigării, iar în condițiile creșterii constante a temperaturilor, o agricultură performantă fără irigare este imposibil de făcut.
M.M.: Pandemia de Sars-COV-2, Covid-19, a deschis noi provocări pentru toate domeniile de activitate. Mai mult, prima parte a acestui an a fost deosebit de secetoasă, fapt care a afectat o parte din culturile de toamnă. A fost stabilit un plan de măsuri de urgență pentru agricultori, astfel încât să fie sprijiniți, acolo unde este cazul, pentru a depăși cu bine acest an?
Diana Crudu: 2020 este anul în care vom vorbi despre supraviețuire. Agricultorii care și-au însămînțat terenurile în toamnă au fost nevoiți să răstoarne brazda, pentru că în proporție de 95% au fost compromise din cauza secetei. Plus la această în primăvară s-au înregistrat înghețuri care au compromis roadă de cireșe, cais, prun în proporție estimativă de 60-70%.
Pandemia a dus la blocarea exporturilor de vinuri. O estimare prealabilă ne arată că veniturile ratate din oprirea vînzărilor de vinuri pe piețele externe se vor cifra în jur de 120 – 130 milioane de euro.
Și cît de paradoxal nu ar părea, cu o populație de 27% antrenată direct și indirect în agricultură aceasta rămîne subfinanțată. Fondul de Subvenționare, în mărime de 1 miliard de lei ( 52 de milioane euro), este unul insuficient pentru acoperirea tuturor cererilor de subvenționare.
În acest an, din acest fond de 1 miliard de lei, 550 de milioane erau datorii de acoperit din anii precedenți.
Din cele 450 de milioane rămase, autoritățile au mai tăiat încă 220 de milioane și au atribuit Fondului de Dezvoltare Rurală. Iar astăzi, în luna iunie practic, acest fond de subvenționare este epuizat.
Nu putem vorbi de competitivitatea agriculturii Republicii Moldova atîta timp cat nu avem plățile directe la hectar, sau la cap de animal. Atâta timp cît vecinii noștri ucraineni au costuri cu energia de 2-3 ori mai mici ca noi și sinecosturi de producere mult mai mici, este de la sine înțeles că vom fi invadați din est de produse mai ieftine.
Corupția din sistemul de achiziții publice este unul care torpilează eforturile agricultorilor din Republica Moldova de a se dezvolta.
Atunci cînd tu ca și autoritate publică în luna iulie-august achiziționezi banane și portocale la un preț de 1 euro pentru instituțiile preșcolare, spitale, armată, iar agricultorii nu pot vinde merele, prunele, strugurii, perele cu un preț de 3-4 ori mai mic decît citricile, personal consider că e o crimă morală la adresa producătorului local.
Schemele de reexport ale produselor alimentare atentează la securitatea noastră economică. Drept exemplu vă pot spune că în primăvara anului 2019 depozitele de mere erau aproape pline. Producătorii nu reușeau să vîndă nici măcar cu 20 de eurocenți per kg. În același timp, într-o singură lună au fost importate oficial peste 4 mii de tone de mere din Ucraina. Acestor mere li se schimbau eticheta, ca și cum ar fi provenit din Republica Moldova, iar apoi erau reexportate spre Federația Rusă. Abia în anul 2020 în urma unor sesizări din partea noastră s-a reușit deschiderea primului dosar penal pe marginea reexportului ilegal.
M.M.: România este principalul partener economic al Republicii Moldova și, într-o mare măsură, poarta de intrare a produselor moldovenești pe piața Uniunii Europene. Asocierile transfrontaliere și obținerea de subvenții suplimentare, de la Uniunea Europeană, pentru agricultorii de pe ambele maluri ale Prutului, ar putea fi soluția pentru o mai bună competitivitate a acestora pe piețele externe? Ce este de făcut pentru a crește dinamica schimburilor economice, există o strategie pe termen lung discutată și cu omologii de la Ministerul Agriculturii din România?
Diana Crudu: Cred că suntem pe drumul cel bun. Aici la Chișinău avem o Asociație a Investitorilor Români foarte activă. Este implicată și în viața socială de aici. Spre exemplu nu doar Guvernul României a făcut o donație de echipamente de 3,5 milioane de euro, dar și Asociația s-a implicat separat. Multe companii din Republica Moldova își extind afacerile dincolo de Prut. Interconectările le facem prin oameni de calitate. Pot spune direct și sincer că corpul diplomatic de la Ambasada României este extrem de bun. Astăzi în cadrul ambasadei și a consulatului român de la Chișinău lucrează diplomați de excepție care depun eforturi considerabile pentru consolidarea relațiilor noastre pe toate palierele, pentru promovarea exporturilor, pentru interconectarea noastră energetică. Cea mai bună investiție care o face România în Republica Moldova sunt miile de burse oferite tinerilor. Pentru că poți avea resurse nelimitate, dar dacă nu ai capital uman, nu ai nimic.