Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Criza regională din Ucraina şi conflictul transnistrean. O nouă rundă de negocieri în formatul 5+2 a fost amânată la cererea Tiraspolului. Opinii de experţi de pe ambele maluri ale Nistrului. Alianţa Nord-Atlantică a propus parteneriate Moldovei şi Georgiei. Trebuie sau nu să renunţe Moldova la statutul său de neutralitate? Şi la Tiraspol, 50 de copii orfani au primit apartamente noi într-un cămin reconstruit.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Ministrul moldovean al apărării, Valeriu Troenco, a spus, la reîntoarcerea de la summit-ul NATO, ca Moldova a obţinut o şansă extraordinară de a-şi moderniza armata. La summitul NATO din Ţara Galilor, Republica Moldova, care este un stat neutru, a fost inclusă în două programe noi ale Alianţei, unul care ţine de interoperabilitate, iar altul „Defence Capacity Building” care sprijină modernizarea armatelor din ţările partenere. Republica Moldova participă la misiunea de pacificare KFOR din Kosovo, sub mandat ONU şi a participat ca invitată la summitul NATO alături de Georgia şi Ucraina.
La summitul NATO din Țara Galilor, încheiat vineri, s-a decis crearea unei forțe de reacție rapidă care să facă față oricărei amenințări din partea Rusiei. Potrivit secretarului general NATO, Andres Fogh Rasmussen, în numai câteva zile, Alinata va fi capabilă să trimită mii de militari în țările din extremitatea sa estică. Tot Fogh Rasmussen a ținut să reamintească principiul ușilor deschise, afirmând că orice țară pregătită să adere la NATO poate face aceste lucru și că nici o terță parte nu are dreptul de a interveni.
Președintele Statelor Unite Barack Obama a afirmat că NATO sprijină suveranitatea Ucrainei, și că acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina vor avea consecințe. La o conferință de presă după summitul NATO din Țara Galilor, Obama a spus că țara sa și Europa vor impune un spectru larg de sancțiuni Rusiei și vor oferi sprijin Ucrainei în domeniul securității.
Ministerul rus de externe a avertizat că Rusia va reacţiona cu „contra măsuri” dacă Uniunea Europeană decide să impună noi sancţiuni pentru rolul activ jucat de Moscova în destabilizarea situaţiei din estul Ucrainei. Ministerul rus de externe crede că noile sancţiuni sunt un semnal de susţinere „pentru partida războinică” de la Kiev. Pachetul de noi sancţiuni a fost anunţat vineri, în ziua când la Minsk s-a semnat acordul de încetare a focului în estul Ucrainei. O decizie finală privind impunerea de noi sancţiuni va fi luată luni dar s-a putea renunţa la aceste măsuri dacă armistiţiul este respectat şi dacă Rusia nu mai intervine direct în conflictul din estul Ucrainei. Un amestec pe care Rusiei l-a negat în repetate rânduri. Noile sancţiuni constau în extinderea listei cu persoanele care au dreptul de a călători în UE. De asemenea sunt prevăzute sancţiuni economice care vor atinge direct Banca Gazprom şi concernul Gazprom Neft, informează publicaţie germană Der Spiegel. Este vorba de limitarea accesului la pieţele financiare europene şi la tehnologia cu aşa-numită dublă utilizare (civilă şi militară).
Tiraspolul nu va participa la noua rundă de negocieri 5+2 programată pentru 11-12 septembrie la Viena. În cadrul întâlnirii de joi cu vicepremierul pentru reintegrare Eugen Carpov, reprezentanta Tiraspolului Nina Ştanski a acuzat din nou Chişinăul că nu a renunţat să deschidă dosare penale pe numele unor membri ai administraţiei din stânga Nistrului, transmite IPN. După întrevedere, tot Nina Ştanski a acuzat autorităţile de la Chişinău că ar bloca activitatea economică a oamenilor de afaceri din stânga Nistrului.
Statul moldovean va compensa pierderile agricultorilor cu 1,5 lei pentru fiecare kilogram de mere şi 1,2 lei pentru fiecare kilogram de prune, alocând pentru asta 146 milioane de lei, relatează IPN. Pot beneficia de acest sprijin producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care activează legal. Se vor oferi compensaţii pentru prunele comercializate până la 15 septembrie şi merele vândute până la 30 septembrie.
Ucraina a început să primească gaze naturale de la Uniunea Europeană prin intermediul Slovaciei, pentru a ușura problemele pe care le are Kievul cu principalul său furnizor Rusia. Premierul ucrainean Arseni Iașeniuk a spus că mulțumită ofertei de livrare de gaze „în revers” venită de la Uniunea Europeană țara sa va putea să înlocuiască 40 la sută din cantitatea de gaze pe care o primește de obicei de la Rusia.
Preşedintele României Traian Băsescu a declarat, miercuri, după vizitarea platformei maritime de foraj Ocean Endeavor operată de ExxonMobil şi Petrom, că este optimist că România va fi capabilă ca în jurul anului 2020 să acopere nevoile de gaze ale României şi ale Republicii Moldova. Preşedintele a arătat că a fost un obiectiv al său să înceapă forările în Marea Neagră, relatează Mediafax.
***
Europa Liberă: Aşadar, o săptămână plină de evenimente politice răsunătoare la nivel global şi regional care par să-şi lase amprenta şi pe evoluţiile din Moldova şi relaţiile dintre cele două maluri ale Nistrului. O nouă rundă de negocieri în format 5+2 programată pentru 11-12 septembrie la Viena nu va avea loc din cauza refuzului Tiraspolului de a participa la aceste tratative. Runde similare au mai fost amânate din acelaşi motiv şi în aprilie sau iulie, iar experţii se întreabă deja dacă nu cumva lucrurile au putea duce spre sistarea negocierilor şi dacă amânările ar avea legătură cu criza din Ucraina.
OSCE, care a făcut mai multe eforturi diplomatice pentru a preveni această nouă amânare, a anunţat, printr-un comunicat emis de emisarul special al OSCE în chestiunea transnistreană, Radojko Bogojevic, şi şeful Misiunii OSCE de la Chişinău, ambasadorul Michael Scanlan, că regretă decizia Tiraspolului şi că va continua să discute cu reprezentanţii săi ca aceste contacte să continue şi totuşi să aibă cu regulate.
Amintim că pentru amânarea rundei de negocieri din aprilie, administraţia de la Tiraspol a invocat motivul introducerii de către Chişinău a unor taxe de import pentru agenţii economici transnistreni, accize anulate ulterior de Parlamentul Moldovei. De această dată, Tiraspolul a acuzat Chişinăul că nu a renunţat să deschidă dosare penale pe numele unor membri ai administraţiei din stânga Nistrului şi că în general ar bloca activitatea economică a oamenilor de afaceri din regiune.
Unii analişti politici de la Tiraspol cred însă că nu doar acestea ar fi adevăratele cauze ale amânării negocierilor. Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu politologul din Tiraspol Andrei Safonov:
Andrei SafonovAndrei Safonov: În acest moment nu este foarte clară situația care derulează în jurul Ucrainei, în particular nu este clar care va fi soarta acordului de pace dintre președintele Ucrainei Petro Poroșenko și insurgenții din sud-est. În această situație se pare că Tiraspolul a decis să ia o pauză și să vadă care va fi raportul de forțe în țara-garant – în Ucraina. Iată de ce cred că amânarea negocierilor asupra căreia insistă Transnistria poate fi determinată anume de această situație.
Îmi este greu desigur să judec care sunt mișcările de după culise a diplomației ruse și transnistrene, dar sunt absolut convins că situația în sine când în Ucraina are loc un război civil pe de o parte, iar pe de altă parte această țară este unul din garanți, de rând cu Federația Rusă, îi permite Transnistriei să nu se grăbească să meargă la ruda de negocieri la Viena. Pentru că acolo în mod inevitabil va apărea necesitatea de a răspunde la insistențele Chișinăul, dar și a Uniunii Europene și SUA, de a discuta chestiuni politice din cel de al treilea coș de subiecte de la negocieri. Acest lucru nu figurează acum pe agenda părții transnistrene. Iată de ce, am impresia că având reieșind din considerentul că în Ucraina are loc un război s-a decis luarea unui time-out.
Cred că cel mai probabil nu e cazul să vorbim despre încetarea negocierilor, despre o ruptură oficială. Pe viitor situația probabil se va schimb, pentru că fiecare parte acționează în funcție de avantajele pe care le-ar putea trage din situația concretă.
Europa Liberă: Cum vedeţi viitorul regiunii transnistrene, în funcţie de evoluţiile din Ucraina?
Andrei Safonov: Eu cred că aici există două momente. Primul nu depinde în mod direct de situația din Ucraina – am în vedere componenta economică a dezvoltării Transnistriei. În prezent, Ucraina nu poate influența acest aspect. Dar, pe de altă parte, și în Transnistria economia se dezvoltă destul de greu și cu probleme mari. Iată de ce trebuie luate măsuri urgente pentru schimbarea acestei situații. Pe această direcție vor fi orientate cele mai importante forțe și resurse ale conducerii Transnistriei, dar și, din câte înțeleg, ajutorul pe care Transnistria îl va cere Rusiei, poate chiar va fi nevoie de un ajutor de urgență. Al doilea aspect ține de felul în care va arăta politica spațiului numit statul ucrainean – cu sau fără Novorosia. Transnistria, din câte înțeleg eu, nu va întreprinde pași care ar provoca Kievul să adopte careva măsuri dure în raport regiunea. Cum va proceda în această situație Kievul e greu de spus deocamdată. Acești factori, cred eu, care nu ne permit să ilustrăm un tablou complet al situației de moment, și sunt elementul care determină Transnistria să se abțină deocamdată de la participarea activă în procesul diplomatic în formatul 5+2.
Europa Liberă: Regiunea transnistreană va cere ajutorul Rusiei?
Andrei Safonov: Cred că acest lucru este inevitabil. Deocamdată subiectul nu se discută, deocamdată există doar ajutor umanitar pentru sfera socială. Dar nu aceasta este direcția care acum poate menține viabilitatea sectorului industrial și agro-alimentar al Transnistriei. Ajutoarele umanitare de obicei sunt consumate pentru necesitățile curente, însă în acest moment sunt necesare investiții în sectorul de producere. Dacă acest lucru se va face, atunci va exista posibilitatea de a ieși din criză. Dar dacă în continuare se va pune accent pe ajutoare umanitare, atunci nu vom putea vorbi despre îmbunătățirea situației.
Europa Liberă: Opinia politologului din Tiraspol, Andrei Safonov.
De ce administraţia transnistreană refuză să vină la negocieri? Radu Benea a stat de vorbă cu politologul de la Chişinău Ernest Vardanean.
Ernest VardaneanEuropa Liberă: Ernest, în acest an negocieri în formatul 5+2 au avut loc doar de două ori, deși au fost planificate vreo cinci runde. De ce se întâmplă acest lucru?
Ernest Vardanean: Eu cred că reglementarea transnistreană, ca de obicei, depinde foarte mult de contextul extern. În acest an fundalul, contextul regional a fost unul extrem de nefavorabil pentru acest proces. Bineînțeles că am în vedere criza ucraineană, pornind de la operațiunea din Crimeea și continuând cu evenimentele care au loc acum în Donbass – cu războiul care e posibil să se fi încheiat zilele acestea, deși mă îndoiesc de acest lucru. Reglementarea transnistreană a depins întotdeauna de relațiile ruso-moldovenești, de relațiile ruso-ucrainene, de contextul intern din Republica Moldova și așa mai departe.
În situația de față vorbim despre o nouă anulare a rundei de negocieri în formatul 5+2 de la Viena și acest lucru ne arată, încă o dată, că fundalul pentru negocieri în continuare nu este unul foarte reușit. Eu sincer să fiu nu înțeleg în baza căror fapte au fost intentate dosare penale împotriva conducerii actuale a Transnistriei, a unor reprezentanți de la Tiraspol. Bineînțeles că acest lucru nu va oferi un fundal prea bun pentru negocieri. În plus, o anumită influență asupra situației o au și viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova, după care ar putea să se schimbe aranjamentele de la putere sau în general să vină o nouă putere. Nici acest aspect nu adaugă dinamism procesului.
Totuși, dacă e să vorbim exclusiv despre reglementarea transnistreană, fără să o punem în context cu alte situații, putem vedea că în ultimii doi ani procesul s-a încetinit brusc. În prima jumătate de an după schimbarea puterii la Tiraspol negocierile au fost foarte active, după care brusc intensitatea acestora s-a redus. Aici există și o anumită influență evidentă a Rusiei, există și aspectul lipsei de încredere a puterii de la Tiraspol, dar și o anumită indecizie a conducerii Republicii Moldova cu privire la direcția în care ar trebui să se miște în continuare în această chestiune.
Toți acești factori în context au și creat acel fundal nefavorabil pe care evoluează, sau, mai precis, stagnează în prezent procesul de negocieri.
Europa Liberă: Regiunea transnistreană se află acum într-o situație economică extrem de dificilă, au fost luate măsuri fără precedent de tăiere a salariilor bugetarilor cu tocmai 20 la sută, sunt probleme cu exportul în Ucraina etc. Adică, situația nu este dintre cele mai simple. Anularea, sau amânarea negocierilor nu va duce la accentuarea acestei situații de criză economică în regiune?
Ernest Vardanean: Cred că există o anumită influență în partea ce ține de exportul mărfurilor din Transnistria. Știm că cea mai mare parte a mărfurilor produse în Transnistria este livrată în străinătate și cel mai interesat e faptul că majoritatea exporturilor merg în Uniunea Europeană și nu în Rusia. Și în acest context un impact negativ asupra acestor exporturi are Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, în sensul că acest Acord înlocuiește sistemul anterior de Preferințe Comerciale Autonome, care vor mai fi în vigoare până la 1 ianuarie 2016. Și, respectiv, dacă Transnistria nu va vrea să intre în acest nou sistem de asociere cu UE, va pierde dreptul de a exporta în condiții preferențiale, fără taxe, pe piața europeană. Și acest lucru va constitui o lovitură. Dacă Transnistria va accepta să fie parte a Acordului de Asociere, ea va putea exporta în UE, de rând cu companiile din Republica Moldova. Până la 1 ianuarie 2016 mai este un pic de timp.
Dar, pe de altă parte, economia transnistreană nu a depins prea mult direct de procesul de negocieri, pentru că această economie este una care există datorită dotațiilor și subvențiilor. Deficitul bugetar ajunge, după unele date, la 70 și chiar la 80 la sută și este acoperit în mare parte datorită subvențiilor rusești, inclusiv în sfara socială. Și această situație cu tăierea salariilor pentru angajații din sectorul bugetar s-a produs din cauza că într-un anumit moment banii din Rusia au încetat să mai vină. Probabil acest lucru s-a întâmplat pentru că banii rusești erau, să spunem așa, absorbiți de Crimeea. Dar pe termen lung eu cred că situația se va liniști. Mai mult, am înțeles că bugetarilor transnistreni li s-a promis că toți banii reținuți din salariu vor fi compensați în următoarele luni. Totuși, situația dă semne că nu ar fi una foarte bună, anumite găuri în buget există, iar Transnistria în continuare depinde total nu atât de procesul de negocieri cu privire la reglementare, cât de Federația Rusă.
Europa Liberă: A apărut vreo claritate în ceea ce privește exportul mărfurilor transnistrene în Rusia, după ce Moscova a anunțat embargou la importul fructelor și legumelor din Republica Moldova, iar din 31 august a introdus taxe vamale la 19 categorii de mărfuri din Republica Moldova? Nu intră și mărfurile transnistrene sub aceste sancțiuni rusești?
Ernest Vardanean: Îmi amintesc embargoul rusesc introdus în 2006, după ce Chișinăul a început să aplice noul regim vamal pentru întreprinderile din Transnistria. Atunci, pot spune cu certitudine că întreprinderile transnistrene, inclusiv uzina de coniac Kvint, de asemenea au pierdut piața rusească și au primit o lovitură dură. Bănuiesc că și în acest an embargoul rusesc a lovit întreprinderile transnistrene care fabrică unele categorii de produse interzise în Rusia. Nu am văzut niciun fel de informații care să spună că pentru mărfurile transnistrene s-ar fi făcut careva excepții.
Altceva este că am citit recent despre faptul că Găgăuzia contează pe faptul că pentru mărfurile produse în autonomie se va face o excepție și acestea vor fi admise pe piața rusească. Nu știu dacă e o variantă de lucru sau doar o doleanță a regiunii. Iar acest lucru este un argument în favoare faptului că toate produsele marcate ca fiind fabricate în Republica Moldova, chiar dacă acestea sunt din Transnistria, oricum intră sub acest embargou. Și în acest caz da, aceasta va fi o nouă lovitură pentru economia transnistreană. Și eu cred că noi vom afla într-un viitor nu foarte îndepărtat în ce fel se va raporta Rusia la această situație și dacă va introduce o careva diferențiere a mărfurilor sau nu.
Europa Liberă: Opinia politologului din Tiraspol stabilit la Chişinău Ernest Vardanean.
***
Liderii ţărilor NATO la summitul din Marea BritanieEuropa Liberă: La summitul NATO din Ţara Galilor a fost invitată în premieră şi Republica Moldova. Summitul s-a încheiat cu decizia Alianţei de a crea o forţă de reacţie rapidă ca răspuns la strategia agresivă a Rusiei din ultimul timp – o forţă de reacţie care, a precizat Secretarul General NATO Anders Fogh Rasmussen, „va permite Alianţei să aibă o prezenţă continuă, prin rotarea trupelor, în ţările estice”. Aşa că în vecinătatea Moldovei neutre se va întări prezenţa NATO. Despre discuţiile din jurul neutralităţii Republicii Moldova, mai multe de la Liliana Barbăroşie.
Un fost ministru moldovean al apărării, Vitalie Marinuţa, a spus joi, în prima zi a summit-ului NATO din Marea Britanie, la care a participat şi Moldova, că ar fi venit timpul ca Chişinăul să renunţe la statutul său de neutralitate şi să-şi declare voinţa de a intra în NATO. În viziunea autorităţilor, însă, aşa cum ne-a spus recent într-un alt interviu ambasadorul moldovean la NATO, Mihai Gribincea, Moldova nu ar trebui să renunţe la acest statut, ci să depună eforturi ca el să fie respectat de toată lumea, inclusiv de Federaţia Rusă. L-am întrebat pe un expert de la Chişinău, Eduard Ţugui de la IDIS Viitorul, cine ar avea mai mare dreptate:
Eduard Ţugui: „Neutralitatea noastră stipulată în Constituţie nu înseamnă nimic pentru securitatea noastră şi pentru securitatea internaţională, pentru că această neutralitate noi ne-am asumat-o, este un articol din Constituţie, dar care nu înseamnă nimic pentru marii protagonişti ai scenei internaţionale, deci nimeni nu ne-o garantează. Să fii stat neutru, cu securitate garantată, înseamnă o foarte mare muncă, trebuie să convingi marile puteri să-ţi garanteze sau, cel puţin, să-ţi respecte această neutralitate. Din acest punct de vedere, teoretic, ea este caducă, iar din punct de vedere practic, neutralitatea Republicii Moldova este contestată de către prezenţa trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Nici noi nu am depus multă muncă, dar această muncă chiar dacă ar fi depusă, marile puteri nu au de ce să dea garanţii sau să respecte neutralitatea anumitor state. S-a dat ca exemplu modelul Elveţiei sud-est europeane. Elveţia este un stat unic în lume. Republica Moldova nu poate să devină o Elveţie sud-est europeană, oricât de mult ne-am dori acest lucru. Al doilea moment: noi, pe teritoriul nostru, avem un regim neconstituţional, separatist, care are tacit sau explicit garanţii de securitate de la două puteri militare ale lumii. Noi, Republica Moldova, suntem stat recunoscut pe plan internaţional, cu acte în regulă, însă nu avem garanţii de securitate de la nimeni şi suntem, cumva, mult mai vulnerabili sub aspectul securităţii decât regimul neconstituţional din stânga Nistrului. Deci, din acest punct de vedere, trebuie să schimbăm obligatoriu nuanţele, trebuie să redimensionăm priorităţile de securitate şi să găsim alte soluţii, altele decât cele care au fost până acum. A treia parte: eu nu cred că astăzi 28 de state membre NATO vor să se angajeze în Alianţă militară cu Republica Moldova. Deci, noi discutăm de fiecare dată dacă dorim sau nu dorim să fim membre NATO, dar noi ne-am întrebat dacă doresc 28 de state membre NATO să ne dea nouă garanţii de securitate într-o Alianţă militară? Dacă noi am fi membri NATO, am putea mâine să invocăm art. 5 din statutul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Deci, din acest punct de vedere, încă o dată spun, eu nu cred că 28 de state membre astăzi sunt pregătite să intre în Alianţă militară cu Republica Moldova. Aceasta ar înseamnă automat să dea garanţii. Noi nu trebuie să umblăm la articolul de neutralitate pentru că nu ne ajută cu nimic. Ridici articolul de neutralitate doar ca să dai cumva pretextul să te invadeze, probabil. Deci, articolul de neutralitate îl ridici atunci când eşti în negocieri foarte avansate de a adera la o organizaţie, la o Alianţă militară, sau de a primi garanţii, deci ai negocieri avansate cu o mare putere, bunăoară, Statele Unite ale Americii, de a primi garanţii, şi dacă angajamente bilaterale sau multi-laterale, cumva contravin articolului de neutralitate, atunci ridici acest articol.”
Europa Liberă: Statutul de stat non NATO, aliat al SUA, e o discuţie legată de asta. Ar putea ar fi acest statut o soluţie?
Eduard Ţugui: „Sigur că da, eu cred că aceasta reprezintă una dintre marile găselniţe care vor fi. Dacă vom primi acest statut, şi nu doar noi, pentru că este o chestie de modificare, de repriotizare regională a Alianţei Nord Atlantice, vor beneficia şi Finlanda, şi Suedia, şi Georgia, şi Republica Moldova, sperăm, şi Ucraina. Deci, cumva, ar putea fi găsită această modalitate de soluţie, dar personal încă nu ştiu ce presupune un statut de partener american „non -NATO” sau nu ştiu cum va fi formularea. Deci, trebuie de văzut exact ce va presupune acest statut, ce valoare adăugată va aduce acest statut securităţii noastre, care vor fi mecanismele prin care Statele Unite ale Americii sau NATO vor putea să ne ajute să ne asigurăm mai bine securitatea. Eu gândesc că este un prim început de discuţii care trebuie lansate de către Republica Moldova.”
Europa Liberă: Opinia expertului de la Institutul „Viitorul” din Chişinău, Eduard Ţugui.
***
Europa Liberă: La marginea Tiraspolului a fost dat recent în folosinţă un bloc cu apartamente pentru copiii orfani. Este primul proiect social de acest fel realizat din bani de la buget în ultimii 10 ani. Despre felul în care au fost repartizate apartamentele în blocul nou, aflăm din materialul Karinei Maximova. Relatarea corespondentei noastre la Tiraspol este rezumată de Lina Grâu:
Un bloc cu două scări, 70 de apartamente cu una și două camere. Zilele trecute au primit cheile de la noile locuințe multașteptate 48 de persoane. Încă trei finalizează pregătirea pachetului de documente pentru a primi actele de repartiție. La ce etaj va locui fiecare s-a decis în urma tragerii la sorți. Olga a așteptat mult timp să aibă propriul ei apartament, în acest răstimp a devenit mamă a trei copii. Calea ei către propria locuință nu a fost deloc ușoară:
Olga: „Am intrat la Universitate și de la bun început mi s-a promis că până îmi voi termina studiile voi primi un apartament. Am fost desigur foarte surprinsă de faptul că statul nostru este în stare să acorde apartamente. Cât am fost studentă am născut trei copii, însă în momentul în care au absolvit universitatea, apartamentul promis nu ne-a mai fost acordat. M-am întristat, m-am revoltat de faptul că autoritățile promit și nu se țin de cuvânt, eram foarte indispusă. Mă gândeam chiar să merg în străinătate la muncă, pentru că trebuia să-mi cresc copiii. La un moment dat am fost din nou sunată și mi s-a spus, iar, că voi primi un apartament – am fost șocată și nu mi-a venit să cred. Dar și a doua oară am fost trasă pe sfoară. Atunci am început să fac demersuri pe la miniștri și pe la președinte și în momentul în care președintele mi-a răspuns prin intermediul site-ului lui că voi primi totuși apartament, să nu-mi fac griji, pentru că se construiește un bloc pentru orfani, atunci m-am liniștit un pic. Pentru că, știți cum e, am trei copii… Până la urmă, această clădire s-a construit doi ani – veneam aici în fiecare zi și ne uitam cum merge șantierul. Ne-au sunat și ne-au spus să facem din nou pachetul de documente și să primim apartamentul. De data aceasta am crezut, pentru că vedem că blocul era practic finisat. Am adunat toate actele, le-am depus și iată astăzi că a venit și ziua cea mare și am primit apartamentul”.
Intrând în noul ei apartament, Olga a avut emoții amestecate – și bucurie, și mirare, și dorință de a termina cât mai repede toate lucrările de finisare.
Olga: „Un apartament cu două camere pentru o familie cu mulți copii nu e tocmai suficient, mai ales că avem și fete, și băieți – e destul de complicat. Iar fetei mele nu-i venea să creadă – mă tot întreba: „Mamă, chiar va fi asta apartamentul nostru?”. ”Da, – i-am spus, – va fi, când ne vom putea muta aici. Și vei vedea asta când te vei trezi dimineața și vei vedea că avem apartamentul nostru, bucătăria noastră, baia noastră”. Mulțumesc statului că ne-au dat și acest apartament cu două camere. E adevărat că am fi vrut trei, dar deja vom vedea cum le vom aranja pe toate în așa fel încât să le creăm condiții copiilor noștri. Am locuit până acum într-o singură cameră de 19 metri pătrați – așa am dus-o toți acești 10 ani”.
În prezent Transnistria și-a propus să reducă numărul de copii instituționalizați în internate, în așa fel încât fiecare copil rămas fără părinți să crească într-o familie adoptivă. Crescută fără părinți, Olga știe ca nimeni altcineva cât de puternică este dorința de a găsi dragostea și grija unor oameni iubitori.
Olga: „Apropo, ne-am gândit și noi cu soțul la asta – să înfiem un copil de la orfelinat. Pentru că și eu sunt de acolo și știu ce trăiește un copil acolo, de câtă grijă și dragoste are parte – bineînțeles, între ghilimele. Copiii din orfelinate nu au parte de așa ceva. Eu cred că dacă se va merge pe ideea asta – să nu mai fie internate – va fi foarte bine. Copiii trebuie să simtă grija, dragostea, căldura părintească.
La finalul discuției noastre, Olga ne-a povestit cum și cu ce mai pot fi ajutați oamenii care fac parte din așa numitele categorii sociale vulnerabile.
Olga: „Din partea statului trebuie acordată o atenție foarte mare copiilor orfani, trebuie să se acorde și ajutor material, acești copii trebuie să aibă facilități la admiterea la universități și școli de meserii, iar studiile trebuie să fie gratuite. În plus, trebuie oferit un sprijin mai mare pensionarilor și invalizilor, în special pensionarilor care sunt singuri.
Dar cât de accesibilă este o locuință pentru omul de rând din regiunea transnistreană? Iată opinia câtorva trecători despre șansele lor de a primi sau de a cumpăra un apartament:
– Заработная плата очень низкая. Дети сами себя не могут содержать, заглядывают пенсионерам в карман, чтобы они помогали им. И пенсии маленькие тоже. О жилье вообще нельзя мечтать. Это нереально просто, на сегодняшний день не-ре-аль-но.
– В основном молодежь, но и люди среднего возраста они снимают квартиры. Я говорю по опыту моих знакомых, они сейчас ждут первых своих детей – у них двойня. Они снимают. Они думали купить квартиру, смотрели варианты, обращались в агентства, но так себе ничего и не подобрали и остались на съемной квартире. Так что основное – это съем, так как зарплаты не позволяют быстро купить жилье. Есть, конечно, ипотека, кредиты. Ипотека есть, но мало кто ею пользуется, так как неизвестно, что будет в будущем, с экономикой непонятно что, и если кредит еще завязан на долларе – то это вообще…
– Это мечты. По своему опыту знаю. Если работать в бюджетных организациях, то даже кредит взять не сможешь. Первоначальные взносы должны быть какие-то, капитал должен быть… Но если государство будет выдавать какие-то беспроцентные ссуды, вроде как практиковалось пару лет назад, сейчас заморозили. Выдают обособленным людям.
– Нет, каким получением, что, разве дают у нас квартиры? Нет. Я думала, мы работаем, у нас по 30 лет стажа… Какое там! Если нашим родителям давали через пять лет, как молодым специалистам, то нам, я думаю, не светит это счастье – получить квартиру. Устраиваем так своих детей, как можем. Я работаю, у меня зарплата 100 долларов – в медицине. О каких квартирах может идти речь?
– Ну, накопить – это нереально. Это надо уезжать на заработки куда-то. Единственное, если брать кредит, только таким образом. С нашими заработками – это дорого. Вот, допустим, моя дочь вышла замуж, если взять квартиру сейчас, даже однокомнатную она позволить себе не может. Потому что она преподаватель, это нереально. Может быть, если бы был кредит как в России, долгосрочный, лет на двадцать пять, тридцать лет… Вот это, может быть, было бы реально. И, конечно, повыше бы нам заработную плату.
– Молодежь не может себе купить. Сыну, например, я купила. Сейчас очень сложно. Нам было проще. Нам государство давало, мы брали кооперативные, там был маленький взнос, проценты были небольшие… Мне кажется, что у нас этот вопрос не решают никак.
Europa Liberă: Opinii, culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol.
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.
Sursa: http://www.europalibera.org/content/transcript/26606510.html